Obligaţia de a face. Sentința nr. 6565/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6565/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1747/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6565/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. M. și pe pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. N. R. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâtul a răspuns la adresă, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Av. N. R. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca MERCEDES BENZ număr de identificare_, fără plata taxei de poluare reglementata de Legea nr. 9/2012.
Reclamantul învederează instanței că a achiziționat un autovehicul second hand marca MERCEDES BENZ număr de identificare_.
Având in vedere ca in prezent s-au suspendat art. 2 lit. i) art. 4 alin 2) si art. 5 alin. 1) din L. 9/2012, in continuare aceasta taxa menține discriminarea instituita si prin OG. 50/2008, privind perceperea taxei de poluare mașinilor second hand, aduse din străinătate, deși pentru aceasta s-a mai plătit la prima lor înmatriculare in spațiul Uniunii Europene, o asemenea taxa.
Reclamantul arată că a solicitat Instituției P. D. sa îi opereze Înmatricularea mașinii fără plata acestei taxe, având in vedere faptul ca este nelegal perceputa si ca după achitare aceasta este solicitata si restituita de către instanțe, devenind un nonsens achitarea ei.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 23(9) din TUE comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export precum și a tuturor taxelor cu efect echivalent, iar în cuprinsul art. 25(12)din același tratat s-a convenit ca Statele membre să se abțină să introducă între ele noi taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României la Uniunea Europeană, face ca si L. 9/2012 sa contravină dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. l TCE.
Încălcarea normelor din TCE de către legislația româneasca prin introducerea acestei taxe a fost sancționată si prin Hotărârea pronunțata de CJCE din data de 07.04. 2011, prin care s-a răspuns la întrebările preliminare formulate de justițiabilii romani in sensul recomandării de înlăturare a acestei taxe de către autorități, datorita încălcării art. 110 din TFUE (fost art. 90).
Pentru aceste motive consideră taxa nelegală, dispozițiile L. 9/2012 fiind contrare normelor europene - art. 110 din TCE.
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. art. 28 si 110 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, art. l, art. 2 alin. 2) si art. 8 alin 1), art. 18 alin. 1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data de 13.08.2012, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra automobilului MERCEDES BENZ, având numărul de identificare_, care fusese înmatriculat anterior în Franța .
La data de 13.03.2013, reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzute de Lg nr.9/2012 însă, prin adresa nr._/14.03.2013 instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012, lege ce a abrogat OG 50/2008, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța constată că art. 4 din O.U.G. 50/2008 ce instituia obligativitatea plății taxei de poluare-, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană. Aceasta ordonanta a fost abrogata la data de 13.01.2012, cand a intrat in vigoare Legea 9/2012, insa dispozitiile legale invocate au fost preluate de legea noua.
Desi forma initiala a legii noi a prevazut obligatia de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevazut ca „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la aceasta data obligatia de plata a taxei de poluare este mentinuta, in ceea ce priveste autoturismele second-hand, numai pentru cele inmatriculate anterior ..
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută. Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Bulgaria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarca și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit - în considerentele Deciziei nr. 24/14.11 .2011, prin care a fost admis un recurs în interesul legii, că art. 110 din TFUE se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din O.U.G. nr. 50/2008 și, cu atât mai puțin, dispozițiile Ordinului MAI nr. 1501/2006, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite. Astfel, instanța supremă a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzuta de O.U.G. 50/2008, aprobata prin Legea 140/2011 este admisibilă”.
Prin Legea 9/2012 în forma aplicabilă de la data de 30.01.2012, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Potrivit art. 110 TFUE „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 110 TFUE - deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale - nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi și fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut -, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 110 din TFUE suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent - conținute în art. 28 și 30 din Tratat - caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Așadar, acțiunile având ca obiect înmatriculare autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene ( în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE ), își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) - însă nu mai pot fi primite în cazul în care respectiva cerere a fost formulată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte.
În speță, reclamantul a formulat cerere pentru înmatricularea fără taxă către pârâtă la data de 13.03.2013, moment la care art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 era în vigoare, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Instanța nu poate reține afirmația reclamantei privind existența discriminării, taxa pentru emisii poluante, în reglementarea actuală nefiind contrară reglementărilor comunitare, ea nefăcând mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În consecință, taxa fiind datorată pentru înmatriculare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român,nu se poate reține existența vreunei discriminări, iar instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
În considerarea celor de mai sus, instanța apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. M., domiciliat în ., ., nr. 123, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., cu sediul în C., .-95, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. P. |
Red. MCV/C.P.
4 ex /10.06. 2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 6199/2013. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5743/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
