Pretentii. Sentința nr. 3404/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3404/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 18949/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3404/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. C. M., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul – fiind legitimat cu C.I. . nr._ -, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reclamantul depune la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
La data de 31 octombrie 2012 reclamantul D. C. M. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 2.636 de lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data achitării taxei, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod de procedură fiscală.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Skoda, dintr-un stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 2.636 de lei, conform chitanței de plata . nr. 2644/30.07.2008, pe baza Deciziei de calcul emisă de Administrația Finanțelor Publice C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către Administrația Finanțelor Publice C. in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Consideră reclamantul că plata acestei taxe numită de poluare, contravine dispozițiilor europene, încălcând art 90 alin 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, care interzice să instituie taxe contrare principiilor tratatului, arătând că potrivit art 23 comunitatea are la bază uniunea vamală, care instituie libera circulație a mărfurilor și care implică interzicerea taxelor vamale, dar și a altor taxe în comerțul dintre statele membre.
Indică reclamantul faptul că începând cu la data de 07.04.2011, Curtea Europeană a declarat taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, discriminatorie și nelegală, iar prin această taxă nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, taxa fiind percepută doar pentru autoturismele înmatriculate în CE și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Invocă reclamantul supremația tratatelor și prioritatea dreptului comunitar și indică în acest sens, prevăzută și de art 148 alin 2 și 4 din Constituție.
Susține reclamantul că judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate normele comunitare.
In finalul cererii invocă hotărârile CJUE din cauza C-402/09 și cauza C-313/05.
În drept, a invocat art 11, 148 Consituția României, art 25, 28, 90 par 1 din Tratatul Ce, art 117, 124 Cod pr fiscală, Legea 554/2004, jurisprudența CJUE.
Reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru 39 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
În probațiune a depus reclamantul, în copie, carte de identitate vehicul, certificat înmatriculare, documente înmatriculare în UE, în limba franceză și traducere legalizată, cerere restituire taxă poluare, chitanță de plată taxă poluare, decizie de calcul taxă de poluare, răspuns AFP Băilești copie carte identitate.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul second hand marca Skoda număr de identificare TMBMS46Y_, înmatriculat anterior în Franța, din data de 03.07.2001, stat membru al Uniunii Europene, fiind obligat, cu ocazia înmatriculării autovehiculului în România, să achite taxa de poluare în cuantum de 2.636 lei, taxa fiind achitată cu chitanța . nr_/30.07.2008 emisă de AFP a mun Băilești, calculată în baza OUG 50/2008, stabilită prin Decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. Băilești nr 4693/30.07.2008 .
Prin cererea nr_/16.08.2012 reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului Băilești restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, fără a solicita și plata de dobândă.
Prin adresa nr_/28.08.2012 pârâta AFP Băilești i-a comunicat reclamantului că întrucât în prezent domiciliază în ., trebuie să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a mun C..
După plata taxei de poluare reclamantul și-a schimbat domiciliul, în prezent, așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă la dosar, acesta având domiciliul în ., . în competența teritorială a Administrației Finanțelor Publice a mun C..
Conform art 38 ind 1 din OG 92/2003, „în cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competența teritorială trece la noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal”.
În consecință, conform pct 2 din capitolul I Anexa la Ordinul MFP 1899/2004, coroborat cu art 33 și 38 ind 1 din OG 92/2003, competența de soluționare a cererii de reclamantului și de obligația de restituire a sumelor pe care acesta le-a plătit către bugetul de stat, revine Administrației Finanțelor Publice a mun C., în a cărui rază teritorială domiciliază acesta.
Se constată de asemenea că reclamantul în mod eronat s-a adresat Administrației Finanțelor Publice a mun Băilești, nemaiavând domiciliul în raza teritorială a acestei administrații, dar totodată și această instituție a procedat în mod greșit în momentul în care a refuzat să soluționeze cererea reclamantului.
Constatând că reclamantul s-a adresat în mod greșit AFP Băilești, această instituție trebuia să retransmită cererea reclamantului către instituția competentă, AFP C., declinându-și competența conform art 37 OG 92/2003, în caz contrar reclamantul fiind vătămat în dreptul său de a i se soluționa cererea.
Prin urmare instanța constată că până în prezent, deși au trecut mai mult de 6 luni de la formularea cererii de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, cererea reclamantului nu a fost soluționată, fiind în prezența unui refuz de soluționare a cererii reclamantului.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
OUG nr. 50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art.110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.90 TCE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată în temeiul OUG 50/2008, motiv pentru care va admite acțiunea obligând pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.636 lei, reprezentând taxă pe poluare, achitată cu chitanța . nr. 2644/30.07.2008, eliberată de Administrația Finanțelor Publice a mun Băilești.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin. 1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
În cazul în care contribuabilul îndreptățit la restituirea unei sume de bani plătită administrației financiare nu a formulat și cerere pentru plata dobânzii fiscale, aceasta nu va avea dreptul ca pe lângă suma plătită și care i se va restitui, să i se plătească și dobânda fiscală.
Ori reclamantul prin cererea de restituire nu a solicitat și plata de dobânzi, așa cum rezultă din analiza cererii adresate pârâtei AFP Băilești, astfel încât instanța va respinge acest capăt de cerere privitor la plata dobanzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. C. M., domiciliat în ., sat Albești, ., nr. 37A, jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretentii.
Obligă pârâții, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. și Administrația F. pentru Mediu la plata în solidar, către reclamant a sumei de 2.636 lei, reprezentând taxă poluare, achitată cu chitanța . nr. 2644/30.07.2008 emisă de AFP a mun. Băilești.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08.03.2013.
Președinte, M. E. P. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. MP/ 5 ex/Tehnored. M.M/20.03.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 6523/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 7951/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
