Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 8866/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8866/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 12731/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8866/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. M.-F., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. G. și pârâta prin consilier juridic R. Covale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Reprezentanții părților învederează faptul că Tribunalul D., Secția C.A.F. este competent să soluționeze cauza.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 238 pct. 1 N. C.pr.civ., acordă cuvântul părților, referitor la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Apărătorul reclamantului apreciază că prezenta cauză ar putea fi soluționată la acest termen, având în vedere faptul că probele au fost administrate.
Reprezentantul pârâtei învederează faptul că cererea de chemare în judecată poate fi soluționată la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și, având în vedere că nu mai există cereri de probatorii apreciază încheiată cercetarea judecătorească.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat și pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției precizând faptul că între prezenta cauză și dosarul nr._ nu există triplă identitate de părți, cauză și obiect și arată faptul că reclamantul nu a dat Federației Sindicatelor "S." niciun mandat special pentru promovarea unei astfel de cereri sau pentru a fi reprezentat. Pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la acordarea sporului de risc pentru perioada 21.08.2010 – 21.08.2013, cu precizarea că personalul silvic beneficiază de un spor de risc în cuantum de 25% din salariul de bază. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției autorității de lucru judecat, precizând că este îndeplinită condiția triplei identități, cu precizarea faptului că în dosarul nr._ Sindicatul nu putea să stea în judecată în nume propriu, ci ca reprezentant, cu dreptul să mandateze, fără un mandat special. Pe fondul cauzei solicită instanței respingerea acțiunii.
În replică, reprezentantul reclamantului învederează faptul că în anexa 4 la contractul de muncă este prevăzut faptul că sporul este introdus în salariu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul RATOIU M.-F. a chemat în judecată pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ D. solicitând instanței să dispună obligarea paratei la plata sporului de risc in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 21.08._13, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței pană la data plății efective, si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamantul arată că este angajatul pârâtei din anul 1997, iar în prezent ocupă funcția de pădurar in cadrul Direcției Silvice D. - Ocolul Silvic F..
1. în conformitate cu art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008 privind Codul Silvic, personalul silvic din cadrul direcțiilor silvice beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Deși legea a intrat în vigoare la data de 19.03.2008, arată că nu i-a fost acordat și achitat sporul de risc de 25% din salariul de bază, motiv pentru care solicită să fie obligata parata la plata contravalorii acestui spor pe perioada 21.08._13(ultimii trei ani formulării cererii).
Observând aceste dispoziții legale, se poate constata că, legiuitorul a stabilit atât persoanele care beneficiază de acest spor, cuantumul acestui spor, precum și baza la care se raportează.
Astfel, legea face referire la întreg personalul silvic - fără nicio distincție, la un cuantum fix de 25 %, cuantum care se aplică la salariul de bază.
Art. 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic aprobata, cu modificări si completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România si care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
In toata aceasta perioada am fost angajat al pârâtei am făcut parte din personalul silvic așa cum a fost el definit de lege, în sensul că, am absolvit cursurile de pregătire profesionala ale Grupului Școlar Silvic din cadrul Liceului Silvic Brănești, conform diplomei de bacalaureat, iar in prezent am absolvit cursurile Facultății de Agricultura, specialitatea Silvicultura, conform adeverinței 287/2009, acte pe care le anexez prezentei cereri.
Astfel, reclamantul arată că are pregătirea de specialitate atestata prin actele atașate si obținută la o instituții acreditate si a desfășurat profesii specifice silvice in cadrul unităților silvice, motiv pentru care apreciază ca, trebuie sa beneficieze de sporul de risc in cuantum de 25% din salariul de baza.
Întrucât toate aceste drepturi arătate mai sus nu i-au fost acordate la termenele stabilite prin dispoziții legale, solicită ca sumele cuvenite să fie actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Reclamantul învederează faptul că, în conformitate cap II, art. 8 alin. l din C.C.M. al R.N.P.-Romsilva (din perioada solicitata), obligațiile administrației constau în crearea de condiții corespunzătoare desfășurării si rentabilizării activității unității si prin asigurarea fondurilor bănești pentru asigurarea salariilor dar si acordarea către salariați a tuturor drepturilor ce decurg din lege, C.C.M aplicabil si contractul individual de muncă (lit. „n" si „o" ale art. 8 din C.C.M ).
Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât acordarea sporului de risc de 25% conform Leșii nr. 46/2008 - Codul Silvic, a mai făcut obiectul dosarului nr._ în care Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința nr. 2229/10.09.2008 în sensul respingerii acțiunii, sentință ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3496/23 iunie 2009 a înaltei Curte de Casației și Justiție.
Învederează instanței faptul că părțile acestui dosar au fost Federația Sindicatelor S., care a avut mandat de reprezentare din partea reclamantului și RNP-Romsilva în cadrul căreia funcționează Direcția Silvică D., unitate fără personalitate juridică atât la data promovării acțiunii (03.09.2008)conform art. 9 din Anexa 1 la Regulamentul privind organizarea si funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva cât și ulterior conform art. 2 din H.G Nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si funcționare.
Pe fondul cauzei se arată că reclamantul a formulat acțiune solicitând instanței obligarea D.S. D. la plata sporului de risc în cuantum de 25% la salariul de bază pentru perioada 21.08._13 sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Consideră acțiunea reclamantului netemeinica si nelegala deoarece deși este reglementat prin art. 127 din Legea nr. 46/2008 in sensul ca întregului personal silvic i se acordă un spor de 25% aplicat la salariul de bază, prin art. 122 din același act normativ se prevede ca:
„Autoritatea publica centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la . prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune" practici și le aproba prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând și controlul aplicării lor.
Până la elaborarea și aprobarea actelor normative prevăzute la alin. (1) se aplică normele, regulamentele și instrucțiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod."
Învederează instanței faptul ca potrivit art. 138 din Legea nr. 46/2008 legislația subsecventa Legii nr. 26/1996 - Codul silvic rămâne în vigoare până la elaborarea legislației în condițiile prezentului cod.
Mai mult chiar, se arată că alin. 4 al aceluiași art. 127 prevede faptul că „Indemnizațiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și subunitățile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod."
In acest context, cum nici normele de aplicare a prezentului cod nu au fost elaborate, și nici hotărârea de guvern care să prevadă indemnizațiile aferente gradelor personalului silvic nu a fost publicată, apreciem faptul că art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu produce efecte juridice.
Solicită instanței să observe faptul că orice spor acordat unui salariat reprezintă un accesoriu al salariului o componenta a acestuia care se acordă în raport de condițiile în care se desfășoară efectiv activitatea, (noxe, izolare, muncă grea, stres, subteran, degradare socială etc.) așa cum prevăd in mod expres si dispozițiile art. 133 din Contractul Colectiv de munca.
Se recurge la el atunci când condițiile deosebite de muncă, respectiv compensarea efortului depus sau a riscului asumat ca urmare a acestora, nu poate fi cuprinsă nemijlocit în salariul de bază (discontinuitatea condițiilor, variabilitatea intensității lor etc.)
Este evident ca pentru a se putea acorda acest spor de risc era necesara reglementarea noțiunii de risc, a condițiilor specifice ce trebuiesc îndeplinite pentru acordarea acestui spor si categoriile de personal care pot beneficia de acest spor.
Se arată că este adevărat ca art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu distinge intre diferitele categorii de personal silvic dar nici nu trebuia făcuta aceasta distincție in Codul Silvic deoarece este un act normativ care reglementează regimul juridic al fondul forestier național si nu pe cel al salarizării personalului silvic aceasta reglementare trebuia făcuta prin legi speciale, statute, regulamente etc.
Solicită instanței să observe faptul ca potrivit art. 124 din Contractul Colectiv de munca pe anii 2008-2011 salariul pentru munca prestata se stabilește prin negociere ori, câtă vreme reclamantul si-a negociat drepturile salariale cu unitatea angajatoare si a acceptat pana la data încetării contractului individual de munca plata acestor drepturi salariale fără acordarea sporului de risc consideră solicitarea nelegala.
In susținerea ideii ca sporul este o componenta a salariului un accesoriu al acestuia care se acorda in funcție de condițiile efective de munca ce trebuia reglementata in mod expres arată ca la nivel de direcție silvica avem încadrat personal silvic la compartimentele: resurse umane, achiziții, fond forestier etc. a căror activitate nu presupune niciun risc si a căror activitate nu poate fi echivalata cu cea a pădurarului de canton care are in gestiunea sa pădurea si ii asigura paza si răspunde pentru eventualele prejudicii
Pârâta solicită instanței să respingă acțiunea reclamantului într-o teză principală pe cale de excepție în cauză fiind incidente prevederile art. 431 din codul de procedură civilă și în subsidiar, în cazul în care va respinge excepția, ca netemeinica si nelegala.
In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 46/2008, CCM în vigoare în 2010-2013.
Reclamantul a formulat întâmpinare la data de 31.10.2013 prin care a solicitat instanței admiterea acțiunii și respingerea întâmpinării formulate de pârâtă. Învederează, totodată instanței faptul că nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere faptul că reclamantul nu a avut calitatea de reclamant și nici nu i-a dat Federației Sindicatelor "S." vreun mandat special pentru promovarea unei astfel de cereri sau pentru a fi reprezentat. În drept invocă disp. art. 201 C.p.c.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia nr. 3496/23.06.2009 pronunțată de Î.C.C.J., referitoare la capătul de cerere privind acordarea sporului de risc de 25%, se reține că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinită tripla identitate - de părți, obiect, cauză - prevăzută de art. 1201 C.civ.
Reclamantul nu a fost parte în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București și decizia nr. 3496/23.06.2009 a Î.C.C.J., părți în acest dosar fiind reclamantă - Federația Sindicatelor S. și pârâtă - R. Națională a Pădurilor Romsilva.
Nu rezultă din actele dosarului că reclamantul ar fi mandatat Federația Sindicatelor S. să îi reprezinte interesele și să promoveze acțiunea în numele reclamantului pe rolul Curții de Apel București, în condițiile art. 83 C.proc.civ.. De altfel, nici din sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București nu rezultă că Federația Sindicatelor S. ar fi promovat acțiunea în numele reclamantului și pentru reclamant.
Prin decizia Î.C.C.J. s-a respins recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, ori nici din această decizie nu rezultă că acțiunea ar fi fost promovată în numele reclamantului, în considerentele deciziei fiind menționat faptul că reclamanta nu a detaliat categoriile de salariați care constituie sindicatele.
În consecință, va fi respinsă excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamantul ocupa functia de padurar la RNP Rom S.-Direcția Silvică D..
Potrivit at.127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic „Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază”.
De asemenea, art. 1 din OUG 59/2000 privind Statul personalului silvic aprobat cu modificări si completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
Cum reclamantul se încadrează în categoria prevăzută de lege, rezultă că este îndreptățit ala acordarea sporului.
S-a apărat pârâta invocând dispozițiile at.122 din legea 46/2008, însă aceste dispoziții nu condiționează acordarea sporului de elaborarea vreunei reglementări subsecvente care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008.
De altfel se observă că dreptul stabilit de aceste dispoziții nu este condiționat nici de elaborarea unor acte normative și nici de stabilirea anumitor condiții de muncă care ar atrage acordarea sa.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei s-ar ajunge la situația că dreptul prevăzut de lege, ar deveni unul iluzoriu, fiind suficient să nu se elaboreze aceste norme pentru ca acordarea sporului să fie amânată sine die.
În consecință, constatând că reclamantul se încadrează în categoria stabilită de lege pentru acordarea sporului, față de cele menționate, instanța apreciază acțiunea întemeiată, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâta să achite reclamantului contravaloarea sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 21.08._13.
În aplicarea dispozițiilor art.453 NCPC, va dispune obligarea paratului la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul aparatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. M.-F., domiciliat în . Bătrâni, ., județul D., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, județul D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 21.08._13.
Obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S/18.12.2013.
A.C. 17 Decembrie 2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 17/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1551/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
