Pretentii. Sentința nr. 6353/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6353/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 20699/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6353/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul N. G.-V., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentat de av. F. G., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Av. F. G. pentru reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și înscrisuri, respectiv: cererea de restituire a taxei de poluare, cu dovada înregistrării la organul fiscal, adresă eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Nemaifiind cereri de formulat, instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice D. și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra fondului.
Av. F. G. pentru reclamat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor, iar pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariul de avocat.
INSTANȚA
La data de 15.11.2012, reclamantul N. G.-V. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 1.534 de lei, cu dobânda legală de la data achitării și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, dintr-un alt stat al Uniunii Europene,iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 1.534 de lei, conform chitanței de plata . 5, nr._ din data de 21.11.2008, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire. Consideră că este ilegală această taxă și are caracterul unei taxe cu efect echivalent tarifului vamal, care este interzis ase practica așa cum rezultă din art. 23 și 25 între statele membre ale uniunii.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90(86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor tratatului.
Astfel, în baza art. 90 din tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2011, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice D. și C. Național pentru Combaterea Discriminării.
În baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D..
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D. instanța o apreciază ca întemeiată, urmând a fi admisă din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 33 din Codul de Procedură Fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP C., organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Municipiului C.. În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP C..
În cauză DGFP D. are calitatea de organ ierarhic superior AFP C., însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administrațiile finanțelor publice locale sunt entități care au calitatea de a emite acte administrative și prin urmare pot sta în justiție în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGFP D..
Nici chemarea în judecată a pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării nu este justificată, dat fiind că nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de această instituție.
Din motivele expuse instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice D. și C. Național pentru Combaterea Discriminării și va respinge acțiunea formulată împotriva acestor instituții.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.09.2008 (fila 7), reclamantul N. G.-V. a achiziționat un autovehicul marca Opel Astra, având nr. de identificare WOL000058S5169939, an fabricație 1995, prima înmatriculare fiind la data de 08.06.1995, autoturism ce fusese achiziționat din Germania unde fusese înmatriculat, așa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 7 – 9 și 47 din dosar.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1.534 de lei, așa cum rezultă din chitanța de plata . 5, nr._ din data de 21.11.2008, anexată la fila 3 din dosar.
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul N. G.-V. este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în această limită.
Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Și în cauza N. c. Romania CJUE a arătat că aceleași considerații ca și în cauza T. se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantul N. G.-V. este întemeiată în parte și vor fi obligate pârâtele A.F.P.M. C. și AFM, în solidar, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 1.534 de lei.
În privința dobânzii legale solicitate de către reclamant prin acțiune, instanța reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 alin. 1 cod procedură fiscală care statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Se constată că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanței la data de 21.09.2011, nefiind formulată o astfel de solicitare în cererea de restituire adresată organului fiscal. În aceste condiții reclamantul nu poate solicita direct în instanță plata respectivelor dobânzi fiind necesară formularea anterioară a unei cereri adresată organului fiscal, ori în speță prin cererea adresată pârâtei (fila 46) reclamantul a solicitat numai restituirea taxei de poluare achitate nu și plata dobânzii.
Prin urmare, capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la suma achitată va fi respins.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 277 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele, în solidar, să achite reclamantului suma de 542 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice D. și C. Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, sector 1, ., nr. 1-3, sector 1.
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. G.-V., cu domiciliul în C., .. 10, .. 4, ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., în parte .
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. si Administrația Fondului pentru Mediu, în solidar, să restituie reclamantului suma de 1.534 de lei, reprezentând taxă de poluare.
Respinge cererea reclamantului privind dobânda legală.
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. și Administrația Fondului pentru Mediu, în solidar, să plătească reclamantului suma de 542 de lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S../ 5 ex./L.N. 15 Mai 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 2771/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3778/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
