Pretentii. Sentința nr. 2156/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2156/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 20017/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2156/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul F. C. R., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. C. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 40 lei, timbru judiciar în valoare de 3 lei și precizează că partea pe care o reprezintă înțelege să solicite doar restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu și acordarea dobânzii legale la respectiva sumă - întrucât nu este în măsură să depună cererea de restituire a taxei de poluare, nemaideținând respectivul act. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat C. C., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 08 noiembrie 2012 reclamantul F. C. R. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 2.990 lei -, și să-i achite dobânda legală la această sumă – până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca BMW, nr. de identificare WBAAL31080JJ38405, fabricat în anul 1998 – dintr-un alt stat membru al Comunității Europene, Bulgaria – iar, în vederea înmatriculării acestuia în România –a fost "constrâns" să plătească taxa de poluare anterior menționată, fapt atestat de chitanța ., nr._/15.10.2012.
Reclamantul a pretins că, întrucât autoturismul fusese inițial înmatriculat . a Uniunii Europene, instituirea taxei de poluare este ilegala, fiind încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd ca " de la . prezentului tratat, produsele originare dintr-un stat membru sau aflate în liberă circulație într-un stat membru care au fost exportate în alt stat membru sunt admise ca produse reimportate pe teritoriul primului stat fără a fi supuse nici unei taxele vamale, restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabilește reglementările corespunzătoare aplicării prezentului alineat."
Taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru .
Astfel, un criteriu discriminatoriu introdus prin Legea nr. 9/2012 este acela ca se influențează alegerea consumatorilor, aceștia fiind orientați fie spre achiziționarea unui autoturism nou - urmărindu-se astfel sa se protejeze producția interna -, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România, in detrimentul autoturismelor second-hand deja înmatriculate in alte state membre ale Uniunii Europene. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cit norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze chiar si potențial consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor.
Prin instituirea taxei de poluare, România - stat membru al UE -, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare .
Prin introducerea taxei de poluare statul roman a creat premisele discriminării intre produsele provenite din alte state membre ale comunității europene si produsele de pe piața interna ceea ce este de natura a încălca principiul neutralității impozitării interne, in cazul competiției dintre produsele aflate pe piața naționala si produsele importate, situație care se constituie in mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat - circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
In speța, există situația unei discriminări indirecte prin masuri fiscale noi fata de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străina fără a se face distincție intre proveniența acestora din spațiul comunității europene si o alta piața care nu are legătura cu comunitatea .
In materie fiscala, art. 90(95) si următoarele din Tratat sunt reglementari exprese, care nu pot fi încălcate de statele membre.
Astfel, art. 90 stabilește ca niciun stat membru sa nu aplice direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de poluare s-a adus atingere liberei concurente in interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzata de crearea unei situații împovărătoare in cazul importului de autoturisme second-hand produse in alte state decât statul roman.
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României,ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, în baza art. 148 alin. 4 din Constituția României, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin. 2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie sa aplice cu prioritate în cauzele deduse judecății, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul Tratatului comunitar - respectiv prevederile art. 90 din Tratat -, urmează sa fie aplicate cu precădere, dispoziția legala din dreptul național fiind contrara acestuia.
În sensul celor susținute este și decizia pronunțată de Curtea de Justiție Europeană, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza C. 313/05 Maciej Brezinski.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, art. 25, 28 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE, art. 117 si 124 din Codul de Procedura Fiscala si Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: răspunsul primit de reclamant la cererea de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/26.10.2012; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/15.10.2012; traducere în limba română după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile bulgare -, al autoturismului marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31080JJ38405; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 20.04.2012.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 20.04.2012, reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31080JJ38405, de la cetățeanul Naydenova V. Krasteva.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Bulgaria, în data de 05.03.1999 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile bulgare.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31080JJ38405 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 15.10.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/15.10.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 2.990 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/26.10.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Bulgaria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea – așa cum a fost precizată -, și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 2.990 lei.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. C. R., având domiciliul ales în C., .. 13, jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții, așa cum a fost precizată.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.990 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./18.03.2013/5 ex/
Tehnored. M.M./28 Februarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7569/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1119/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
