Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8143/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8143/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 20189/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1129/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta . sentinței civile nr. 8143 din 23.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații I. SE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs, solicitând judecarea cauzei în lipsă con fart.242 C.p.c, iar intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGRFP C. a depus întâmpinare, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 8143 din 23.05.2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimații I. SE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.05.2012 de către intimatul I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier, petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 19 din HG nr. 69/2012, cu o amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se că la controlul din data de 16.07.2012 in loc. C., Centura de Nord, sens de mers spre Filiași, a fost oprit și verificat ansamblul auto cu număr de înmatriculare_ și OL-99-KD utilizat de petentă, conform copiei conforme a licenței comunitare de transport rutier contra cost de mărfuri generale nr._, condus de P. D., care efectua transport rutier contra cost de marfuri conform avizului de insoțire a mărfurilor . 12 nr._/17.05.2012 și a scrisorii de transport tip CMR nr. 2295/17.05.2012, in care s-au făcut notări și s-a aplicat ștampila.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier român a prevederilor art. 25 alșin. 1 din OG nr. 27/2011 – transportul rutier național contra cost . transportul rutier se poate efectua numai cu vehicul rutioer inmatriculat in România. Petenta efectua transport cu un autovehicul inmatriculat in România și cu unul inmatriculat in Olanda conform CMR nr. 2295/17.05.2012 – expeditor IJT International SRL București, beneficiar IJT I SRL – depozit teritorial Timișoara. Din CRM nu rezultă al câtelea transport in cabotaj se efectua pe teritoriul României și nici din alte documente nu reieșea că era primul transport in cabotaj.
Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 19 din HG nr. 69/2012, constând in „nerespectarea de către un operator de transport rutier român a prevederilor art. 25 alin. (1) - (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011”.
De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 7 din același act normativ.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea „petenta nu este de față la întocmirea procesului verbal”.
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate.
Conform art. 16, alin. 7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, în condițiile art. 105, alin.2 Cod procedură civilă. Or, petenta nu a dovedit nicio vătămare în acest sens, cu atât mai mult cu cât aceasta are posibilitatea de a invoca eventualele obiecțiuni legate de fapta conteravențională în fața instanței de judecată, în cuprinsul plângerii contravenționale.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind încălcarea dispozițiior art. 16 alin. 17 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Astfel, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Deși procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, instanța reține că anularea procesului verbal poate fi anulat doar in condițiile art. 105 din C.proc.civ., iar petenta nu a făcut dovada unei vătămări.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind încălcarea dispozițiior art. 19 din OG nr. 2/2001, privind prezența unui martor asistent la intocmirea procesului-verbal contravențional.
Verificând din oficiu acest aspect, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului in care se desfățoară transportul rutier, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Potrivit art. 4 pct. 19 din HG nr. 69/2012 " Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni ….. nerespectarea de către un operator de transport rutier român a prevederilor art. 25 alin. (1) - (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011".
Potrivit art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere " (1)Transportul rutier național contra cost se poate efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.
(2)Transportul rutier internațional contra cost se poate efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.
(3)Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spațiului Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condițiile în care semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte".
Potrivit art. 3 din OG nr. 27/2011 " in sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
- transport rutier național - transportul rutier care se efectuează între două localități situate pe teritoriul României, fără a depăși teritoriul statului;
-transport rutier internațional - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 sau definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009, după caz".
Din CMR nr. 2295/17.05.2012 instanța reține că petenta a efectuat un transport contra cost de mărfuri intern cu un ansamblu auto cu număr de înmatriculare_ și OL-99-KD.
Din certificatele de inmatriculare aflate la filele 44-45 in dosar, instanța reține că ansamblul auto era format din autoutilitara N3 cu nr._, inmatriculată pe teritoriul României și semiremorca cu nr. OL-99-KD, inmatriculată in Olanda.
Cabotajul este o operatiune de transport rutier efectuata de catre un operator de transport intre cel putin doua puncte de incarcare/descarcare aflate pe teritoriul unui alt stat; deplasarea fara incarcatura pe teritoriul aceluiasi stat strain, intre doua operatiuni consecutive de transport international nu este considerata cabotaj.
Din analiza textelor de lege și a documentelor mai sus menționate instanța a reținut că petenta nu putea să efectueze transportul contra cost pe teritoriu României cu autovehiculul inmatriculat in Olanda. Mai mult, din declarația martorului P. D. reiese că ansamblul auto efectuase un transport din Ungaria către Ploiești, apoi un transport intre Ploiești și București și ultimul intre București către Timișoara. Insă in cuprinsul documentelor insoțitoare a mărfurilor petenta nu a menționat al câtelea transport era in cabotaj, așa cum dispozițiile legale impun.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 4 pct. 19 din HG nr. 69/2012.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Instanța reține că prin stabilirea unor sancțiuni aspre, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune in pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat .
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cerere, sa platească cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Având in vedere soluția asupra capătului principal de cerere, instanța a respins solicitarea petentei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța a respins plângerea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și pe care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta .-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, admiterea plângerii și anularea procesului verbal precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că prin planagerea contravenționala formulata, a invocat excepția nulității procesului - verbal contestat sub aspectul încălcării de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 alin (7) din O.G. 2 /2001 modificata.
In ceea ce privește excepția invocata, Instanța de fond desi cunoaște jurisprundenta in materie, citând dispozitivul deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a înaltei Curți de Casație si Justiție care a statuat ca "Nerespectarea cerințelor înscrise in ari. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției", refuza sa faca aplicarea acestuia, incercand cu orice pret sa-si motiveze hotărârea vădit neîntemeiata.
Astfel, in pagina 8 a Sentinței Civile - primul paragraf, Instanța de fond retine ca sancțiunea a fost aplicata in mod temeinic de către agentul constatator intucat "In urma verificărilor efectuate s~a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier roman a prevederilor art. 25 alin (1) din O.G. nr. 27/2011 - transportul rutier național contra cost, transportul rutier se poate efectua numai cu vehicul rutier inmatriculat in România. Petenta efectua transport cu un autovehiculul inmatriculat in România si cu unul inmatriculat in Olanda conform CMR nr. 2295/17.05.2012 - expeditor JTI International SRL București, beneficiar JTII Sr1 - depozit teritorial Timișoara. Din CMR nu rezulta al câtelea transport in cabotaj se efectua pe teritoriul României si nici din alte documente nu reieșea ca era primul transport in cabotaj."
In ultimul paragraf al Sentinței Civile chiar Instanța de fond retine ca "pentru a se dispune anularea procesului - verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul -contravenient sa dovedească nu numai ca (i) agentul constatator ți-a incalcat obligația de a-i aduce la cunoștința dreptul de a face obiectiuni, ci si ca (ii) aceasta încălcare i-a produs o vătămate ce (iii) nu poate fi inlaturata decât prin anularea procesului - verbal de constatare a contravenției. Or, petenta nu a dovedit nicio vătămare in acest sens, cu atat mai mult cu cat aceasta are posibilitatea de a invoca eventualele obiectiuni legate de fapta contravenționala in fata instanței de judecata, in cuprinsul plângerii contravenționale."
Or, Onorata Instanța din procesul - verbal coroborat cu plângerea contravenționala si documentele de la dosar reiese fara echivoc acest aspect.
Astfel, Instanța de fond, la fel ca si agentul constatator, a reținut, asa cum am menționat si mai sus, ca "in urma verificărilor efectuate....nu rezulta al câtelea transport in cabotaj se efectua pe teritoriul României si nici din alte documente nu reieșea ca era primul transport in cabotaj".
Insa prin plângerea contravenționala subscrisa (i) am indicat faptul ca la momentul la care șoferul a fost oprit de către reprezentanții intimatei se afla la al 3-lea transport efectuat . 7 zile de la momentul la care ansamblul auto a pătruns pe teritoriul României, iar documentele anexate la dosar(scrisorile CMR) fac dovada concreta a acestor argumente.
(ii) Vătămarea subscrisei este mai mult decât evidenta, intrucat conform dispozițiilor legale privind regimul transportului rutier efectuat pe teritoriul tarii șoferul subscrisei a prezentat toate documentele pe care avea obligația sa le prezinte, respectiv: licența comunitara de transport rutier contra-cost de mărfuri, avizul de insotire a mărfii transportate, scrisoarea CMR si documentele de identitate ale autovehiculul precum si cele personale.
Așadar, daca din documentele prezentate agentul constatator nu a putut sa constate momentul la către a pătruns in tara autovehiculul, respectiv la al câtelea transport pe teritoriul tarii se afla subscrisa la momentul respectiv, atâta timp cat subscrisa nu suntem obligați sa deținem alte documente(la momentul efectuării transportului) decât cele prezentate, agentul constatator avea obligația de a solicita petentei documetele pe care vroia sa le verifice, respectiv de a notifica petenta pentru a-si prezenta punctul de vedere (obiectiunile) cu privire la presupusa fapta constatata.
Or, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin (7) din OG 2/2001 de către agentul constatator, respectiv ingradirea dreptului subscrisei de a prezenta situația de fapt si documentele doveditoare(celelalte scrisori CMR din care rezulta momentul la care ansamblul auto a pătruns pe teritoriul tarii, precum si la al câtelea transport se afla subscrisa pe teritoriul tarii cu autovehiculul respectiv) a provocat subscrisei o grava vătămare, respectiv obligarea la plata unei amenzi in cuantum de 8.000 lei pentru o fapta pe care nu am savarsit-o.
(iii) In ceea ce privește al treilea aspect - vătămarea subscrcisei prin incalcarea dreptului de a ne consemna obiectiunile - pentru atragerea nulității procesului - verbal contestat, acesta este mai mult decât evident intrucat obiectiunile pe care le-am fi formulat coroborate cu documentele pe care le puteam prezenta intimatei dovedeau fara echivoc ca subcrisa ne încadram pe dispozițiile Regulamentului 1072/2009 al CE privind operațiunea de cabotaj, iar fapta presupusa a fi constatata nu exista.
Așadar la momentul formulării plângerii contravenționale, respectiv ulterior incheierii procesului - verbal) singura modalitate de înlăturare a vătămării nedrepte provocate subscrisei era anularea procesului - verbal contestat.
II. Considerente cu privire la netemeinicia procesului – verbal
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal Instanța de fond retine ca "prin plângerea formulata petenta a arătat faptul ca nu se face vinovata de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate retine ca aspectul expus de aceasta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu niciun mijloc de proba, reprezentând o simpla susținere, făcuta din dorința de scapă de consecințele răspunderii contravenționale."
Prin procesul - verbal contestat in prezenta cauza agentul constatator a sancționat subscrisa pentru presupusa încălcare a dispozițiilor art. 25 alin (1) - (3) din OG 27/2011.Transportul rutier național contra cost se poate efectua numai cu vehicule rutiere Înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.
Transportul rutier internațional contra cost se poate efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.
Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spațiului Umunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condițiile în care semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Respectiv pentru faptul ca subscrisa am efectuat(la momentul constatării) operațiunea de transport rutier contra - cost cu un autovehicul inmatriculat in România si aparținând unui transportator roman si semiremorca inmatriculata in Olanda.
Insa, totodată OG 27/2011 prevede la art. 27 ca "Operațiunile de transport rutier de mărfuri contra cost în regim de cabotaj se efectuează în conformitate cu prevederile art. 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009"
Dispozițiile art. 8 prevăd ca
Orice operator de transport rutier de mărfuri care efectuează operațiuni contra - cost in numele unui tert, titular al unei licențe comunitare si al cărui conducător auto, daca este cetățean al unei tari terțe, deține un atestat de conducător auto, are dreptul, in conformitate cu condițiile prevăzute in prezentul capitol sa efectueze operațiuni de cabotaj.
Operatorilor de transport rutier de mărfuri menționați la alineatul (1) li se permite sa efectueze, cu același vehicul sau, in cazul unei combinații cuplate, cu autovehiculul aceluiași vehicul, pana la trei operațiuni de cabotaj consecutive unui transport internațional dintr-un alt stat membru sau dintr-o tara terța in statul membru gazda, odată ce au fost livrate mărfurile transportate in cursul transportului internațional care ii are pe aceasta destinație. In cursul unei operațiuni de cabotaj, ultima descărcare înainte de părăsirea statului membru gazda are loc in termen de sapte zile de la ultima descărcare a mărfurilor Introduse in statul membru gazda in cadrul operațiunilor de transport internațional care îl are pe aceasta destinație.
Așadar, de la momentul livrării mărfurilor transportate (10.05.2012 - conform scrisorii de transport CMR_) si pana la data de 17.05.2012 - data la care autovehiculul subscrisei a fost oprit de către reprezentanții intimatei, subscrisa am desfășurat 3 operațiuni de cabotaj: 1. In data de 16.05.2012 pentru clientul BAT (România) Trading de la Ploiești, jud. Prahova in corn. Chiajna; 2. In data de 16.05.2012 pentru clientul BAT(Romania) Trading de la Ploiești, jud. Prahova in București; 3. In data de 17.05.2012 pentru clientul JTI de la București la Timișoara.;
În ceea ce privește modalitatea de proba a celor susținute de către subscrisa, am depus la dosar cele 4 scrisori de transport(CMR) menționate mai sus, din care reiese clar momentul la care autovehiculul a pătruns in tara, si cele trei transporturi efectuate in regim de cabotaj, precum si faptul ca, in data de 17.05.2012 subscrisa se afla in desfășurarea celui de al 3-lea transport in regim de cabotaj, celelate doua fiind efectuate in data de 16.05.2012, asa cum reiese din scrisorile de transport(CMR).
Aspectele susținute mai sus fiind confirmate si de declarația martorului P. D..
Insa, instanța de fond ignora susținerile subscrisei, înlătura probele respective si greșit retine ca "Insa din cuprinsul documentelor "însoțitoare a mărfurilor petenta nu a menționat al câtelea transport era in cabotaj, asa cum dispozițiile legale impun".
Or, Onorata Instanța motivarea intregii Sentințe Civile pe care o recuram prin prezentul recurs, se limitează la simpla mențiune a Instanței de fond, citata mai sus, respectiv "din cuprinsul documentelor însoțitoare a mărfurilor patenta nu a menționat al câtelea transport era in cabotaj, asa cum dispozițiile legale impun".
Insa asa cum am prezentat si Instanței de fond si asfel cum reiteram prin prezentul recurs, singurele dispoziții legale care reglementează operațiunile de cabotaj sunt prevăzute de art, 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, iar art 8 alin (3) din Regulament prevăd ca
"Serviciile naționale de transport rutier de mărfuri efectuate in statul membru gazda de către un operator de transport rutier de mărfuri rezident se considera conforme cu dispozițiile prezentului regulament numai daca operatorul de transport rutier de mărfuri poate prezenta dovezi clare privind transportul internațional care il are pe aceasta destinație si privind fiecare dintre operațiunile consecutive desfășurate.
Probele menționate la primul paragraf cuprind următoarele elemente pentru fiecare operațiune:(a)numele, adresa și semnătura expeditorului;(b)numele, adresa și semnătura operatorului de transport rutier de mărfuri; (c)numele și adresa destinatarului, precum și semnătura acestuia și data livrării, odată ce mărfurile au fost livrate; (d)locul și data preluării mărfurilor și locul prevăzut pentru livrare; (e)descrierea curentă a naturii mărfii și modul de ambalare, precum și, în cazul mărfurilor periculoase, descrierea general recunoscută a acestora și numărul de colete, marcajele specifice și numerele acestora; f) greutatea brută a mărfurilor sau cantitatea de mărfuri altfel exprimată; (g)numerele de înmatriculare ale autovehiculului și remorcii.
Astfel ca alin (4) al aceluiași articol prevede ca:
(3) Nu este necesar niciun alt document suplimentar pentru a face dovada îndeplinirii condipilor prevăzute la prezentul articol.
In scrisorile de transport(CMR) menționate mai sus si depuse la prezentul dosar in susținerea plângerii contravenționale, sunt înscrise toate informațiile prevăzute de art. 8 alin (3) din Regulament.
Așadar motivarea Instanței de fond - "din cuprinsul documentelor insotitoare a mărfurilor petenta nu a menționat al câtelea transport era in cabotaj, asa cum dispozițiile legale impun" este neintemeiata, cu atat mai mult cu cat aceasta nu indica respectivele dispoziții legale pe care le invoca.
In ceea ce privește motivarea Instanței de fond in sensul ca "Conform jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate si de a solicita acuzării sa dovedească faptele care i se imputa nu este absoluta, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția europeana a drepturilor omului, in măsura in care statul respecta limitele rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit dar si respectarea dreptului la apărare.". învederam Onoratei Instanțe următoarele:
Contravenția presupusa a fi săvârșita si pentru care subscrisa am fost sancționați este prevăzuta de art. 25 alin (1) - (3) din O.G. nr. 27/2011 - respectiv efectuarea operațiunii de transport marfa contra - cost, pe teritoriul României, cu un autovehicul inmatriculat in alta tara.
A. (4) al aceluiași articol prevede o excepție de la dispozițiile menționate mai sus, in cazul efectuării operațiunii de cabotaj in condițiile art. 8 si 9 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009.
A. (3) al art. 8 din Regulament prevede expres si limitativ informațiile pe care trebuie sa le conțină documentele de transport pentru a face dovada operațiunii de cabotaj.
Informațiile respective sunt menționate in scrisorile de transport(CMR) pe care subscrisa le-am depus la dosarul de fond.
Așadar, subscrisa am întocmit toate documentele prevăzute de lege pentru a face dovada operațiunii ce cabotaj pe care o efectuam.
Faptul ca instanța considera ca din documentele prezentate de către subscrisa, documente întocmite conform dispozițiilor legale(Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009), nu reiese al câtelea transport de cabotaj efectuam nu poate înlătura prezumția de nevinovăție a subscrisei. Aspect care reiese chiar din motivarea Instanței de fond, astfel asa cum Instanța de fond motivează - prezumția de nevinovăție si obligarea acuzării sa dovedească faptele care i se imputa petentului nu este absoluta...., numai in măsura in care statul respecta limitele rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare.
Or, nu se poate susține ca in prezenta cauza au fost respectate limitele rezonabile raportate la importanta scopului urmărit si respectarea dreptului la apărare atâta timp cat subscrisa in temeiul documentelor întocmite cu respectarea dispozițiilor legale putem face dovada faptului ca am efectuat 3 transporturi in regim de cabotaj in termen de 7 zile de la momentul descărcării mărfii, fiind in imposibilitatea fizica de a demonstra ca nu am efectuat mai mult de 3 transporturi.
Așadar, întrucât nu putem demonstra un fapt negativ - ca nu am efectuat mai mult de 3 transporturi in regim de cabotaj in termenul de 7 zile de la momentul descărcării mărfii,
Este obligația intimatei sa dovedească ca am incalcat dispozițiile legale, respectiv ca
am efectuat mai mult de 3 transporturi in regim de cabotaj in termenul prevăzut de
lege, in măsura in care intimata nu face aceasta dovada, petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
In ceea ce privește scopul urmărit de legiuitor prin stabilirea si sancționarea contravențional a faptei privind incalcarea dispozițiilor art. 25 alin (1) - (3) din O.G. nr. 27/2011, Instanța de fond retine ca "Prin stabilirea unor sancțiuni aspre, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspra a unor fapte care pot pune in pericol circulația pe drumurile publice, astfel incat dreptul la viata si integritate al persoanelor si bunurilor sa nu fie atacat”.
Constatam ca Instanța de fond se afla . cu privire la fapta presupusa a fi săvârșita, respectiv cu privire la pericolul social prezentat de aceasta, precum si cu privire la modul in care a soluționat prezentul dosar, întrucât la soluționarea plângerii contravenționale Instanța trebuie sa tina cont de toate aspectele, atat cele invocate de către petent prin plângere cat si cele prevăzute de lege, printre care se afla si gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Contravenția presupusa a fi săvârșita de subscrisa este reglementata de art. 25 alin (1) - (3) din OG 27/2011 care interzice persoanelor fizice sau juridice sa efectueze transporturi rutiere pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate pe teritoriul altor state membre.
Astfel de prevederi au toate statele membre UE in legislația interna, rațiunea legiuitorului la momentul introducerii respectivei interdicții a fost aceea de a proteja economia statului membru respectiv si nu de a proteja circulația pe drumurile publice, astfel incat dreptul la viata si integritate al persoanelor si bunurilor sa nu fie atacat, așa cum susține instanța de fond.
Întrucât efectuarea de operațiunilor de transporturi rutiere de către persoane rezidente . care are costuri scăzute cu întreținerea parcului auto, pe teritoriul unui alt stat membru care are costuri mai ridicate cu întreținerea parcurilor auto ale transportatorilor, ar da posibilitatea persoanei respective sa practice un tarif mai mic pentru operațiunea de transport respectiv, fapt ce ar conduce la blocarea activității economice a transportatorilor din statul membru pe teritoriul căruia persoana nerezidenta efectuează transportul.
Pentru motivele prezentate mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurată in sensul admiterii plângerii contravenționale si anularii procesului - verbal de contravenție contestat.
Își întemeiază recursul pe dispoz.OUG nr.2/2001.
La data de 18 octombrie 2013 intimata DRGFP C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt, a încadrării în drept și a gradului de pericol social al faptei.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/recurente de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, recurentei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Astfel prin procesul-verbal de contravenție contestat recurenta/petentă a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenție prev. de art.4 pct.19 din H.G. nr.69/2012 constând în nerespectarea de către un operator de transport rutier român a prevederilor art. 25 alin.1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011.
Potrivit art.25 alin.1-3 din O.G. nr._, „ Transportul rutier național contra cost se poate efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe. (2) Transportul rutier internațional contra cost se poate efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe. (3) Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spațiului Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condițiile în care semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte”.
De asemenea, potrivit art.8 din Regulamentul CE nr.1072/2009, „orice operator de transport rutier de mărfuri care efectuează operațiuni contra cost în numele unui terț, titular al unei licențe comunitare și al cărui conducător auto, dacă este cetățean al unei țări terțe, deține un atestat de conducător auto, are dreptul, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol, să efectueze operațiuni de cabotaj. (2)Operatorilor de transport rutier de mărfuri menționați la alineatul (1) li se permite să efectueze, cu același vehicul sau, în cazul unei combinații cuplate, cu autovehiculul aceluiași vehicul, până la trei operațiuni de cabotaj consecutive unui transport internațional dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță în statul membru gazdă, odată ce au fost livrate mărfurile transportate în cursul transportului internațional care îl are pe acesta ca destinație. În cursul unei operațiuni de cabotaj, ultima descărcare înainte de părăsirea statului membru gazdă are loc în termen de șapte zile de la ultima descărcare a mărfurilor introduse în statul membru gazdă în cadrul operațiunii de transport internațional care îl are pe acesta ca destinație.În termenul menționat la primul paragraf, operatorii de transport rutier de mărfuri pot efectua în orice stat membru unele sau toate operațiunile de cabotaj permise în temeiul primului paragraf, cu condiția limitării la o singură operațiune de cabotaj pe stat membru în termen de trei zile de la . teritoriul statului membru respectiv. (3)Serviciile naționale de transport rutier de mărfuri efectuate în statul membru gazdă de către un operator de transport rutier de mărfuri nerezident se consideră conforme cu dispozițiile prezentului regulament numai dacă operatorul de transport rutier de mărfuri poate prezenta dovezi clare privind transportul internațional care îl are pe acesta ca destinație și privind fiecare dintre operațiunile consecutive desfășurate.Probele menționate la primul paragraf cuprind următoarele elemente pentru fiecare operațiune:a)numele, adresa și semnătura expeditorului;b)numele, adresa și semnătura operatorului de transport rutier de mărfuri;c)numele și adresa destinatarului, precum și semnătura acestuia și data livrării, odată ce mărfurile au fost livrate;d)locul și data preluării mărfurilor și locul prevăzut pentru livrare;e)descrierea curentă a naturii mărfii și modul de ambalare, precum și, în cazul mărfurilor periculoase, descrierea general recunoscută a acestora și numărul de colete, marcajele specifice și numerele acestora;f)greutatea brută a mărfurilor sau cantitatea de mărfuri altfel exprimată;g)numerele de înmatriculare ale autovehiculului și remorcii. (4)Nu este necesar niciun alt document suplimentar pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol. (5)Oricărui operator de transport rutier de mărfuri, care este îndreptățit în statul membru de stabilire, în conformitate cu legislația acelui stat membru, să desfășoare operațiunile de transport rutier de marfă contra cost în numele unui terț precizate la articolul 1 alineatul (5) literele (a), (b) și (c), i se va permite, în condițiile stabilite în prezentul capitol, să efectueze, după caz, operațiuni de cabotaj de același tip sau operațiuni de cabotaj cu vehicule din aceeași categorie. (6)Permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj, în cadrul tipurilor de transporturi menționate la articolul 1 alineatul (5) literele (d) și (e), este nelimitată".
Ori, conform înscrisurilor existente la dosar, la momentul efectuării controlului, recurenta efectua transport rutier contra cost cu un autovehicul înmatriculat în România și aparținând unui operator român și semiremorcă înmatriculată în Olanda, conform CMR nr.2295/17.05.2012-expeditor JT INTERNAȚIONAL SRL București, beneficiar: JTI Depozit Teritorial Timișoara.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond că nu s-a dovedit contrariul, cu aceeași ocazie s-a constatat că din CMR nu rezultă al câtelea transport în cabotaj se efectua pe teritoriul României și nici din alte documente nu a reieșit să era primul transport de cabotaj.
Se constată, totodată, că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate. După cum s-a arătat și de către instanța de fond, nulitatea relativă presupune dovedirea de către cel ce o invocă a producerii unei vătămări prin nerespectarea dispoziției legale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu s-a dovedit în speța de față, respectiv nu s-a demonstrat că prin pretinsa încălcare a dreptului de a formula obiecțiuni i s-a adus o vătămare care nu ar putea fi remediată decât prin anularea procesului-verbal, în condițiile în care prin plângerea adresată instanței a avut posibilitatea să invoce toate obiecțiunile pe care le avea de formulat în ce privește stare de fapt reținută de agentul constatator.
În ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale, se apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța de fond făcând o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei contravenționale săvârșite, date fiind circumstanțele de săvârșire a faptei contravenționale.
Art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Astfel, date fiind împrejurările în care s-a produs fapta, se constată că fapta săvârșită nu are o gravitate redusă, astfel încât nu se poate aplica sancțiunea avertismentului.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta . sediul procesual ales la CABINET AVOCAT G. M. A., București, bld. Unirii, nr. 69, ., .-15, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 8143 din 23.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații I. SE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul in București, bulevardul D. G., nr. 38, sector 1 si procesual ales in Drobeta Turnu Severin, ., . și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București prin DGRFP C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.C.A. /2 ex.
29 noiembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 767/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4582/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
