Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 7764/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7764/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 7678/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 7764/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant D. C. R. și pe pârât M. A. INTERNE, pârât I. DE P. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și pârâtul IPJ dolj prin cj. C., lipsind paratul MAI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspuns la întâmpinare și înscrisuri, care se comunică reprezentantului pârâtului.
Instanța pune în discuție competenta generală, materială și teritorială.
Reclamantul consideră instanța competentă să soluționeze cauza.
Reprezentantul pârâtului pune aceleași concluzii.
Instanța, în baza art. 95 pct.4 din NCPC, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999 constată că este competentă să soluționeze cauza.
Instanta pune în discutie excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI.
Reclamantul solicită admiterea excepției, iar pe fond solicită admiterea actiunii, așa cum a fost formulată, depune practică judiciară.
Reprezentantul pârâtului IPJ D. solicită admiterea excepției, iar pe fond solicită respingerea actiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 09.04.2013 reclamantul D. C. R. a chemat în judecată pârâții M. A. INTERNE și I. DE P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratelor sa achite premiul anual aferent anului 2010, (al 13-lea salariu) proporțional cu perioada lucrata in anul 2010, suma actualizata cu data inflației.
In motivare, reclamantul a arătat că lucrează in cadrul I.P.J. D., Serviciul de Investigare a Fraudelor pe funcția de ofițer de politie judiciara din anul 2005, având conform art. 1 alin 1 din Legea nr. 360/2002 M calitatea de funcționar public civil cu statut special. Arata faptul ca premiul anual ( al 13-lea salariu) prevăzut pentru anul 2010 de actele normative in vigoare nu i-a fost acordat pana in prezent, motiv pentru care solicita acest drept in cadrul acestei proceduri judiciare.
A mai arătat faptul că acest drept a fost prevăzut de OUG nr. 27/2006, ordonanță ce a fost abrogată de Legea nr. 330/2009, act normativ care, prin art. 25, a prevăzut, în continuare, acordarea lui.
Legea nr. 285/2010 nu putea retroactiva și doar începând cu anul 2011 se poate vorbi de o neacordare a acestui drept aferent anului 2010, trebuind a fi acordat deoarece legea nu retroactivează.
Legea nr. 284/2010 a prevăzut că nu se mai acordă acest premiu și nu se poate vorbi de o neretroactivitate a legii atâta vreme cât Legea nr. 330/2009 a prevăzut că acest premiu se acordă în luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul. în ianuarie 2011, intrase în vigoare Legea nr. 285/2010 care a sistat plata în sine și nu dreptul.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Conform alin. 4 al art. 25, plata premiului se face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se face premierea.
Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care prevedeau acordarea premiului solicitat în cauză, au fost abrogate prin art. 39 din Legea nr. 284/2010. Conform art. 46 din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la 01.01.2011 și începând cu acest moment au fost abrogate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Printre premiile reglementate de Legea nr. 284/2010 s-a menținut doar premiul de 2% din cheltuielile de salarii, conform art. 23 din Legea nr. 284/2010.
După abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 prin Legea nr. 284/2010, a apărut Legea nr. 285/2010 au aplicabilitate tot de la 01.01.2011, care prin art. 9 din Legea nr. 285/2010, a eliminat acordarea oricărui premiu.
Tot prin Legea nr. 285/2010, prin art. 8 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prezentei legi.
Rezultă din teza a doua a acestui articol că plata premiului se mai face separat în luna ianuarie așa cum prevedea art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru că aceste sume au fost avute deja în vedere la momentul acordării majorării salariile pentru anul 2011.
Dispozițiile art.8 vin în contradicție cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2001. Din cuprinsul acestui ultim articol rezultă că se majorează cu 15% cuantumul brut al indemnizației de încadrare, după caz, cuantumul sporurile, indemnizațiilor și a altor compensații incluse în indemnizația brută de încadrare. Suplimentarea salarială prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009 nu a fost niciodată cuprinsă în indemnizația brută de încadrare. Premiul nu se mai regăsește în niciunul din cazurile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 285/2010, ceea ce înseamnă că teza a doua a art. 8, în sensul că sumele aferente pentru anul 2010 au fost avute în vedere la acordare majorării de 15% nu are acoperire.
Mai arată că banii necesari acordării acestui premiu au fost folosiți pentru acordarea majorării de 15%), nu înseamnă că personalul bugetar i s-au acordat acest drept implicit prin majorarea de 15%). De altfel Legea nr. 285/2010 nu stabilește un anumit termen de plată efectivă a acestui drept, ajungându-se prin formularea pe care o are art. 8 din Legea nr. 285/2010 la neacordarea unui drept care a fost abrogat abia din 01.01.2011.
Legea privind restabilirea echilibrului bugetar nr. 118/2010, prin care s-au determinat salariile și indemnizațiile cu 25% nu a diminuat și premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, astfel încât apariția Legii nr. 285 din decembrie 2010 cu art. 8 care prevede neacordarea lui în ianuarie 2011, nu face decât să elimine acest drept care a fost abrogat expres abia începând cu ianuarie 2011 și acesta în condițiile în care, imposibilitățile pecuniare, ar fi impus abrogarea prin Legea nr. 118/2010.
De altfel sub aspectul reglementării premiilor, inconsecvența legiuitorului este vădită de vreme ce prin două legi succesive - Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 apărute în același Monitor Oficial - nr. 878/28.12.2010, se acordă premii conform art. 23 din Legea nr. 284/2010 pentru ca apoi prin art. 9 din Legea nr. 285/2010, aceste premii să nu se mai acorde deloc.
În consecință, prin raportare 1 art. 8 din Legea nr. 285/2010 coroborat cu art. 1 alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 285/2010, plata premiului nu a fost făcută chiar dacă se face trimitere la majorările salariale și nefiind stabilit un termen de plată a acestor drepturi.
Invocă, ca practică judiciară dosarele înregistrate la Tribunalul Bacău nr._ ,_ ,_ prin care s-a acordat premiul anual aferent anului 2010, hotărâri ramase ulterior irevocabile la Curtea de Apel Bacău.
In drept, invocă Legea nr. 330/2009, Legea nr.285/2010 Legea nr. 118/2010, Legea 284/2010.
La data de 18 iunie 2013 pârâtul M. A. INTERNE a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne.
Pârâtul a arătat că ,potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, cu modificările și completările ulterioare: „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite". Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. S/173 din 13.07.2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (act normativ în vigoare la data promovării acțiunii), șeful Inspectoratului de Poliției Județean D. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 14 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. A. Interne. Astfel, conform pct. 2 lit. a): ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
In soluționarea litigiului dedus judecății, învederează că Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ". Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției noastre, vă rugăm să constatați că nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plății în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul I.P.J. D. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Mai mult, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte din cadrul I.P.J. D., sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat, care este ordonator terțiar de credite.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare: „în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți".
În concluzie solicită respingerea acțiunii față de M. A. Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea .unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de Ia data de 01.01.2010 "până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
D. urmare, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
In conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, gumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
In consecință, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
Învederează instanței că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului A. Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Solicită instanței să constate faptul că reclamantul nu mai este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației si Internelor, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este încadrat în cadrul Inspectoratului de Poliție D., Serviciul de Investigare a Fraudelor pe funcția de ofițer de poliție judiciară.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății
Prin Decizia civilă nr.. 3522/16.10.2008, Î.C.C.J. a statuat că „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariată, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".
Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției pârâte, nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plătii în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din OG. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „ordonatorii principali ele credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii .și ide instituțiilor clin subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății suinelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră G. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Mai mult. conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministrul Administrației și Internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Pentru aceste considerentele, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației si Internelor și, ca atare, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la acțiunea intentată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție D., analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 în conformitate cu prevederile art. 25, din legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până ia data efectivă a plății.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Această prevedere legală a fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010 fiind abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Față de prevederile legale menționate, instanța reține că legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, ci sumele aferente acestui premiu vor fi redistribuite în vederea aplicării majorărilor salariale prevăzute pentru întreg personalul bugetar. Astfel, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, a aplicării majorărilor salariale personalului bugetar în cuantum de 15%.
Ca atare, prevederile Legii nr. 285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând nici un efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2010 legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestui premiu, plată ce are loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
Mai mult, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie, în același sens fiind și prevederile art. 25 alin. 4 din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituționale, a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă, începând cu luna ianuarie a anului 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Or, față de dispozițiile legale menționate, obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Cu privire la încălcarea art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de reclamanți, instanța apreciază că, prin această soluție legislativă, reclamanții nu au fost lipsiți de un „bun” într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr._/08,hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr._/00,hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Astfel în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (F. M. și G. S. vs. România, cererile nr._/11 și nr._/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr._/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului M. A. Interne, cu sediul în sector 1, București, PIATA REVOLUTIEI, nr. 1A, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. C. R., cu domiciliul în C., C-T. B., nr. 69, .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., VULTURI, nr. 9, J. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Septembrie 2013.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red JS/29.10.2013
Teh.L.B. 17 Octombrie 2013
5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4318/2013. Tribunalul DOLJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 8685/2013.... → |
|---|
