Pretentii. Sentința nr. 2609/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2609/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 15888/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2609/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. F. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei - aferente cererii de repunere pe rol. Totodată, depune la dosar o precizare de acțiune, în cuprinsul căreia partea pe care o reprezintă învederează că înțelege să renunțe la judecarea capătului de cerere având ca obiect anulare act administrativ.
Având în vedere că a fost timbrată în mod corespunzător cerere de repunere pe rol, și ținând seama de precizarea de acțiune depusă, instanța încuviințează repunerea pe rol a cauzei.
Apărătorul reclamantului menționează că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat D. F., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii fiscale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 24.09.2012 reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 5.069 lei -, și să-i achite dobânda aferentă – în baza art. 124 Cod pr. Fiscală. De asemenea, s-a solicitat și anularea actului administrativ prin care a fost calculată taxa de poluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în data de 19.05.2012, a achiziționat un autoturism marca BMW, nr. omologare AABM124J11C99E4, an fabricație 2008 - dintr-un alt stat al Uniunii Europene, Olanda – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța nr._, din data de 28.05.2012.
Reclamantul a menționat că plata acestei taxe este obligație legală derivată din reglementările Codului fiscal, capitolul "Taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule", - în vigoare de la 01 ianuarie 2007 -, care contravin Tratatului Comunității Europene, unde la art. 90 se interzice statelor membre să institute taxe contrare principiilor tratatului. În speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând ca aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeana și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu este percepută.
Conform Constituției României. - art. 148 alin. 2 - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol stabilește că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene statuează "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prevederile anterior menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natura similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o tara comunitară, în România.
D. fiind principiul supremației dreptului comunitar - în speța la art. 90 (1) din Tratat - obligatoriu pentru instanțele judecătorești române conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, reclamantul a conchis că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare sa constate ca reglementarile legale care instituie taxa de poluare sunt contrare celor comunitare și nu pot fi menținute ca aplicabile.
S-au invocat și prevederile Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana - ratificat de România prin Legea 157/2005 -, care prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. Calafat sub nr._/23.07.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/28.05.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile olandeze -, al autoturismului marca BMW, având nr. de identificare WBAVG91050A340370 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factură” – redactat în limba olandeză -, încheiat în data de 17.11.2011, precum și traducerea actului în limba română; copii după două contracte de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, întocmit în datele de 19.01.2012, respectiv 19.05.2012; copia facturii ., nr. 34/05.12.2011.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 19.05.2012, reclamantul a achiziționat un automobil marca BMW, având nr. de identificare WBAVG91050A340370, de la numita C. G..
Anterior, sus-numita C. G. achiziționase respectivul autoturism de la numita C. D.-L. – fapt certificat de contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 19.01.2012 -, persoană care, la rândul său, îl cumpărase de la I.I. V. C. G. – conform celor menționate în factura ., nr. 34/05.12.2011 -, în timp ce această din urmă Întreprindere Individuală îl dobândise în proprietate de la societatea "Auto Wientjes" – așa cum atestă înscrisul intitulat „factură” (redactat în limba olandeză), încheiat în data de 17.11.2011
Autovehiculul marca BMW, având nr. de identificare WBAVG91050A340370 fusese înmatriculat în Olanda, în data de 13.05.2008 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile olandeze.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 01.06.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/28.05.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 5.069 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/23.07.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. Calafat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ - anularea Deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule -, la termenul de judecată din data de 26.02.2013, apărătorul reclamantului a depus la dosar o cerere în cuprinsul căreia partea pe care o reprezenta învedera că înțelege să renunțe la judecarea respectivului capăt de cerere.
Potrivit prevederilor art. 246 alin. 1 C.pr.civ., „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.”
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului, instanța va proceda în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. 1 C.pr.civ. și va lua act de renunțarea acestuia la judecarea capătului de cerere anterior menționat.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții (restituire taxă poluare și acordarea dobânzii legale aferente), taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Olanda -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admis în parte capătul de cerere având ca obiect pretenții și vor fi obligate pârâtele A.F.P. Calafat și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 5.069 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Așadar, textul de lege anterior menționat instituie o condiție pentru a putea fi acordate dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite de la buget, și anume să fi existat o solicitare a contribuabilului în acest sens.
Analizând cererea de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. Calafat sub nr._/23.07.2012 -, se constată că reclamantul nu a solicitat și acordarea de dobânzi ci doar restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Or, în aceste circumstanțe, neexistând o solicitare expresă a reclamantului de a beneficia și de dobânzi la suma achitată, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege anterior menționat pentru acordarea unor dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite.
Prin urmare, va fi respinsă cererea de acordare a dobânzii legale, la suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. Calafat și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 246 alin. 1 C.pr.civ., ia act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere având ca obiect anulare act administrativ.
Admite în parte capătul de cerere formulat de reclamantul S. G., domiciliat în comuna Moțăței, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Calafat, având sediul în Calafat, .. 3, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 5.069 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale, la suma anterior menționată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./26.03.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 807/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 3382/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
