Pretentii. Sentința nr. 5968/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5968/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 3629/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5968/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul F. D.-E., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. I. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar răspunsul primit de partea pe care o reprezintă la cererea de restituire a taxei de poluare. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat P. I., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ /2012, în data de 13.02.2012, reclamantul F. D.-E. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 1.482 lei -, și să-i achite cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în data de 12.10.2009, a achiziționat un autoturism marca F. Stilo, având nr. de identificare ZFA_34 – din Comunitatea Europeană - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța nr._/17.11.2009.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - în data de 13.02.2013 -, A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare, fără a specifica ce răspuns a primit la respectiva cerere.
Reclamantul a pretins că, întrucât autovehiculul fusese înmatriculat în țara de origine, instituirea taxei de poluare este ilegala, constituind dispoziții contrare tratatelor comunitare - mai concret fiind încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd ca "de la . prezentului tratat, produsele originare dintr-un stat membru sau aflate în liberă circulație într-un stat membru care au fost exportate în alt stat membru sunt admise ca produse reimportate pe teritoriul primului stat fără a fi supuse nici unei taxele vamale, restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabilește reglementările corespunzătoare aplicării prezentului alineat."
Taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru.
Astfel, un criteriu discriminatoriu introdus prin OG. 50/2008 este acela ca se influențează alegerea consumatorilor, aceștia fiind orientați fie spre achiziționarea unui autoturism nou - urmărindu-se astfel sa se protejeze producția interna -, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România in detrimentul autoturismelor second-hand deja înmatriculate in alte state membre ale Uniunii Europene. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE atât timp cit norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze chiar si potențial consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor .
Prin instituirea taxei de poluare prin OG 50/2008 România - stat membru al UE -, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare .
Prin introducerea taxei de poluare, statul roman a creat premisele discriminării intre produsele provenite din alte state membre ale comunității europene si produsele de pe piața interna ceea ce este de natura a încalcă principiul neutralității impozitării interne, in cazul competiției dintre produsele aflate pe piața naționala si produsele importate - situație care se constituie in mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
In speța, există situația unei discriminări indirecte prin masuri fiscale noi fata de cele existente până la data aderării impuse produselor de origine străina fara a se face distincție intre proveniența acestora din spațiul comunității europene si o alta piața care nu are legătura cu comunitatea.
Prin introducerea taxei de prima înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90(86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate sa nu emită si sa nu mențină nici o măsura contrara prevederilor Tratatului.
In materie fiscala, in art. 90(95) si următoarele din Tratat sunt reglementari exprese,care nu pot fi încălcate de statele membre.
Astfel, in baza art. 90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natura superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare si nu poate stabili alte impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de poluare s-a adus atingere liberei concurente in interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzata de crearea unei situații împovărătoare in cazul importului de autoturisme second-hand, produse in alte state decât statul roman.
In conformitate cu art. 148 alin 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare cuprinse in legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, in baza art. 148 alin. 4 din Constituția României, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si a prevederilor art. 2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie sa aplice cu prioritate, in cauzele deduse judecății, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul Tratatului comunitar - respectiv prevederile art. 90 din Tratat -, urmează sa fie aplicate cu precădere, dispoziția legala din dreptul național fiind contrara textului tratatului.
In sensul celor susținute este si decizia pronunțata de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza C.313/05 Maciej Brzezinski.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, art. 25, 28 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE, art. 117 si 124 din Codul de Procedura Fiscala si Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/13.02.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/17.11.2009; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile luxemburgheze -, al autoturismului marca F., având nr. de identificare ZFA_34, și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factura” – redactat în limba franceză -, încheiat în data de 12.10.2009, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „factura” – redactat în limba franceză -, încheiat în data de 12.10.2009, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca F., având nr. de identificare ZFA_34, de la cetățeanul M. Violette.
Autoturismul anterior menționat fusese înmatriculat în Luxemburg, în data de 24.03.2003 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile luxemburgheze.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului marca F., având nr. de identificare ZFA_34 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 07.12.2009 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/17.11.2009 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1.482 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/13.02.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderareaRomâniei la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Luxemburg -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 1.482 lei.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. D.-E., domiciliat în C., .. 40, jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1.482 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. C.G./22.05.2012/5 ex/
Tehnored. A.F.
3
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1333/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 5969/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
