Anulare act administrativ. Sentința nr. 739/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 739/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 81/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 739/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant MERTOIU C. și pe pârât A.N.A.F. - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat de av. C. Macsut, lipsind parata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a primit răspunsul solicitat de instanță de la pârâtă.
Apărătorul reclamantului depune înscrisuri privind calculul efectuat de biroul notarial-calcul al impozitului pentru toată suma.
Arată că a observat înscrisurile depuse de pârâtă și nu solicită un nou termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat C-tin Macsut, pentru reclamantul MERTOIU C., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizarea de a se ține seama de înscrisurile depuse astăzi, nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 28.12.2012, reclamantul MERTOIU C. a chemat în judecată pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 146/22.06.2012 privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii în sumă de 1090 lei - dosar fiscal M_, nr._ din 23.04.2012, act emis de pârât.
În motivare, reclamantul a arătat că prin actul adițional 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie, autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 de BNP I. L., având ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului proprietatea sa, superficiarul s-a obligat să achite începând cu data de 01.07.2008 suma de 1990 euro/lună reprezentând c/val redevenței aferentă constituirii dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 796 mp situat în C., ..
Mai arată că, raportat la natura juridică a contractului, acesta nu poate fi asimilat locațiunii bunului, pentru a se aprecia că ar fi obținut venituri din chirii, la data încheierii contractului fiind incidente dispozițiile art. 77 ind. 1 Cod fiscal-rep.
În raport de dispoz. legale menționate, notarul public a procedat la calcularea impozitului pe venitul aferent folosinței bunului de către superficiar pe perioada 01.07.2008 și până la data ajungerii contractului la termen, achitând ulterior impozitul de 13.060 lei.
Cu ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008, biroul notarial a procedat la virarea întregii sume, reprezentând impozit către bugetul de stat.
Reclamantul apreciază că Decizia nr. 146/22.06.2012 contravine dispozițiilor legale în vigoare, solicitând anularea in totalitate a acestui act.
Prin sentința nr. 6798 pronunțată la data de 04 iunie 2013, de către Tribunalul D.-Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul MERTOIU C., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._, pârâta a stabilit că reclamantul trebuie să achite suma de 1090 lei, reprezentând dobânzi și penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor stabilite prin Deciziile nr._/29.01.2009;nr._/15.02.2010; nr._/02.02.2010; nr._/15.02.2010 și nr._/25.01.2011, conform anexei de la fila 51.
Împotriva acestei Decizii reclamantul a formulat contestație însă, prin Decizia nr. 146/22.06.2012, pârâta a respins respectiva contestație.
Reclamantul a pretins că nu datorează suma înscrisă în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii întrucât nu a încheiat un contract de locațiune, ci unul de superficie, pentru care a fost achitat impozitul la momentul întocmirii actului adițional.
Instanța a reținut că, prin contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996, reclamantul a constituit în favoarea societății Shell România S.R.L. un drept de superficie asupra terenului situat în C., ., . de 800 m2- pentru o durată de 25 de ani și 6 luni -, în schimbul sumei de 800 USD lunar.
Ulterior, prin actul adițional nr. 1 la contractul anterior menționat - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a prevăzut că S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. – succesoarea cu titlu universal a S.C. Shell România S.R.L. -, va achita reclamantului pentru folosința terenului – începând cu data de 01.07.2008 -, suma de 1990 euro/lună, valoarea tarifului urmând a fi reanalizată la fiecare 2 ani. De asemenea, în cuprinsul aceluiași act se specifica faptul că, pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 tariful datorat de către superficiar proprietarului – suma de 11.940 euro -, va fi achitat astfel: suma de 8.062,79 euro va fi achitată până la data de 15.11.2008, în timp ce echivalentul în lei al sumei de 3.877,21 euro – respectiv suma de 13.060 lei -, reprezentând impozitul datorat de reclamant conform prevederilor art. 771 (6) din Codul fiscal și disp. art. 1517 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal va fi plătit către Biroul Notarial de către superficiar.
Prin Ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008 S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. a virat suma de 13.060 lei către "Acord" – Birou Notarial, așa cum se angajase prin Actul Adițional anterior menționat.
Dispozițiile art. 771 (6) din Codul fiscal – în vigoare la data autentificării actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 -, prevedeau"La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: - 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv; b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: - 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv".
Instanța a constatat că la întocmirea actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a avut în vedere numai suma datorată pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 (un interval de 6 luni) deși dreptul de superficie a fost constituit pentru o perioadă de 25 de ani și 6 luni.
Așadar, nu s-a avut în vedere contravaloarea constituirii dreptului de superficie până la momentul ajungerii la termen a contractului autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 – respectiv data de 12.05.2021 -, ci doar contravaloarea sumelor datorate pentru un interval de 6 luni din perioada de valabilitate a actului.
Reclamantul realizând venituri din cedarea folosinței bunurilor și în afara intervalului 01.07.2008 – 31.12.2008 – de altfel actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 face referire expresă la faptul că suma de 1.990 euro/lunar reprezintă echivalentul folosinței terenului -, deveneau incidente în cauză prevederile art. 63 din Codul fiscal care specificau în mod clar că "Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, conform art. 82".
Mai mult decât atât, reclamantul a și achitat debitele principale stabilite prin Deciziile de Impunere si nu le –a contestat, Decizia contestată - referitoare la obligațiile de plată accesorii -, făcând referire numai la dobânzile și penalitățile de întârziere datorate pentru neplata la scadență a impozitului pe veniturile obținute prin cedarea folosinței bunurilor.
În consecință, nu se poate susține că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii ar fi fost întocmită cu nesocotirea prevederilor legale, astfel că decizia nr. 146/22.06.2012 prin care a fost soluționată contestația reclamantului nu este netemeinica si nelegala
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul MERTOIU C..
Prin motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că notarul public, care a întocmit actul adițional nr. l la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815 din 12.11.1996, act adițional autentificat sub nr. 1389/04.11.2008, s-a raportat numai la suma datorată pentru perioada 01.07._08 (deci numai la o perioadă de 6 luni).
În realitate, superficiarul S.C. „M.P. Petroleum Distribuție" S.R.L. achită reclamantului, pentru terenul în suprafață de 796 mp pe care se află construcțiile sale ca superficiar, o sumă care se actualizează la fiecare 2 ani (2006-2008), dar datorită crizei economice, această sumă a rămas constantă, atât pe perioada 2008-2010, cât și pe perioada 2010-2012, deci la 1996 €/lună.
Pentru suma datorată, calculată de către notarul public, reclamantul a plătit din veniturile sale suma globală de 13.060 lei pe 2 ani de zile și nu pe 6 luni, sumă reținută o singură dată la notar, conform prevederilor art. 771 din Codul fiscal.
Că suma globală de 13.060 lei s-a reținut o singură dată la notarul public o recunoaște însăși pârâta din dosar, așa cum a recunoscut prin întâmpinarea pe care a formulat-o aceasta în Dosarul nr._/215/2012 unde D.G.F.P. D. - A.F.P. C. recunoaște că „Potrivit art. 77 ind. l din Legea nr. 571/2003, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia... contribuabilii datorează un impozit. La terenurile dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv - 3% până la o valoare de 200.000 lei, iar cele dobândite la o dată mai mare de 3 ani este de 2% impozit ce este perceput o singură dată de către notar la data perfectării actului notarial" (întâmpinare nr._/13.09.2012).
Tot pârâta-intimată susține că Deciziile de impunere nr._ din 29.01.2009; nr._ din 15.02.2010; nr._ din 02.02.2010 și nr._ din 15.02.2010 au fost emise în baza declarațiilor date chiar de către reclamant în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. l și 2 Cod fiscal.
Or, recurentul reclamant a susținut că nu a dat niciodată vreo declarație la organele fiscale cu privire la Contractul de superficie încheiat cu superficiarul MP PETROLEUM DISTRIBUȚIE S.R.L.
Să prezinte pârâta-intimată la instanță aceste pretinse declarații date și semnate de către reclamant, potrivit art. 82 alin. l și 2 Cod fiscal, în cuprinsul cărora au fost evidențiate veniturile realizate în anii 2009, 2010 și 2011 din cedarea folosinței bunurilor.
Mai mult, susține pârâta-intimată, reclamantul „a și achitat debitele principale stabilite prin deciziile de impunere anterior menționate...".
În realitate însă, pârâta-intimată i-a blocat conturile bancare unde superficiarul îi depunea sumele datorate și s-a îndestulat cu de la sine voie și putere, fără a deține un act de executare silită cenzurat de către instanță, reclamantul nemaiavând vreo sumă în cont disponibilă pentru nevoile sale bănești curente.
Or, însăși instanța de fond recunoaște și susține că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 23.04.2012 nu s-ar fi nesocotit vreo prevedere legală și că nu există niciun temei pentru a considera Decizia nr. 146/22.06.2012 ca fiind netemeinică și nelegală, prin care s-a soluționat acea Decizie privind obligațiile de plată accesorii menționată.
Așadar, în contextul celor expuse, apreciază că Decizia nr. 146/22.06.2012 a D.G.F.P. D. - A.F.P. C. contravine dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat și motivat.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat pe prevederile art. 299-308 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a lămurit pe deplin cauza dedusă judecății.
Astfel, prin acțiune, reclamantul a precizat că obligațiile de plată accesorii în sumă de 1.090 lei, stabilite prin decizia contestată, ar fi aferente impozitului pe venitul din chirii, care, conform deciziei de soluționare a contestației, ar fi fost în sumă de 24.435 lei pentru perioada 2009-2012. Tot în acțiune însă, reclamantul face referire și la impozitul plătit cu ocazia încheierii actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie (impozit pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate), afirmând că decizia contestată este nelegală întrucât toate obligațiile fiscale născute în baza convenției, în cuantum de 13.060 lei, au fost achitate prin ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008 (data autentificării actului adițional).
Și instanța, în motivarea acțiunii, face referire atât la impozitul pe venituri din chirii, prev. de art. 63 din Codul fiscal, cât și la impozitul pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate, prev. de art. 771 alin. 6 din Codul fiscal.
În atare situație, trebuia stabilit cu certitudine dacă obligațiile accesorii contestate sunt aferente impozitului pe venitul din chirii, prev. de art. 63 din Codul fiscal sau impozitului pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate, prev. de art. 771 alin. 6 din Codul fiscal, impozite care sunt total diferite. Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamantul a negat că ar fi plătit vreun alt impozit decât cel stabilit de notar, în cuantum de 13.060 lei și care reprezintă impozit pe transferul dezmembrămintelor dreptului de proprietate.
Așa fiind, cum prima instanță nu a lămurit pe deplin starea de fapt, în cauză mai fiind necesare lămuriri și probatorii care nu pot fi efectuate în calea de atac a recursului, Curtea, constatând astfel că recursul reclamantului este întemeiat, în baza art. 312 alin. 5 C.p.civ., urmează a-l admite, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va solicita pârâtei deciziile de impunere privind impozitul pentru care s-a emis decizia privind obligațiile de plată accesorii, decizii menționate în decizia de soluționare a contestației nr. 146/22.06.2012, precum și copii ale actelor prin care se face dovada plății de către reclamant a impozitului respectiv. De asemenea, se va administra orice alt probatoriu pe care instanța îl va considera necesar pentru soluționarea cauzei. Totodată, în raport de probele administrate, se va pune în vedere reclamantului să precizeze actele pe care înțelege să le conteste și motivele acestor contestări.
Prin decizia nr._/15.10.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de reclamantul MERTOIU C. în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. (actualmente DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.) împotriva sentinței nr. 6798 pronunțată la data de 04 iunie 2013, de către Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ ; a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a primit nr._ , dispunându-se citarea părților.
Conform indicațiilor deciziei de casare, instanța de fond a solicitat pârâtei depunerea la dosarul cauzei a deciziilor de impunere privind impozitul pentru care s-a emis decizia privind obligațiile de plată accesorii, decizii menționate în decizia de soluționare a contestației nr. 146/22.06.2012, înscrisuri ce au fost comunicate la data de 04.02.2014 (f. 19-26).
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/23.04.2012, pârâta a stabilit că reclamantul trebuie să achite suma de 1090 lei, reprezentând dobânzi și penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor stabilite prin Deciziile nr._/29.01.2009; nr._/15.02.2010; nr._/02.02.2010;nr._/15.02.2010 și nr._/25.01.2011.
Împotriva acestei Decizii reclamantul a formulat contestație însă, prin Decizia nr. 146/22.06.2012, pârâta a respins respectiva contestație.
Reclamantul a pretins că nu datorează suma înscrisă în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii întrucât nu a încheiat un contract de locațiune, ci unul de superficie, pentru care a fost achitat impozitul la momentul întocmirii actului adițional.
În fapt, organele de inspecție fiscală au constatat că la data de 12.11.1996 reclamantul Mertoiu C. a încheiat cu . un contract autentificat sub nr. 6815/12.11.1996, prin care s-a constituit dreptul de superficie în favoarea . asupra terenului situat în municipiul C., ., al cărui proprietar era reclamantul, in vederea realizării unei stații de alimentare cu carburanți constând din stația propriu - zisă și magazin, durata contractului fiind de 25 ani și 6 luni.
Între obligațiile asumate de superficiar s-a înscris obligația acestuia de a plăti proprietarului – reclamant în cauza de față - Mertoiu C. - suma de 800 USD lunar, echivalentul în lei la data efectuării plații la cursul mediu al caselor de schimb la vânzare pentru folosința terenului, plata urmând a se face semestrial, în prima lună a semestrului.
Ulterior, la data de 04.11.2008, s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contract, autentificat sub nr. 1389/04.11.2008, prin care s-a luat act de schimbării denumirii . în . SRL și preluare de către M.P. Petroleum Distribuție SRL, fiind modificat și obiectul contractului în sensul constituirii dreptului de superficie în favoarea constructorului superficiar cu privire la suprafața de 796 mp, situat în municipiul C., ., având numărul cadastral_ (...) vederea realizării unei stații de alimentare cu carburanți, iar tariful a fost stabilit la suma de 2,50 euro/mp/lună, în total 1.990 Euro/teren/lună, plata tarifului urmând a fi făcută la cursul oficial de schimb comunicat de BNR valabil în ziua efectuării plății de către superficiar prin virament bancar.
Totodată, prin actul adițional s-a convenit ca impozitul în cuantum de 13.060 de lei, reprezentând impozit pe venit datorat pentru transferul dreptului de proprietate si dezmembrămintele acestuia prin acte juridice între vii, stabilit în temeiul art. 771 alin. 1 din Codul fiscal, să fie plătit către biroul notarial de către superficiar.
Instanța reține că în mod corect, în baza acestui act adițional, organele de impunere din cadrul Administrației Finanțelor Publice C. au emis Decizii de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pentru anii 2009-2012, respectiv Deciziile nr._/29.01.2009; nr._/15.02.2010; nr._/02.02.2010; nr._/15.02.2010 și nr._/25.01.2011, prin care s-au stabilit plați anticipate cu titlu de impozit în sumă totală de_ lei în conformitate cu dispozițiile art. 61, art. 62, art. 63 si art. 82, al. 1 si 2 din Codul fiscal, datorate de către reclamant pentru cedarea folosinței terenului al cărui proprietar este reclamantul, iar nu pentru închirierea bunurilor, cum în mod eronat susține reclamantul.
Suma de 1090 lei reprezintă dobânzi și penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor stabilite prin Deciziile nr._/29.01.2009; nr._/15.02.2010; nr._/02.02.2010; nr._/15.02.2010 și nr._/25.01.2011.
Instanța reține că la emiterea deciziilor de impunere au fost respectate dispozițiile art. 82 alin. 1 și 2 din Codul fiscal potrivit cărora "Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru oare plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii."
În raport de aceste considerente, apare ca neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia acesta ar fi achitat la notar, cu ordinul de plata nr. 5339/06.11 2008, impozitul datorat în cuantum de 13.060 de lei, aferent perioadei pentru care s-a constituit dreptul de superficie.
Chiar și în cazul în care s-a achitat această sumă de 13.060 de lei cu ordinul de plata nr. 5339/06.11 2008, aceasta nu-l absolvă de obligația achitării plăților anticipate stabilite prin decizii de impunere cu titlu de impozit aferent veniturilor obținute din cedarea folosinței unui teren, și cu atât mai mult nici a sumei de 1090 lei, reprezentând dobânzi și penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor, stabilită prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/23.04.2012, neputându-se face confuzie între această obligație și cea impusă de textul art. 771 alin. 1 litera a și b raportat la art. 771 alin. 6 din Codul fiscal (invocate de către reclamant prin acțiunea formulată) care instituie obligația achitării impozitului datorat ca urmare a transferului dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia.
Astfel, dispozițiile art. 771 alin. 1 din Codul fiscal – în vigoare la data autentificării actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 - prevedeau că "La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: - 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: - 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv".
Așadar, nu se poate susține că prin achitarea impozitului în sumă de 13.060 de lei în anul 2008 s-ar fi realizat achitarea întregului impozit aferent cedării folosinței terenului pe tot intervalul de timp de 25 de ani și 6 luni, pe cât a fost încheiat contractul între părți, în condițiile în care numai pentru anii 2009-2012, reclamantul datorează impozit în sumă totală de_ lei, în raport cu venitul realizat de către reclamant în cursul acestor ani. Reclamantul face o confuzie între impozitul aferent veniturilor obținute din transferarea unui desmembrământ al dreptului de proprietate reglementat de art. 77 ind. 1 din Codul de Procedura Fiscala si impozitul aferent veniturilor obținute din cedarea folosinței acestui teren, reglementat de art. 61 din Legea nr. 571/2003.
Cum reclamantul, realizând venituri din cedarea folosinței bunurilor și după această perioadă (după data de 31.12.2008) datorează impozit pentru veniturile obținute, devenind incidente în cauză prevederile art. 63 din Codul fiscal.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantul MERTOIU C. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, actele administrativ-fiscale contestate fiind emise în conformitate cu dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MERTOIU C. cu domiciliul în C., ., J. D., în contradictoriu cu pârâtul A.N.A.F.-DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., .. 2, J. D., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.JS/Tehn.C.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3479/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1960/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
