Obligaţia de a face. Sentința nr. 6781/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6781/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1489/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6781/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier A. C. C. L.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant I. M. și pe pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns c. jur. Țiu C., pentru pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus,de către pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, întâmpinare, după care:
Instanța pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepțiilor.
Instanța pune în discuție, proba cu efectuarea unei adrese către pârâtul IPJ D., pentru a comunica instanței, dacă a fost sau nu achitate drepturile reclamantului, proba solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtului apreciază că proba este inutilă soluționării cauzei, având în vedere dispozițiile legale, și astfel solicită respingerea probei.
Instanța, deliberând, respinge proba cu efectuarea unei adrese către pârâtul IPJ D., apreciind că nu este concludentă.
Reprezentantul pârâtului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, având în vedere dispoz. art. 13 din Legea nr. 285/2010, care statuează că în anul 2011, dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației nu se aplică, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 21.01.2013, reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la achitarea ajutorului prevăzut de art. 20 al. 1 din Legea 284 din 28 decembrie, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioara pensionării, actualizat cu indicele de inflație,de la data ieșirii la pensie - până la data plății.
In fapt, arată că, este pensionar MAI pentru limită de vârstă (Dec._/16.11.2011) conform Lg. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și a fost funcționar public cu statut special - încadrat la IPJ - D..
Conform art 20 al. 1 și 2 din Legea 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, arată reclamantul că beneficiază de un ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și de un ajutor calculat în funcție de numărul anilor întregi rămași până la limita vârstei de pensionare t prevăzute în actul normativ enunțat mai sus .
La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare si personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță naționala, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în tuna schimbării poziției de activitate.
Acest drept a fost suspendat pentru anul 2011 în baza art. 13 alin( 1) din Legea 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prevede ; "In anul 2011. dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică "dar aceste prevederi au fost preluate prin acte normative succesive din Legea nr. 118/2010 art.9 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege asupra căreia s-a revenit prin Ordonanța de Guvern din 16 .05.20)2 având în vedere Decizia nr 872/2010 a Curții Constituționale, care la punctul 2 a decis că dispozițiile art 9 din Legea privind unde masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale si că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar în cazul de față până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, prin aducerea salariilor bugetarilor, și a altor drepturi care au fost diminuate sau suspendate la nivelul lunii Iunie 2010, drept de care noi nu beneficiem întrucât la data respectivă eram salariați iar la data aplicării Ordonanței de Guvern eram pensionari, fapt care a dus la scăderea punctelor de pensie, deoarece pensia a fost calculată cu salariile diminuate.
Chiar dacă a fost suspendat în anul 2011, nu se poate considera că acest drept nu mai există, deoarece acest act normativ nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la ajutoare, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia în anul 2011.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu a fost înlăturată existența pentru anul 2011 ci, dimpotrivă» acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2012 prin faptul că, Legea salarizării în anul 2012 . este Legea 284/2010, actualizată la data de 01.01.2012 care la același capitol, același articol - prevede textual ca si Legea 284/2010 acordarea acestor ajutoare.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului D. a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
Arată pârâtul că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin 1 din Lg 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice "în anul 2011, dispozițiilor legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".
În ceea ce privește discriminarea invocată de către reclamant, pârâtul susține că situația reclamantului nu privește un act material ci o discriminare creată de o anumită prevedere legală (art. 13 alin 1 din Lg 285/2010), or legea nu poate constitui un criteriu de discriminare .
Pârâta invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 728/2006 și 819/2008.
Pârâtul M. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În cuprinsul întâmpinării a solicitat instanței să examineze, sa rețină si sa se pronunțe cu privire la excepția LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a Ministerului Afacerilor Interne, arătând că potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare: „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile ai căror comandanți au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 8 la Ordinul m.a.i. nr. S/205 din 21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (act normativ în vigoare la data la care reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu), șeful Inspectoratului de Poliției al Județului D. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 17 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Afacerilor Interne. Astfel, conform pct. 2 lit. a): ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Învederează pârâtul Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 aÎ.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul ca ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată si funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".
Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției pârâte, nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plătii în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile, ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru, asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul I.P.J. D. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Mai mult, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte din cadrul I.P.J. D., sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat, care este ordonator terțiar de credite.
Totodată. în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare: ,Jn județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef ajutat de adjuncți".
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
Arată pârâtul că în conformitate cu pct. 2 alin. (I) din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009, cu modificările și completările ulterioare: „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate ".
Cu toate acestea, la data de 03.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, act normativ care, la art. 9 reglementează că: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă".
Odată cu . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prin art. 39 lit. w) a abrogat prevederile Legii nr. 330/2009, a fost reinstituit dreptul polițiștilor de a beneficia, la trecerea în rezervă, de un ajutor stabilit în raport de solda funcției de bază .
Totuși, potrivit art 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică", cu mențiunea că atât în anul 2012, cât și în 2013 a fost reținută prevederea privind inaplicabilitatea prevederilor referitoare la acordarea drepturilor care fac obiectul litigiului dedus judecății.
În acest sens, față de data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, solicită pârâtul să se constate faptul că acesta nu mai este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
Pârâtul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În cuprinsul întâmpinării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției Române, arătând că reclamantul și-a desfășurat activitatea la Inspectoratul de Poliție Județean D. și nu la I. G. al Poliției Române, motiv pentru care instituția pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând cu precădere excepțiile invocate, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă este dată de identitatea dintre pârât și debitorul din raportul juridic dedus judecății. Or, în cauză, reclamantul, a fost angajat al Inspectoratul de Poliție Județean D..
Față de cele reținute mai sus, și având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 12 alin 2 din Lg 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române " În județe se organizează și funcționează ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector –șef, ajutat de adjuncți",cât și aspectul că în conformitate prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, iar conform art. 21 alin. (3) din Legea 500/2002 privind Finanțele Publice, ""ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale", instanța apreciază că pârâtii, I. G. AL POLITIEI ROMÂNE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța are în vedere totodată că, ÎCCJ în Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 s-a pronunțat în sensul că „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu".
În consecință, instanța va admite excepțiile și va respinge acțiunea față de I. G. AL POLITIEI ROMÂNE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cererea formulată față de pârâtul I. DE POLITIE AL JUDETULUI D., instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. pana la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensie nr._/16.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2011.
Conform art. 20 din Secțiunea 3 a Lg 284/2010, " La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază".
Cum la art. 13 din Lg 285/2010 s-a prevăzut că " În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică", instanța reține că în mod corect aceste drepturi nu au fost acordate reclamantului, raportul său de serviciu încetând în perioada menționată de lege.
În ceea ce privește afirmația reclamantului privind faptul că Lg 285/2010 a prevăzut doar suspendarea exercițiului dreptului la ajutoarele acordate de Lg 284/2010, instanța nu o va reține, textul legal fiind clar și nelăsând loc unei astfel de interpretări.
Referitor la susținerea reclamantului în sensul că dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit de art. 53 din Constituția României se reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. D. Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității.
Referitor la aspectul că măsura aduce atingere art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, instanța apreciază de asemenea că nu este întemeiată.
În acest sens instanța are în vedere jurisprudența CEDO care statuează că " este în puterea de apreciere a statului pentru a determina ce beneficii trebuie să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata prestațiilor, respectiv poate face modificări legislative adecvate. Cu toate acestea, dacă o dispoziție legală este în vigoare, care prevede plata unor beneficii, și condițiile prevăzute au fost îndeplinite, autoritățile nu pot refuza deliberat plata lor, în timp ce dispozițiile legale rămân în vigoare" (Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005).
Cum în speță dispozițiile legale în vigoare la data încetării raportului de muncă erau în sensul că nu se mai acordă ajutoarele prevăzute de lege la ieșirea la pensie, reglementarea fiind aplicată tuturor persoanelor aflate în situații similare, instanța apreciază că nu se poate reține existența discriminării.
Totodată instanța are în vedere și cele reținute de Curtea Europeană în cauza Wieczorek c. Poloniei, 8 decembrie 2009, și anume că " marja de apreciere a statului la punerea în aplicare a politicilor sociale și economice ar trebui să fie una largă și va respecta hotărârea legiuitorului ca la ceea ce este "în interesul public", cu excepția cazului în care aprecierea autorităților este în mod vădit lipsită de orice temei", or, în cauză aprecierea statului nu poate fi considerată lipsită de temei având în vedere situația economică existentă în anul 2011.
Față de cele reținută mai sus, instanța apreciază că raporturile de serviciu ale reclamantului încetând în anul 2011, acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, și în consecință va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant I. M., domiciliat în CALAFAT, ., ., jud. D., față de pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, PIAȚA REVOLUȚIEI, nr. 1A, sector 1, și I. G. AL POLITIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 1A, sector 5, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și față de pârâtul I. DE POLITIE AL JUDETULUI D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, A. C. C. L. |
Red. MCV/ Teh A.C.L
6 ex/ 04.07. 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6866/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4318/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
