Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1274/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1274/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 2244/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 1274/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant I. C. S. și pe pârâtele G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în data de 31.01.2013, dupa care instanta, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea la data de astazi, cand a adoptat preyenta hotarare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 14.12.2011, sub nr._, reclamantul I. C. S., în contradictoriu cu pârâta G. F. - Comisariatul General București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se admită cererea de obligare la plata orelor suplimentare aferente anilor 2010-2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la G. F. - Secția Județeană D., calitate în care, cu ocazia monitorizării achizițiilor intracomunitare de mărfuri la cele două puncte de trecere a frontierei din județul D., respectiv B. și Calafat, precum și cu ocazia colaborărilor cu alte instituții, a efectuat ore suplimentare în zilele de repaus sau pe timpul nopții. A arătat că a colaborat și cu Poliția, Inspectoratul Silvic, Protecția Consumatorilor, Direcția Agricolă și alte instituții.
Potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea 188/1999 republicată „ 1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. 2) Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an”, iar potrivit art. 13 din O.G. 6/2007 „1) Pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de funcționarii publici numiți în funcții publice de execuție, de conducere sau din categoria înalților funcționari public au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de bază, după cum urmează: 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; 100% din salariul de bază pentru orele următoarele. Cu spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. 2) munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. 1 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată, după caz, de superiorul ierarhiv, fără a se depăși 360 de ore anual.”
Reclamantul a precizat că în temeiul acestor dispoziții legale a solicitat Gărzii Financiare D., cu adresa nr._/18.07.2011, acordarea de zile libere, însă acest lucru nu a fost posibil datorită numărului mic de personal. Întrucât prin decizia nr. 1251/28.07.2011 emisă de G. F. Comisariatul General București a fost eliberat din funcție, iar acordarea de zile libere nu mai era posibilă, a considerat că trebuie aplicate prevederile legale mai sus menționate referitoare la plata acestora.
Reclamantul a arătat că numărul acestor ore suplimentare este cel din evidențele Gărzii Financiare D..
A menționat faptul că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, însă G. F. D. nu i-a răspuns, fapt ce îl consideră un refuz nejustificat la soluționarea cererii sale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 188/1999 republicată și art. 13 din O.G. 6/2007.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr._/13.09.2011 a ANAF - Direcția generală de organizare și resurse umane, adresele nr._/30.12.2009,_/06.06.2011 ale Gărzii Financiare - Secția Județeană D., adresele reclamantului înregistrate la G. F. Secția Județeană D. sub nr._/18.07.2011 și_/12.08.2011, decizia nr. 1251/18.07.2011 de eliberare din funcția publică, emisă de G. F. – Comisariatul General București, programare servicii la G. F. Secția D..
La data de 13 ianuarie 2012, pârâta G. F. - Comisariatul General București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, în considerarea faptului că reclamantul nu a făcut dovada formulării unei plângeri prealabile conform art. 14 din Legea nr. 544/2004. În consecință, a solicitat admiterea excepției invocată și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele: Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 329/2009 prevăd: „prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31.12.2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de 31.12.2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009, și până la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010.”
A arătat că, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 285/2010: „în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.”
De asemenea, prin art. 48 pct. 13 din Legea-Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost abrogat art. 13 din O.G. 6/2007. Mai mult, în bugetul instituției Gărzii Financiare nu sunt prevăzute sume pentru plata orelor suplimentare.
A arătat că, din prevederile legale enunțate, rezultă că legiuitorul a exclus plata muncii suplimentare, obligând angajatorul să compenseze această muncă prin ore libere.
Având în vedere că orele suplimentare efectuate de reclamant provin din serviciul efectuat în punctele de trecere a frontierei în anul 2010 și 2011, a apreciat că plata acestora nu se poate realiza.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm. Codul de procedură civilă, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 329/2009.
În ședința publică dn data de 10.02.2012, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, excepție de procedură asupra căreia se va pronunța cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ., întrucât pentru ca instanța să se poată pronunța asupra apărărilor și excepțiilor invocate, trebuie să fie instanță competentă.
Verificându-și din oficiu competența materială de a soluționa prezenta cauză, Curtea a constatat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D., pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata unor drepturi salariale, ore suplimentare aferente anilor 2010-2011, solicitate de reclamant care în perioada 2010 și 2011 a avut raporturi de serviciu cu G. F. - Secția Județeană D.. Reclamantul a îndeplinit funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la G. F. - Secția Județeană D..
Drepturile sunt solicitate de reclamant în temeiul art. 32 din Legea 188/1999 republicată și art. 13 din O.G. 6/2007.
În conformitate cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep., „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Analizând întregul text al Legii nr. 188/1999 republicat, noțiunea de raport de serviciu al funcționarului public corespunde cu cea de raport de muncă din dreptul muncii - raportul de serviciu acoperind o arie largă de la încheierea, modificarea, executarea și până la încetarea raporturilor dintre angajat si angajator.
Un aspect al raportului de serviciu este cel al remunerării muncii funcționarului public.
Pentru judecarea oricăror acțiuni ce au ca obiect raportul de serviciu în ansamblul său, deci și pentru aspecte ce țin de acordarea drepturilor salariale, art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, stabilește fără echivoc competența de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ a tribunalului în prima instanță - având plenitudine de competență.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță procese și cereri în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Prin urmare, legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 3 pct. 1 C.proc.civ., potrivit cu care „Curțile de apel judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.
Cum obiectul acțiunii de față nu privește un act al unei autorități sau instituții centrale și nici nu este prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, Curtea apreciază că, în speță, competența materială aparține tribunalului.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
În speță, pentru determinarea competenței materiale, nu are relevanță faptul că reclamantul a chemat în judecată G. F. - Comisariatul General București, întrucât litigiul are ca obiect plata unor drepturi salariale pentru perioada când reclamantul a îndeplinit o funcție de execuție la G. F. Secția Județeană D..
Potrivit prevederilor art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, „(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Pentru determinarea competenței materiale, Curtea apreciază că nu au relevanță prevederile art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, întrucât acestea se referă la transmisiunea calității procesuale.
Împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă G. F. - Comisariatul General București nu atrage competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea curții de apel, în condițiile în care litigiul are ca obiect plata drepturilor salariale pentru perioada când reclamantul a îndeplinit o funcție de execuție la G. F. Secția Județeană D., instituție căreia reclamantul i s-a adresat cu cererea nr._/12.08.2011 prin care a solicitat plata orelor suplimentare.
Calitatea de funcționar public a reclamantului pe perioada 2010-2011 determină aplicabilitatea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 188/1999, care constituie dreptul comun în materie, competența soluționării litigiilor ce se nasc între funcționarul public și autorități pe baza raportului de serviciu, aparținând instanței de contencios administrativ, potrivit art. 109 din aceeași lege.
Cum obligația directă de plată a drepturilor salariale ale reclamantului aparține unei instituții administrative publice la nivel județean, în speță, G. F. Secția Județeană D., sunt incidente normele de competență materială în materia contenciosului administrativ, reglementate de art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența instanței de contencios administrativ în funcție de rangul autorității în structura administrației publice, cu care reclamantul a avut raporturi de serviciu.
Întrucât obligația de plată a salariului revine angajatorului și întrucât acesta nu este o autoritate publică centrală, competența judecării cauzei revine tribunalului, ca instanță de fond în contencios administrativ, hotărâtor fiind criteriul rangului unității angajatoare, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, litigiul având ca obiect plata unor drepturi salariale ale reclamantului care a avut raporturi de serviciu cu G. F. Secția Județeană D., se soluționează de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, și cum reclamantul a uzat de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Tribunalului D..
Pentru aceste motive, în temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și art. 1591 C.proc.civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._ , cu termen de judecată la data de 12.04.2012.
Instanța a emis adresă către pârât pentru a preciza dacă reclamantul a efectuat în anii 2010 si 2011, ore suplimentare, iar in caz afirmativ să se reliefeze numarul de ore suplimentare efectuate pentru fiecare lună, precum și zilele din săptămână, respectiv intervalul orar in care auzu fost efectuate aceste ore si totodată, să se precizeze și să se reliefeze modul de calcul cu privire la nr. orelor suplimentare, care au fost compensate cu timp liber sau în bani.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiză contabilă, cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 21.06.2012.
A fost depus raportul de expertiză de către expert V. M.., la dosar, la filele 39-52.
Pârâta a formulat obiectiuni la raportul de expertiză întocmit în ccauză, iar instanta a emis adresă către expert V. M., pentru a preciza modalitatea în care au fost efectiv lucrate orele suplimentare, identificarea zilelor pe care le-a avut în vedere, respectiv zilele de sărbători legale si zilele normare de lucru.
Expertul a depus suplimentul la raportul de expertiză la filele 103-107 de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost funcționar public cu statut special, indeplinind functia de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la G. F. - Secția Județeană D..
In perioada anilor 2010-2011, acesta a avut raporturi de serviciu cu G. F. - Secția Județeană D. si a efectuat, potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza si inscrisurilor de la filele 18-28 dosar fond, un numar de 679 de ore suplimentare.
Angajatorul i-a acordat reclamantului in perioada 01.01.2010 – 31.07.2011 in compensare un numar de 312 ore, dintre care un numar de 115 ore de recuperare erau aferente efectuarii orelor suplimentare nerecuperate la data de 31.12.2009.
Ca urmare a reorganizarii activitatii paratei, prin Decizia nr. 1251/28.07.2011 reclamantul a fost eliberat din functie din motive neimputabile incepand cu data de 02.08.2011.
La acea data, reclamantul inregistrase un numar de 482 ore suplimentare prestate si necompensate cu timp liber corespunzator, din care 282 de ore au fost prestate in zilele nelucratoare si de sarbatori legale, iar un numar de 200 de ore au fost prestate peste programul normal de lucru.
Din expertiza contabila intocmita in cauza reiese ca, raportat la salariul de care reclamantul a beneficiat la datele respective, suma care i se datoreaza acestuia de catre parata ca urmare a lucrarii in beneficiul acestuia a unui numar de 482 ore suplimentare este in cuantum net de 6534,19 lei.
La data de 18.07.2011 reclamantul a solicitat, potrivit inscrisului de la fila 12 dosar_ al Curtii de Apel C., acordarea de timp liber corespunzator orelor lucrate, cerere respinsa de unitatea angajatoare. Aceasta cerere a fost reiterata la data de 12.08.2011 – fila 15 din acelasi dosar.
La data de 18.07.2011 reclamantul a fost eliberat din functie.
La data de 08.03.2012 acesta a formulat plangere prealabila catre parata, plangere prealabila respinsa conform inscrisurilor de la filele 15 - 17 dosar.
Ca atare, exceptia inadmisibilitatii actiunii este neintemeiata in cauza, in cauza fiind indeplinita procedura prealabila prevazuta de art. 7 Legea 554/2007
In ce priveste temeiul legal al actiunii, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 33 Legea 188/1999 republicata in forma in vigoare in iulie 2011:
"(1)Durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
(2)Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an."
Potrivit art.11 Legea 329/2009:
"Prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009, și până la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010."
Potrivit art 19 -20 Legea 330/2009:
"(1)Orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcții de execuție sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător.
(2)În cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, conform alin. (1), aceasta se plătește în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază.
(3)Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru și sporul prevăzute la alin. (2) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual. în cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii.
(4)La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depășirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.
(5)Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumulul de funcții în aceeași unitate, la funcția cumulată.
Art. 20
Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător."
Potrivit art. 9 Legea 285/2010:
"(1)În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
(2)În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță."
Din prevederile legale mai sus citate, reies urmatoarele concluzii:
- in situatia efectuarii de ore suplimentare functionarii publici erau indreptatiti sa primeasca fie timp liber, fie plata in conditiile art. 33 Legea 188/1999;
- in perioada anilor 2010 -2011 functionarilor publici ce detineau aceasta calitate li se acordau exclusiv timp de odihna in compensare pentru orele lucrate suplimentar, fara a li se putea acorda plata suplimentara.
Nu este reglementata situatia functionarilor publici care la data concedierii lor ca urmare a reorganizarii unitatii angajatoare deja efectuasera ore suplimentare, fara, insa, ca aceste ore suplimentare sa fie compensate cu timp liber corespunzator in conditiile legale mai sus mentionate.
Instanta retine ca obligatia unitatilor angajatoare de a compensa timpul suplimentar lucrat cu timp liber corespunzator exista si poate in mod fizic a fi executata doar fata de persoanele care mai detin calitatea de functionar la momentul acordarii timpului liber corespunzator.
In speta dedusa judecatii, reclamantul a solicitat unitatii angajatoare sa ii acorde timpul liber in compensare pentru orele suplimentare lucrate, de doua ori.
Desi pe cererea formulata de el s-a trecut un referat conform caruuia este indreptati la acordarea a 62 de zile libere, desi in evidentele unitatii angajatoare figura cu cele 482 de ore lucrate suplimentar, unitatea angajatoare a refuzat in mod neintemeiat sa isi indeplineasca obligatia de acordare a timpului liber corespunzator orelor lucrate.
Mai mult decat atat, unitatea angajatoare a emis decizia de concediere, si, chiar si ulterior emiterii acestei decizii, a refuzat sa aprobe noua cerere formulata de reclamant de acordare a timpului liber corespunzator orelor lucrate.
Practic, unitatea angajatoare avea obligatia de a-i desface contractul de munca acestui angajat numai dupa ce isi indeplinise fata de acesta toate obligatiile legale care ii reveneau, inclusiv aceea de a ii achita toate orele efectiv lucrate in beneficiul sau conform salariului stabilit.
In acest context, in care parata, din culpa sa exclusiva nu isi mai poate indeplini fata de reclamant obligatiile legale ce ii reveneau, si anume de a-i asigura posibilitatea de a beneficia de un numar de 482 de ore libere platite conform salariului reclamantului, instanta retine ca singura modalitate legala ca unitatea sa-si indeplineasca obligatiile contractuale fata de reclamantul care nu mai detine calitatea de functionar public este aceea de a ii achita acestuia contravaloarea orelor suplimentare lucrate.
In acest sens, se constata ca prevederile art.11 Legea 329/2009 si prevederile art. 9 Legea 285/2010 interzic sa se plateasca orele suplimentare functionarilor, sau personalului din sectorul bugetar.
Reclamantul nu mai detine aceasta calitate la acest moment.
Ca atare, aceste prevederi nu il privesc si pe reclamant, fata de care raman operante indatoririle ce ii reveneau paratei in conformitate cu prevederile art. 33 Legea 188/1999 si art. 19 -20 Legea 330/2009 de a-i achita contravaloarea orelor suplimentare lucrate.
Pentru cele de mai sus, se va admite actiunea formulata si va fi obligata parata G. F.- Comisariatul General Bucuresti să plătească reclamantului suma de 6534,19 lei, reprezentând contravaloarea orelor efectuate suplimentar în intervalul 01.01._11.
In baza art. 274 C.p.c. se va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 1804 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul I. C. S.,cu domiciliul in C., .. K23, sc1, . cu parata G. F.- Comisariatul General Bucuresti, cu sediul in Municipiul Bucuresti, ., nr 6, .> Obligă pârâtul G. F.- Comisariatul General Bucuresti să plătească reclamantului suma de 6534,19 lei, reprezentând contravaloarea orelor efectuate suplimentar în intervalul 01.01._11,
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1804 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedința publică azi 05.02.2013
PresedinteGrefier,
A. E. GhitaBogdan I.
B.I. 11 Martie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 6640/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2360/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
