Pretentii. Sentința nr. 8105/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8105/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 5966/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8105/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. C. pentru reclamantă, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul pe fond.
Consilier juridic P. C. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând asupra, constată următoarele:
La data de 19.03.2013, reclamanta . chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligate pârâtele la restituirea contravalorii taxei pe poluare auto in cuantum 2287 lei. actualizata cu dobânda prevăzuta de art. 124 din Codul de Procedura Fiscala și la plata cheltuielilor de judecata pentru următoarele motive:
In fapt, a achiziționat din Germania, țară membră UE, la data de 20.04.2010, un autovehicul second-hand autoutilitara N2 marca M., tipul 8.145 LLC cu nr. de identificare WMAL20ZZZ2Y089414, . de identitate H_, acesta fiind înmatriculat in România la data de 20.05.2010 cu numărul de înmatriculare_ ..
Autovehiculul a mai fost înmatriculat . membru al Uniunii Europene -Germania, începând cu data de 02.08.2001 - conform actelor de înmatriculare din Germania traduse în limba romana anexate prezentei cereri, fiind vorba așadar in mod cert de un autovehicul second-hand insa in vederea înmatriculării acestuia in România am fost constrânși sa plătim la 18.05.2010 taxa pe poluare in valoare de 2287 lei stabilita prin Decizia emisa in data de 14.05.2010 de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili București potrivit dispozițiilor OUG 50/2008, reglementare prin care se încalcă art. 90 din Tratatul Comunității Europene si are implicit un efect discriminatoriu, fiind îndreptățiți astfel la restituirea sumei.
Dovada plații acestei taxe o facem către instanța de judecata cu ordin de plata nr. 806/18.05.2010. Se apreciază astfel ca autovehiculele second hand înmatriculate anterior si achiziționate din UE. se supun acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor in România.
A solicitat în data 22.01.2013, prin cererea expediata prin Posta cu confirmare de primire DIRECȚIEI GENERALE DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI - cerere primita de parata in data de 23.01.2013 - sa ne fie restituita taxa pe poluare, insa aceasta NU a înțeles sa răspundă la solicitarea noastră nici pana la data formulării prezentei acțiuni, termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. l din Codul de procedura Fiscala împlinindu-se la data de 10 martie 2013, fiind astfel îndreptățiți să se adresezeinstanței de judecata Lipsa răspunsului din partea organului fiscal, conform dispozițiilor art. 8 alin. l din Legea 554/2004, ne-a îndreptățit sa ne adresam instanței de judecata, având in vedere taxa pe care o consideram ca fiind nedatorata. Procedura de restituire a sumei achitate de subscrisa ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementata de dispozițiile articolului 117 alin. 1, litera d din Codul de Procedura Fiscala precum si din Ordinul MFP nr. 1899/22.12.2004.
Învederează instanței ca OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule are un vădit caracter nelegal fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, Tratatului Comunității Europene, dar si cu principiile instituite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, iar, in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru statele membre, a fost declarata nelegala.
Întrucât, aceasta taxa a trebuit sa fie plătită la prima înmatriculare in România a unui autoturism a preluat conceptul de „taxa de prima înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art. 214 alin .l C. fiscal si 214 alin. 3 Cod fiscal si ulterior prin OUG 50/2008 care au fost declarate de instanțele romanești ca fiind neconforme cu dispozițiile art.90 din Tratatul Uniunii Europene. Legiuitorul nu a ținut astfel cont de faptul ca vechea legislație in domeniu a fost găsita ilegala, contrara legislației UE, si care pe plan național a produs un număr foarte mare de acțiuni in instanța menținând aceleași principii in mod vădit contrare normelor UE. Dispozițiile OUG 50/2008 sunt similare cu textele legale menționate mai sus si nu se impun aspecte care sa determine aplicarea unui tratament juridic distinct, situația discriminatorie menținându-se raportata la dispozițiile normelor comunitare
Apreciază ca taxa pe poluare pe care am achitat-o în vederea înmatriculării autovehiculului este una interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene si începând cu 01.01.2007 data la care România a aderat la Uniunea Europene reglementările comunitare au fost direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne. Principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național este instituit de însăși Constituția României prin art. 148 al. 2. De asemenea, dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituia României prevede ca „autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării,,. Astfel, instanțele naționale trebuie sa aibă in vedere cu prioritate reglementările comunitare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (care formează blocul de convenționalitate, fiind parte integranta din convenție) si a Curții de Justiție de la Luxemburg.
Învederează faptul ca in Hotărârea din cauza C-402/2009 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru. Astfel, instanța europeana a apreciat ca aceasta taxa pe poluare este contrara dreptului Uniunii si are ca efect descurajarea importului si punerea in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre. In consecința, Curtea a reținut ca reglementarea romana nu face distincție intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele fabricate in străinătate si respectiv nu face distincție intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie. Curtea a reținut ca regimul de impozitare instituit prin reglementarea romana nu face deosebire nici intre vehicule in funcție de proveniența lor, nici intre proprietari acestor vehicule, in funcție de cetățenie sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorata independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului de statul membru in care acest vehicul a fost produs si de faptul ca vehiculul a fost cumpărat pe piața naționala sau importat. Mai mult, pentru a se pronunța Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat cauza prin prisma a doua aspecte: discriminarea indirecta si neutralitatea taxei.
Astfel, Curtea a constatat ca exista o încălcarea dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. De asemenea, Curtea retine ca reglementarea romana are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si uzura importante sunt supuse - in pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor- unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piața, in timp ce vehicule similare puse in vânzare pe piața naționala nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. In aceste condiții, reglementarea OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre.
Or, chiar daca dreptul Uniunii nu împiedica statele membre sa introducă impozite noi, acesta obliga fiecare stat membru sa aleagă taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabilească regimul, astfel încât acestea sa nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, in acest mod a importului de vehicule de ocazie similare. De aceea, Curtea a apreciat ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
In privința solicitării de acordare a dobânzii pentru suma de 2287 lei, arătam ca organul fiscal va trebui sa achite către subscrisa dobânda cuvenita in conformitate cu prevederile ari. 124 alin.1 si art. 70 din Codul de Procedura Fiscala. Referitor la cuantumul dobânzii acesta este stabilit de art. 124 al in. 2 din Codul de Procedura Fiscala.
In privința instanței competente sa soluționeze prezenta cerere de chemare in judecata, arătam ca sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 precum si prevederile art. 111 Noul Cod de Procedura Civila.
Având in vedere motivele invocate mai sus, solicită admiterea acțiunii si obligarea paratelor la plata către subscrisa a sumei de 2287 lei reprezentând taxa pe poluare precum si actualizarea sumei de 2287 lei cu dobânda prevăzuta de art. 124 din Codul de Procedura Fiscala.
De asemenea, în baza art. 453 Noul Cod de Procedura Civila solicitam obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
A depus la dosar următoarele înscrisuri în copie:
- cerere restituire taxa pe poluare expediata la 22.01.2013 prin Posta cu confirmare de primire DIRECȚIEI GENERALE DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, confirmare de primire din 23.01.2013 de către DGAMC, ordin de plata nr. 806/18.05.2010, decizie de calcul a taxei pe poluare din data de 14.05.2010, carte de identitate + certificat înmatriculare autovehicul, factura vânzare-cumpărare autovehicul din Germania din data de 20.04.2010(inclusiv traducerea in limba romana), carte identitate + certificat de înmatriculare auto din Germania (inclusiv traducerea in limba romana).
In drept, dispozițiile art. 70, art. 117 alini lit. d si art. 124 din Codul de Procedura Fiscala, pe dispozițiile art. 25 si 90 din Tratatul Comunității Europene. art. 148 din Constituția României. Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992 precum si Hotărârea in cauza C-402/2009 pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru următoarele
motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Administrației F. pentru Mediu la restituirea contravalorii taxei pe poluare auto în cuantum de 2287 lei, actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Preliminar formulării apărărilor, învederăm următoarele: • Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (denumită în cele ce urmează - D.G.A.M.C.), este o direcție aflată în structura A.N.A.F. care, în conformitate cu H.G. nr. 109/ 2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., cu modificările și completările ulterioare, funcționează ca direcție fără personalitate juridică, în cadrul Agenției.
În conformitate cu art. III alin. 2 din H.G. nr. 1171/ 2007, de la data de 01.10.2007 D.G.A.M.C.,"se reorganizează ca direcție generală în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin comasare. Comasarea se face prin absorbția Direcției generale de administrare a mari/or contribuabili de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile Decretului nr. 31/ 1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice, cu modificările ulterioare."
Prin urmare, solicită comunicarea actelor procedurale întocmite în cauză către Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în ., sector 5, București.
1. În cazul în care la dosarul cauzei nu se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost stabilită, înțelege să invoce excepția netimbrării acțiunii în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare;
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat" [...] "neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii".
Având în vedere prevederile legale menționate anterior, în lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, solicităm anularea acțiunii promovată de către reclamantă ca netimbrată.
2. Referitor la solicitarea de restituire a contravalorii taxei pe poluare, pe cale de excepție, invocăm prescripția dreptului la acțiune a reclamantei.
Împotriva Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.05.2010, reclamanta arată că a formulat plângere prealabilă comunicată Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili la data de 23.01.2013, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Procedura prealabilă
(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (...)
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta. (...)
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
În raport de data înregistrării plângerii prealabile la organul fiscal emitent, urmează să constatați că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la termenul în care poate fi formulată plângere prealabilă împotriva actului administrativ. Având în vedere natura juridică a termenului în care poate fi formulată plângerea prealabilă vă solicităm să constatați prescris dreptul reclamantei de a formula plângere prealabilă împotriva Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.05.2010.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, și în acest caz, urmează să constate prescris dreptul la acțiune al reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererea fiind formulată în afara termenului legal.
Având în vedere natura juridică a termenelor legale instituite în materia contenciosului administrativ, solicită instanței să constate ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei și, pe cale de consecință, să se respingă cererea ca fiind tardiv formulată.
3.în situația în care veți respinge excepția mai sus invocată, invocă inadmisibilitatea acțiunii motivată de faptul că instanța de contencios administrativ legal investită nu are competenta sa se pronunțe direct asupra solicitării de restituire a contravalorii taxei pe poluare.
În susținerea acestei afirmații învederează dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrative nr. 554 /2004, potrivit căruia:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." Din analiza prevederilor legale mai sus citate rezultă condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru admisibilitatea unei cereri în contencios administrativ, respectiv existența unui act administrativ considerat vătămător sau nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, caz în care solicitarea formulată vizează în principal anularea actului și, în subsidiar, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cauză, obiectul declarat al acțiunii nu îl constituie anularea titlului de creanță prin care s-a stabilit, calculat și individualizat obligația de plată, ci restituirea sumei de bani achitata, actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Dovada faptului că reclamanta nu contestă acest titlu de creanță îl constituie lipsa motivelor de nelegalitate a deciziei, care nu a fost nici măcar individualizată prin cererea de chemare în judecată.
In aceeași ordine de idei, consideră ca reclamanta nu are temei legal pentru a solicita direct instanței de contencios administrativ anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.05.2010, in condițiile in care procedura administrativa de contestare nu a fost finalizata printr-o decizie de soluționare a contestației.
In speța, părțile se afla ., fiind incidența O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dispoziții legale care se aplica cu prioritate fata de cadrul general in materie respectiv Legea nr. 554/2004. și care instituie o procedură administrativ jurisdicțională în cazul actelor administrativ fiscale.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii si in consecința respingerea acțiunii reclamantei.
4. Pe fondul cauzei, învederam următoarele:
4.1. In ceea ce privește cererea reclamantei de restituirea a sumei de 2.287 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda fiscală, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, la data plății efective, arătam ca cererea este inadmisibila, având in vedere textele legale incidente.
✓ Referitor la restituirea sumei de 2.287 lei va rugam sa constatați ca reclamanta nu se încadrează in dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala pentru a fi îndreptățită la restituire, taxa pe poluare fiind stabilita în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, potrivit art. 1 din actul normativ menționat anterior: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediul în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 50/2008:"... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru Mediu."
Referitor la plata dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, vă rugăm să constatați că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi îndreptățită la restituirea sumei de 2.287 lei, ci aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008. Potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003:
"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale, pe calea prezentei acțiuni, este inadmisibilă.
Menționează ca practica judiciara, că în dosarul_/3/2009 Curtea de Apel București Secția a Vlll-a C. Administrativ si Fiscal a reținut în mod irevocabil, prin decizia civila 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
4.2. Referitor la regimul taxei de poluare, menționăm că obligativitatea plății acestei taxe a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Cu privire la prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, invocate de reclamanta in susținerea acțiunii formulate, precizam următoarele:
Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta întrucât taxa de poluare a fost plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea Tratatului, au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează ca potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată-baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atât, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal "discriminatoriu", învederează următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezultă din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In aceeași ordine de idei, învederează instanței ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care insista ca România să modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care își exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta O.U.G. nr. 117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul O.U.G. nr. 218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Având in vedere aspectele mai sus prezentate, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata.
5. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.
Învederează că reclamanta nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.05.2010, ci caracterul ilicit al dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.
Cu riscul de a ne repeta, reiterăm atât instanței cât și reclamantei că D.G.A.M.C. s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată, prin emiterea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.05.2010.
Or, in speța, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, actele atacate de către reclamanta fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicitam respingerea, ca neîntemeiat, și a acestui capăt de cerere.
In drept, ne întemeiem prezenta pe art. 205 coroborat cu art. 201 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare H.G. 109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate instanța le va respinge pentru următoarele considerente: în ceea ce privește excepția netimbrării se constată că la dosarul cauzei la fila 4 se află chitanța_/2013 ce atestă plata taxei de timbru în cuantum de 39 lei.
Instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de poluare, achitată în temeiul OUG 50/2008, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens, a formulat cerere de restituire a taxei și a dobânzii legale, adresată organului fiscal competent, solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea taxei.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Reclamantul nu a atacat decizia de calcul, dar acest aspect nu poate conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
Decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 50/2008. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Față de cele expuse, instanța apreciază excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în drept, potrivit art.135 din OG 92/2003 prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea: Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Întrucât reclamantul a efectuat plata la data de18.05.2010, iar restituirea se poate solicita de la această dată, termenul de prescripție începe să curgă de la 1 ianuarie 2011 și se împlinește la 31 decembrie 2016.
Cum cererea adresată organului fiscal a fost formulată la 23.01.2013, deci înainte de împlinirea termenului de prescripție, instanța apreciază excepția ca neîntemeiată, urmând să o respingă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de poluare, achitată în temeiul OUG 50/2008, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a nu a soluționat cererea reclamantului.
Reclamantul nu contesta cuantumul stabilit cu ocazia înmatriculării, ci susține ca dispozițiile legale creează o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.
Astfel, instanța apreciază că restituirea integrală a taxei, în opinia organului fiscal, nu este posibilă.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Se reține că, pe de o parte, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamantul, care a achiziționat un autoturism second hand a fost obligat, cu ocazia înmatriculării, să achite taxa de poluare în cuantum de 2287 lei; taxa fiind calculată în baza OUG 50/2008.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața naționala sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art.110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.90 TCE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată în temeiul OUG 50/2008, motiv pentru care va admite acțiunea obligând pârâții în solidar să achite reclamantului suma de 2287 lei.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, se reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, se constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Aceste dispoziții au fost însă declarate ca fiind contrare normelor europene, numai în ceea ce privește data de la care trebuie acordată dobânda.
Astfel, CJUE s-a pronunțat, la data de 18.04.2013, în cauza C-565/11, I. contra României;
După ce a precizat că "atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătura directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei" a stabilit că "principiul efectivitatii impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și altii, citată anterior, punctul 29)".
În concluzie, CJUE a statuat că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
În raport de aceste concluzii, având în vedere și dispozițiile art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma europeană, textul din dreptul uniunii);
Constatând că reclamantul a solicitat, prin chiar cererea adresată organului fiscal, acordarea dobânzii de la data achitării taxei;
Instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la acordarea dobânzii, care se va calcula la nivelul prevăzut de art.124 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 18.05.2010, până la data restituirii efective a taxei.
În baza art. 453 N.C.pr.civ, va obliga pârâta la plata către reclamant la plata sumei de 42 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în C., Bulevardul Dacia, nr. 69, jud. D. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI cu sediul în București, sector 5, .. 88 și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294,Corp A, sector 6.
Obligă pârâții in solidar la plata către reclamant a sumei de 2287 lei, reprezentând taxa de poluare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, de la data plății, respectiv 18.05.2010, până la data restituirii efective.
Obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 42 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, A. F. |
REd. 5 ex/15.11.2013
MI/AF
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 04-10-2013,... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5258/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
