Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1149/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1149/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 929/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1149/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurentul I.P.J. D. și pe intimatul P. A., formulat împotriva sentinței civile nr. 5430 din 3 aprilie 2013 de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. S. pentru intimatul petent, lipsind recurentul intimat I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a primit răspunsul solicitat de instanță de la recurent, respectiv buletinul de verificare metrologică și concluzii scrise de către intimată, după care:
Constatând cauza în stare de judecată instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Av. D. S. pentru intimatul petent solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 5430 din 3 aprilie 2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petentul P. A., a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.06.2012 emis de I. D. cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment,, și a dispus ridicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce; a menținut restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.06.2012 de I.P.J. D. – Biroul Rutier C., petentul P. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât, în ziua de 28.06.2012, ora 16:05, a condus autovehiculul marca "Pegeot", înmatriculat sub numărul_, în localitatea C., cu viteza de 105 km./h., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție și declarațiile martorului propus de petent, instanța reține că petentul a săvârșit fapta de a circula cu o viteză mai mare decât cea legală.
Potrivit NML 021 – 05/23.11., aparatele radar înregistrează viteza cu o marjă de eroare de (+) sau (-) 4% ,ceea ce conduce la existența unui dubiu privind depășirea vitezei maxime admise de 100 km/h, dubiu care îi profită petentului, având în vedere că în materie contravențională, conform art. 6 din C.E.D.O. se aplică garanțiile procesuale din procesul penal.
Mai reține instanța că, prin Hotărârea numărul 7/2011 administratorul drumului public (Consiliul Local C.) la art. 11 a stabilit că viteza de circulație pe . 70 km./h., contravenientul depășind viteza doar cu 34 km./h., situație în care sancțiunea complementară aplicată era doar de patru puncte penalizare și nu reținerea permisului de conducere, cum în mod greșit agentul a aplicat.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a reținut că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, dar, ținând cont de persoana contravenientului, de faptul că nu a mai fost niciodată sancționat pentru astfel de fapte, de faptul că obținuse permisul de conducere cu o zi anterioara săvârșirii faptei, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instanța apreciază că măsura avertisment este îndestulătoare pentru îndeplinirea funcției educativ-preventive a sancțiunii, astfel că, în temeiul art. 7 din OG2/2001, instanța a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea contravențională „AVERTISMENT” și văzând dispozițiile legale menționate, a dispus ridicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs I.P.J. D., solicitând modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria C. în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În motivarea recursului s-a învederat faptul prin mijloacele de probă depuse la dosar au făcut dovada vinovăției reclamantului în săvârșirea contravenției însă instanța în mod eronat a apreciat ca viteza pentru sectorul de drum respectiv este de 70 km/h așa cum a fost stabilită de Comisia de sistematizare a circulației rutiere și pietonale din cadrul Primăriei C. prin Hotărârea nr. 7/2011.
Menționează faptul ca mărirea vitezei de deplasare a fost aprobată numai cu condiția ca în zona trecerilor de pietoni să fie amplasate indicatoare de presemnalizare și de limitare a vitezei de deplasare la 50 km/h,.
Ori, Primăria Municipiului C. nu a amplasat până în prezent astfel de indicatoare iar punctul 11 din Hotărârea nr. 7/2011 nu a fost pus niciodată în aplicare de administratorul drumului, motiv pentru care limita de viteză pentru sectorul de drum pe care a fost depistat petentul este de 50 km/h, a înaintat la dosarul cauzei o planșa fotografica din care se poate observa ca autoturismul condus de petent este cel surprins de aparatul radar cu viteza de 105 km/h.
Potrivit punctului 3.5.1 din ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, aspecte ce rezulta cu certitudine din planșele fotografice .
De asemenea învederează faptul ca prevederile art. 4.3 din Norma Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2012, au fost abrogate de Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul R. de Metrologie.
Interpretarea pe care o da instanța dispozițiilor art. 3.1.1 din NML 021-05, referitoare la erorile maxime tolerate de măsurare a vitezei, apreciind ca valorile prevăzute in acest articol implica cu necesitate o marja de eroare este nefondată, deoarece in aceste condiții in procesele verbale de contravenție nu ar mai trebui inserata viteza măsurata de cinemometru, ci aceea rezultata din aplicarea pretinsei marje de eroare la valoarea indicata, si asta doar in sensul scăderii vitezei, desi erorile maxime tolerate de măsurare pot fi potrivit acestei norme, atât in plus, cit si in minus.
Solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si aspectul ca procesul-verbal de
constatare si sancționare a contravenției beneficiază, de regula, de prezumția de legalitate
si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât in
doctrina de specialitate cat si in practica instanțelor judecătorești, nefiind incalcat dreptul
petentului la un proces echitabil.:
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atât timp cat organele statului nu au idei preconcepute la; adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
Datorita acestei jurisprudențe clare a Curții trebuie reținut ca celui sancționat contravențional nu i se recunoaște, ab initio si in oricare situație, prezumția de nevinovăție, acesta nefiind in situația in care de o eventuala situație îndoielnica sa beneficieze mereu si in orice împrejurare (in dubio pro reo).
F. de cele expuse instanța de judecata trebuia sa retina ca agentul constatator nu era obligat prin efectul garanțiilor art. 6 din CEDO sa aplice in sens negativ marja de eroare prevăzuta de norma de metrologie NML 021-05/23.11.2005, astfel incat sa conchidă ca procesul verbal este legal întocmit.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
In drept, invocă dispoz. art. 304 ind. 1 C.proc.civ. dispoz. O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
In baza art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila, solicita judecarea cauzei .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu disp. art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este întemeiată.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție și declarațiile martorului propus de petent, de asemenea prima instanță a reținut că petentul a săvârșit fapta de a circula cu o viteză mai mare decât cea legală.
Cu toate acestea însă, instanța în mod eronat a apreciat ca viteza pentru sectorul de drum respectiv este de 70 km/h așa cum a fost stabilită de Comisia de sistematizare a circulației rutiere și pietonale din cadrul Primăriei C. prin Hotărârea nr. 7/2011. Așa cum reiese din cuprinsul acesteia, mărirea vitezei de deplasare a fost aprobată numai cu condiția ca în zona trecerilor de pietoni să fie amplasate indicatoare de presemnalizare și de limitare a vitezei de deplasare la 50 km/h. Or, Primăria Municipiului C. nu a amplasat până în prezent astfel de indicatoare, iar punctul 11 din Hotărârea nr. 7/2011 nu a fost pus niciodată în aplicare de administratorul drumului, motiv pentru care limita de viteză pentru sectorul de drum pe care a fost depistat petentul este de 50 km/h, iar nu de 70 km/h.
Din planșele fotografice depuse, reiese în mod indubitabil că autoturismul condus de petent este cel surprins de aparatul radar cu viteza de 105 km/h.
Prin urmare, nu are nicio relevanță aplicarea vreunei marje de eroare de (+) sau (-) 4%, astfel cum în mod eronat a considerat instanța de fond.
Procesul verbal de contravenție, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie ca act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, iar cele cuprinse în procesul verbal se completează cu mențiunile existente în actele ce au stat la baza procesului verbal; astfel, întocmirea unui act administrativ presupune efectuarea parcurgerea unor etape premergătoare și întocmirea unor acte premergătoare care, fără a avea caracterul unor acte administrative, fundamentează emiterea ulterioară a actului administrativ.
Astfel, constatarea unei contravenții referitoare la regimul de circulație presupune ca anterior acestei operații agentul constatator să fie calificat să efectueze o astfel de înregistrare iar aparatul radar să fie certificat din punct de vedere metrologic.
Așadar, este logic ca aceste operațiuni premergătoare să fie avute în vedere și să fundamenteze legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În concret, se reține că procesul verbal menționează că petentul a condus autovehiculul marca "Peugeot", înmatriculat sub numărul_, în localitatea C., cu viteza de 105 km./h., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_. Iar buletinul de verificare metrologică face referire tot la aparatul radar montat pe Dacia L. cu nr. MAI_.
Așadar, este vorba de același aparat cu care s-a efectuat înregistrarea, iar omisiunea referitoare la numărul și . este acoperită de mențiunile buletinului de verificare metrologică, de unde reies aceste informații.
Mai mult dispozițiile relevante în acest sens sunt următoarele:
Art. 109 OUG 195/2002: (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Art. 181 din HG 1391/2006: -(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Așadar, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05, în condițiile în care prevederile de la pct. 4, care instituiau obligativitatea consemnării seriei și numărului aparatului radar, au fost abrogate.
Se observă că dispozițiile legale nu instituie obligația consemnării, în procesul verbal, a seriei și numărului aparatului radar, și cum procesul verbal se completează cu actele care au stat la baza întocmirii lui, instanța apreciază că toate aceste circumstanțe confirmă fără dubiu că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea contravenției era omologat și verificat metrologic.
În concluzie, se reține de către instanța de recurs că, prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.06.2012 de recurentul I.P.J. D. – Biroul Rutier C., petentul P. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât, în ziua de 28.06.2012, ora 16:05, a condus autovehiculul marca "Pegeot", înmatriculat sub numărul_, în localitatea C., cu viteza de 105 km./h., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, iar procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din cuprinsul planșelor foto reiese în mod indubitabil numărul de înmatriculare al autoturismului având în vedere că din planșele foto nr. 3 si 4 se distinge foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent. Chiar dacă nu în fiecare fotografie se putea distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului sau locul în care s-a efectuat fotografia, analiza coroborată a acestor înscrisuri dovedesc situația de fapt reținută de agentul constatator.
În consecință, cum în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, Tribunalul apreciază că cele reținute în procesul verbal sunt conforme realității.
Având în vedere cele expuse, constatând și că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi respinsă în totalitate plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . CP nr._ încheiat la data de 28.06.2012
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul I. D., cu sediul în C., județul D. împotriva sentinței civile nr. 5430 din 3 aprilie 2013 de Judecătoria C. în contradictoriu cu petentul P. A., cu domiciliul în C., ., județul D..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge plângerea contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, C. A. |
Red.J.S./2 ex.
Tehn.C.A.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 317/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2258/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
