Obligaţia de a face. Sentința nr. 1874/2013. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1874/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 19330/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1874/2013

Ședința publică de la 14 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M. S.

Grefier A. G. G.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. NICUȘOR, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin reprezentant convențional T. G., lipsind pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Reprezentantul reclamantului depune la dosar procedura prealabilă.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul M. NICUȘOR, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca VW Passat, număr de identificare WVWZZZ3CZ6P209729, fără plata taxei de poluare reglementata de Legea nr.9/2012.

Reclamantul învederează instanței că a achiziționat un autovehicul second hand, marca VW Passat, număr de identificare WVWZZZ3CZ6P209729 .

Având in vedere ca in prezent s-au suspendat art.2 lit. i) art. 4 alin 2) si art.5 alin. 1) din Lg. 9/2012, in continuare aceasta taxa menține discriminarea instituita si prin OG. 50/2008, privind perceperea taxei de poluare mașinilor second hand, aduse din străinătate, deși pentru aceasta s-a mai plătit la prima lor înmatriculare in spațiul Uniunii Europene, o asemenea taxa.

Reclamantul arată că a solicitat Instituției P. D. sa îi opereze Înmatricularea mașinii fără plata acestei taxe, având in vedere faptul ca este nelegal perceputa si ca după achitare aceasta este solicitata si restituita de către instanțe, devenind un nonsens achitarea ei, refuzul fiindu-i comunicat prin adresa nr._/26.11.2012, fapt pentru care a înțeles să se adreseze instanței de judecata.

Arată că, în conformitate cu prevederile art. 23(9) din TUE comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export precum și a tuturor taxelor cu efect echivalent, iar în cuprinsul art. 25(12)din același tratat s-a convenit ca Statele membre să se abțină să introducă între ele noi taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.

Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României la Uniunea Europeană, face ca si Lg. 9/2012 sa contravină dispoz. dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin.l TCE.

Încălcarea normelor din TCE de către legislația româneasca prin introducerea acestei taxe a fost sancționată si prin Hotărârea pronunțata de CJCE din data de 07.04. 2011, prin care s-a răspuns la întrebările preliminare formulate de justițiabilii romani in sensul recomandării de înlăturare a acestei taxe de către autorități, datorita încălcării art. 110 din TFUE (fost art. 90).

Pentru aceste motive consideră taxa nelegală, dispozițiile Lg.9/2012 fiind contrare normelor europene - art. 110 din TCE.

In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. art. 28 si 110 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, art. l, art.2 alin.2) si art.8 alin 1), art. 18 alin. 1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține următoarele:

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar instanța retine ca reclamantul a achiziționat un autoturism marca VW Passat, număr de identificare WVWZZZ3CZ6P209729, dintr-un stat european .

Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare prevăzute de O.U.G. 50/2008 însă, prin adresa_/26.11.2012 instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012, lege ce a abrogat OG 50/2008, ceea ce nu este cazul în speță.

Instanța constată că art. 4 din O.U.G. 50/2008 ce instituia obligativitatea plății taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană. Aceasta ordonanța a fost abrogata la data de 13.01.2012, când a intrat in vigoare Legea 9/2012, insa dispozițiile legale invocate au fost preluate de legea noua.

Deși forma inițiala a legii noi a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevăzut ca „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.

OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la aceasta data obligația de plata a taxei de poluare este menținuta, in ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior ..

Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.

Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".

Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 si Lega 9/2012 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Așadar, prin Legea 9/2012 - în forma actuala, aplicabilă de la data de 30.01.2012, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Este adevărat că Legea 9/2012 in forma inițiala (in vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plata a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul in care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), insa de la data intrării in vigoare a OUG 1/2012, obligația este menținuta doar pentru cele înmatriculate anterior in alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate in România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.

Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Bulgaria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.

În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 (când a intrat in vigoare OUG50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior (si in prezent in temeiul Legii 9/2012), doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 (dispoziții reluate de Legea 9/2012) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".

Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).

Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.

Este de menționat și faptul că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

Prin urmare, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă - inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită conform OUG 50/2008 si, ulterior conform Legii 9/2012, dat fiind că, în mod evident, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, pârâta avea obligația să dea eficiență direct prevederilor comunitare, administrația având – ca și instanțele de judecată -, aceeași obligație de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.

În consecință, Tribunalul constată că refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantului, fără plata taxei de poluare, este nejustificat.

Pentru aceste considerente, instanța consideră acțiunea formulată ca fiind întemeiată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează a o admite.

Prin urmare, va fi obligată pârâta să înmatriculeze autovehiculul aparținând reclamantului, marca VW Passat, număr de identificare WVWZZZ3CZ6P209729, fără plata taxa de poluare reglementată in prezent de Legea 9/2012.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul M. NICUȘOR, domiciliat în C., .. 85, județul D., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., cu sediul în C., .-95, județul D..

Obligă pârâta să înmatriculeze autovehiculului aparținând reclamantului, marca VW Passat, număr de identificare WVWZZZ3CZ6P209729 fără plata taxei de poluare.

Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.

Președinte,

A. M. S.

Grefier,

A. G. G.

A. S. /21.02.2013

A.G. 20 Februarie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 1874/2013. Tribunalul DOLJ