Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 8086/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8086/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 5266/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8086/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamanta TIȚULESCU E. - prin proc. Hau M.-Letiția, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 16 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
P. cererea adresata Curții de Apel C. la data de 07 decembrie 2012, înregistrata sub nr._, reclamanta Tițulescu E. a chemat in judecata parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să emită decizie privind titlul de despăgubire cu privire la suprafata de 404 mp, situată în C., ., jud. D..
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 627/16.03.2007 C. Județeană pentru Aplicarea legii nr. 247/2005 a dispus validarea în anexa nr. 23/I/1, poziția 281, a reclamantei pentru suprafața de 404 mp, întrucât imobilul nu a putut fi restituit în natură.
Potrivit HG nr. 1095/2005, punctul 16.4, în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament, C. Județeană de Fond Funciar, va înainta Secretariatului Comisiei Centrale pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în vederea acordării de despăgubiri.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisie Centrale trebuia să analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și constatând că, în mod neîntemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul urma să fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea de către C. Centrală a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire.
Până la data formulării prezentei acțiuni, cererea de reconstituire nu a fost finalizată în acord cu dispozițiile legale în materie.
Termenul rezonabil la care se referă Dispozițiile art. 6 paragraf I din CEDO, cuprinde și durat procedurilor administrative, deoarece acesta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Apreciază că prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor.
În drept invocă dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005.
A depus la dosar Hotărârea nr. 627/2007.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Arată că în procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 trebuie parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale; etapa evaluării; etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Din verificările efectuate s-a constatat faptul că dosarul de despăgubiri nu este înregistrat și a urmare nu se află în lucru la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
În speță, în lipsa dosarului de despăgubire nu se poate declanșa și urma procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată și prin prisma dispozițiilor legale introduse de către OUG nr. 4/2012, apreciind că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
P. instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ca și condiție de exercitare a sancțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului cod, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept înainte de împlinirea termenului.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
În ședința publică de la 01 martie .2013, instanța, având în vedere obiectul acțiunii, dispozițiile privind competența materială a instanțelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013, precum și dispozițiile art. X și XXIII alin. 3 din aceeași lege, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal pentru soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr._, cu termen de judecată la data de 27 martie 2013.
La solicitarea instanței, pârâta a înaintat copia dosarul nr._/FFCC/2011.
Reclamanta a precizat acțiunea în raport de dispozițiile legii nr. 165/2013, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, aceasta fiind conceptată și citată în cauză, solicitând obligarea Comisiei să emită decizie de compensare a imobilului.
În baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția prematurității, invocată de către pârâtă, pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată.
Se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art. 4 potrivit care prevăd: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 1 din aceeași lege potrivit cu care "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare, pentru soluționarea acestuia.
Mai mult, potrivit art. 35 alin. 2 din aceeași lege în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
În consecință, cererea reclamanților este prematură în condițiile în care, legea instituie un termen pentru soluționarea dosarelor, termen care nu s-a împlinit, justificarea Legii nr. 165/2013 fiind determinată de conținutul hotărârii pilot pronunțate în cauza A. contra României care condamnă ineficiența legislației naționale, generată de lipsa de celeritate și de predictibilitate a procedurii în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii în situația în care bunurile amintite nu mai pot fi restituite în natură.
În raport de argumentele prezentate, instanța urmează a respinge ca prematură cererea formulată de către reclamanta TIȚULESCU E., această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta TIȚULESCU E. - prin procurator Hau M.-Letiția, cu domiciliul în C., cart. Rovine, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 15.11.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7866/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6640/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
