Obligaţia de a face. Sentința nr. 6953/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6953/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 15163/63/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6953/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâții P. mun. C. prin primar și Instituția P. mun. C., având ca obiect obligația de a face - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat. C. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar actele și informațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Apărătorul reclamantului arată că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. M., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, solicitând constatarea nulității certificatului de urbanism pe considerentul că acesta a fost emis pe baza HCL nr. 23/2000 ce era expirat la aceea dată. Totodată, solicită emiterea unui nou certificat de urbanism, arătând de asemenea, că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința nr. 1455 din 04 aprilie 2012, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de pe reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâții P. M.. C. PRIN PRIMAR și INSTITUȚIA P. M.. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4659/12.07.2007 autentificat de la BNP T. M., reclamantul a devenit proprietarul terenului în suprafață de 312 mp situat in C., ..
Prin certificatul de urbanism nr. . 167 din 09.02.2011 emis de P. municipiului C. ca urmare a cererii formulate de către reclamantul B. A., s-a menționat, la regimul tehnic al terenului situat în C., ., că, în conformitate cu PUG și PUZ BN 2, terenul este neconstruibil deoarece amplasamentul se află situat în afara aliniamentului construibil în zona verde de protecție a blocurilor.
Terenul este neconstruibil conform art. 71 din OUG 195/2005 privind protecția mediului modificată prin OUG nr. 114/2007 care prevede ca "schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafeței acestora ori strămutarea acestora este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută".
S-a apreciat că acțiunea formulată de către reclamant privind revocarea certificatului de urbanism și obligarea pârâtei la emiterea certificatului de urbanism conform cererii înregistrata sub nr._/18.01.2011 care sa poată fi utilizat in scopul declarat pentru amplasare construcție metalica cu destinația de spălătorie auto, este nefondată, urmând a fi respinsă.
Astfel, potrivit art. 71 din OUG 195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG 114/2007, ,,Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".
Așadar, legea interzice expres și fără echivoc schimbarea destinației terenurilor care sunt amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții legale fiind nulitatea absolută a actelor administrative emise în aceste condiții.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr. 23 /29.02.2000 prin care a fost aprobat planul urbanistic general, se reține că terenul în suprafață de 312 mp, situat în C., ., este prevăzut în PUG, ca fiind zonă verde (fila 52).
Așadar, s-a constatat că terenul pentru care reclamantul solicită eliberarea certificatului de urbanism este prevăzut în Planul Urbanistic General (fila 52) ca fiind zonă verde, ce reprezintă conform art. 2 alin. 1 litera j) din Legea 24/2007, zonă verde de protecție a blocurilor de locuințe, astfel încât autoritățile locale nu pot schimba destinația terenului si deci certificatul de urbanism eliberat reclamantului cu mențiunea că terenul este neconstruibil, motivat de art. 71 alin. 1 din OUG 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG 195/2005 privind protecția mediului, este legal.
Concluziile raportului de expertiză conform cărora terenul nu este amenajat ca spațiu verde nu au fost reținute, relevanță în cauză având destinația terenului conform PUZ.
Pe de altă parte, chiar expertul a reținut că pe latura de nord a terenului există gard viu, ceea ce presupune existența în zonă a spațiului verde însă, faptul că respectivul spațiu verde nu este bine întreținut sau este prost exploatat, nu conduce la concluzia că acesta și-a pierdut destinația și utilitatea prevăzută în planurile urbanistice pentru aglomerările urbane.
Critica reclamantului referitoare la faptul că P. Municipiului C. nu deține un PUG valabil întrucât PUG aprobat prin HCL 23/2000 avea valabilitatea expirată, fiind prelungit abia la data de 31.03.2011, a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât, față de dispozițiile art. 46 din Legea 350/2001 care la alin. 1 indice 3 prevăd că, termenul de valabilitate a Planului urbanistic general se prelungește pe bază de hotărâre a Consiliului local/Consiliului General al Municipiului București până la . noului plan urbanistic general, dar fără a depăși 2 ani de la data depășirii termenului de valabilitate, nu se poate reține, că, în perioada în care Planul Urbanistic General aprobat prin HCL 23/2000, nu era prelungit, acesta nu mai era valabil.
S-a reținut că nici susținerea reclamantului constând în faptul că are dreptul să construiască întrucât primul certificat de urbanism emis fostului proprietar la data de 01.11.2000 dădea dreptul proprietarului să construiască nu este întemeiată.
Astfel, după cum s-a observat din certificatul de urbanism nr. 1783/01.11.2000 regimul imobilului a fost tot de teren spațiu verde.
Ulterior după dobândirea calității de proprietar a terenului, respectiv reclamantul a solicitat un nou certificat de urbanism în scopul declarat de construire spălătorie auto, iar noul certificat eliberat sub nr. 167/09.02.2011 cuprinde aceleași mențiuni referitoare la spațiul verde iar ca urmare a modificărilor legislative intervenite prin OUG nr. 114/2007 care a modificat și completat OUG nr. 195/2005, certificatul mai cuprinde mențiunea potrivit căreia schimbarea destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi prin documentațiile de urbanism este interzisă indiferent de regimul juridic al acesteia.
S-a mai reținut că față de starea de fapt anterior relevată, susținerea reclamantului conform căreia are dreptul să construiască față de primul certificat de urbanism emis fostului proprietar la data de 01.11.2000, apare ca neîntemeiată întrucât noul certificat de urbanism este rezultatul modificărilor legislative intervenite între data emiterii primului certificat de urbanism și cel eliberat ulterior la data de 09.02.2011, modificări legislative ce nu sunt imputabile autorității publice emitente.
Astfel prin OUG nr. 114/2007 s-a modificat în întregime art. 71 din OUG nr. 195/2005 în sensul că s-a interzis în mod expres schimbarea destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi în documentațiile de urbanism indiferent de regimul juridic al acestora, fiind astfel îndepărtată norma din art. 71 al.2 din OUG nr. 195/2005, care realiza o excepție în privința terenurilor proprietate privată.
În condițiile în care dispozițiile OUG nr. 114/2007 sunt în vigoare, autoritatea publică pârâtă avea obligația menționări acestora câtă vreme au un efect direct asupra regimului tehnic al imobilului pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului de urbanism și nu poate fi obligată la eliberarea unui certificat de urbanism care, dacă ar cuprinde mențiunile din certificatul de urbanism eliberat la 01.11.2000, ar încălca în mod evident dispozițiile legale în vigoare respectiv OUG nr. 114/2007.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea privind revocarea certificatului de urbanism și obligarea pârâtei la emiterea unui certificatului de urbanism conform cererii înregistrată sub nr. 167/09.02.2011, formulată de către reclamantul B. A., ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul B. A., care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că instanța de fond a interpretat greșit atât materialul probator aflat șa dosarul cauzei, cât și susținerile sale, reținând în mod greșit că terenul pentru care a solicitat emiterea certificatului de urbanism se află înscris în P.U.G. ca zonă verde, conform dovezii aflate la fila 52, deși această dovadă reprezintă planul zonei în care se află situat terenul și nicidecum mențiunea că imobilul său ar fi spațiu verde ce reprezintă zona de protecție a blocurilor, ceea ce înseamnă că susținerile instanței nu au acoperire legală.
Arată recurentul că dacă la data intrării în vigoare a HCL nr.23/2000 legea spațiilor verzi excludea terenurile proprietate privată ca făcând parte din categoria spațiilor verzi, odată cu . modificărilor legii și P.U.G. - ul ar fi trebuit să sufere modificări, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Susține recurentul că în anul 2000 primului proprietar i s-ar fi permis amplasarea pe teren a unei construcții cu destinație magazin general pe o perioadă de 10 ani, astfel că afirmațiile sale vin în contradicție cu motivarea instanței de fond, întrucât dacă în anul 2000 la apariția HCL 23/2000 administrația publică locală a emis certificatul de urbanism, acest lucru trebuie să fie posibil și astăzi, când P.U.G. – ul a rămas neschimbat pe durata perioadei lui de valabilitate de 10 ani, chiar și odată cu modificarea legii spațiilor verzi care nu prevede și măsuri cu privire la situația particulară aplicabilă în speța de față.
Recurentul menționează că instanța de fond a interpretat eronat susținerile sale în ceea ce privește termenul de valabilitate al P.U.G. prevăzut în H.C.L. nr.23/2000, întrucât la data de 09.02.2011 când a fost emis certificatul de urbanism P.U.G. avea termenul de valabilitate expirat, ceea ce înseamnă că temeiul legal al acestuia, respectiv H.C.L. 23/2000 nu se poate aplica în cauză, existând un vid legislativ, situație ce a fost reglementată prin emiterea HCL 152/2011prin care s-a prelungit termenul de valabilitate, iar din interpretarea dată de instanța de fond reiese că prevederile HCL 152/31.03.2011 s-ar aplica retroactiv, ceea ce contravine principiului de drept conform căruia legea civilă nu retroactivează.
Recurentul învederează că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare concluziile expertului care confirmă în mod clar că terenul aflat în proprietatea sa nu este spațiu verde.
Intimații nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Curtea de Apel C., prin Decizia nr._/13.11.2012, apreciind ca este necesar a se stabili daca terenul proprietatea reclamantului este spațiu verde așa cum este acesta definit de Legea 24/2007, in temeiul art. 312 alin. 1 si 5 C.p. civ, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel a reținut că, prin certificatul de urbanism nr. 167/09.02.2011, s-a menționat că terenul proprietatea privată al reclamantului recurent, situat în C., ., este neconstruibil, întrucât amplasamentul se află în afara aliniamentului construibil, în zona verde protecție a blocurilor.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. a din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, prin spațiu verde se înțelege zona verde din cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație( lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)”.
Așadar, pentru ca un teren proprietate privată să fie afectat de interdicția construirii este necesar ca, pe de o parte, să fie amenajat ca spațiu verde și/sau să fie prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism.
În cauză, paratul si-a motivat refuzul eliberării certificatului de urbanism prin faptul ca amplasamentul se afla in afara aliniamentului construibil în zona verde de protecție a blocurilor, conform PUG și PUZ BN2 aprobat prin HCL nr. 23/2000.
Curtea a constatat ca printr-un certificat de urbanism anterior,respectiv nr. .1783/01.11.2000, pe același teren s-a încuviințat amplasarea unei construcții cu destinația magazin general, destinația de spațiu verde inserata in certificat nefiind reținută ca un impediment pentru amplasarea construcției.
Prin urmare, întrucât destinația terenului nu rezulta cu certitudine din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat ca in cauza se impune a se verifica in concret, prin solicitarea documentației urbanistice ,respectiv PUG si PUZ si,eventual. a administrării unor probatorii suplimentare, daca terenul proprietatea reclamantului este amenajat sau nu ca spațiu verde, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 24/2007 și dacă în documentațiile de urbanism apare ca aparținând unei zone vezi sau unei zone amenajări diverse întrucât din raportul de expertiza efectuat de instanța de fond reiese ca terenul este folosit ca parcare.
De altfel,pentru zona in care recurentul reclamant deține terenul nu s-a dovedit existenta unui plan urbanistic zonal care sa detalieze destinația terenului si nici daca primăria a finalizat inventarierea spatiilor verzi de pe raza municipiului.
La data de 21.01.2013 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția C.-Administrativ și Fiscal, sub nr._ cu prim termen de judecată în data de 23.01.2013.
Analizand actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4659/12.07.2007 de BNP T. M., reclamantul a devenit proprietarul terenului în suprafață de 312 mp situat in C., ..
Prin certificatul de urbanism nr. 167/09.02.2011, s-a menționat că terenul proprietatea privată a reclamantului, situat în C., ., este neconstruibil, întrucât amplasamentul se află în afara aliniamentului construibil, în zona verde de protecție a blocurilor.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. a din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, prin spațiu verde se înțelege zona verde din cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație( lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)”.
Așadar, astfel cum a constatat si instanta superioara in decizia prin care s-a dispus casarea sentintei civile 1455, pentru ca un teren proprietate privată să fie afectat de interdicția construirii este necesar ca, pe de o parte, să fie amenajat ca spațiu verde și/sau să fie prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism.
Printr-un certificat de urbanism anterior,respectiv nr. 1783/01.11.2000, pe același teren s-a încuviințat amplasarea unei construcții cu destinația magazin general, destinația de spațiu verde inserata in certificat nefiind reținută ca un impediment pentru amplasarea construcției.
În rejudecare după casare instanta a emis catre P. Municipiului C. adresa la termenul din 28.05.2013 prin care a solicitat să se inainteze documentatia PUG si PUZ si sa se comunice instantei de judecata inventarul spatiilor verzi pentru zona in care este situat terenul in litigiu, respectiv C., . .
Prin adresa nr_ –fila 19 P. Municipiului C.- Directia Urbanism si Amenajarea Teritoriului a comunicat instantei de judecata ca nu detine un registru al spatiilor verzi iar terenul la care se face referire este proprietate privata, iar Primaria C. nu il are in evidenta
Din raportul de expertiza tehnica fila 73 -76 dosar_ reiese ca terenul proprietatea reclamantului, care face obiectul cauzei, are categoria curti constructii si nu este amenajat ca spatiu verde
Astfel ca dispozitiile art. 71 din OUG 195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG 114/2007, care prevad ca ,,Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora, nu sunt aplicabile in cauza terenul nefiind amenajat ca spatiu verde in sensul art art. 2 lit. a din Legea nr. 24/2007
Fată de aceste aspecte,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. A., domiciliat în C., .. 109, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. mun. C. prin primar și Instituția P. mun. C., ambele cu sediul în C., jud. D., având ca obiect obligația de a face – rejudecare.
Anulează certificatul de urbanism nr. 167/09.02.2011 si obliga pârâții sa elibereze un alt certificat de urbanism conform cererii reclamantului inregistrata sub nr._/18.01.2011
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată in ședința publica azi 25.06.2013
Președinte, G. P. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. GP/ /5 ex/10.07.2013
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4498/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3857/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
