Anulare act administrativ. Sentința nr. 184/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 13859/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 184/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. T. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. T. M., pentru reclamant, învederează că nu mai are alte solicitări.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile art.27 Cod procedură fiscală, respectiv rea credință. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 11.10.2013, reclamantul MURESEANU M.,în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., a formulat contestație împotriva Deciziei nr.DJ171368/23.08.2013 privind soluționarea contestației formulata de Mureseanu M. împotriva Deciziei nr._/28.06.2013 înregistrata la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. sub nr._/25.07.2013, emisa de A.J.F.P. D., solicitând
- anularea Deciziei nr.DJ171368/23.08.2013 privind soluționarea contestației si
- anularea Deciziei nr._/28.06.2013 privind angajarea răspunderii in solidar cu . cu sediul in C. ..83, județul D., înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J16/ 673/2001, cod unic de identificare_ a contribuabilului MURESEANU M..
În motivarea contestației, reclamantul a susținut că motivul de nulitate al deciziilor contestate îl constituie nedemonstrarea de către autoritatea fiscala a elementului esențial si cumulativ al relei credința a reclamantului pentru atragerea răspunderii solidare.
In fapt, in data de 12.07.2013 i s-a comunicat prin posta Decizia nr._/28.06.2013 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice D., Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. prin care s-a dispus atragerea răspunderii personale a reclamantului pentru datoriile fiscale in suma de 82.698 lei aflate in sarcina societății MURING S.R.L., in temeiul art. 27 alin.2 litera cO din O.G. nr. 92/2003 republicata.
In data de 25.07.2013 reclamantul arată că a formulat contestație împotriva Decizia nr._/28.06.2013 înregistrata la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. sub nr._/25.07.2013, pentru netemeinicie si nelegalitate pentru considerentele de mai jos.
Conform art. 27 alin. (2) Cod procedura fiscala răspund solidar cu debitorul:
•persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
•administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
•administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
•administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
•administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
Din dispozițiile legale precizate rezulta ca organul fiscal trebuie sa demonstreze si sa argumenteze, in cadrul deciziei adoptate, ca sunt întrunite doua condiții cumulative:
1)persoana căreia i se antrenează răspunderea a săvârșit una din faptele ce constituie ipotezele de la art. 27,
2)persoana responsabila (asociat, administrator, alt conducător) au acționat cu "rea-credinta", adică a urmărit prin una din faptele sale ilicite sa fraudeze creditorul fiscal prin neplata impozitelor.
Decizia ar trebui sa descrie in concret modalitatea in care a fost săvârșita fapta care este încadrata de organul fiscal in dispozițiile art. 27 si, de asemenea, sa arate in concret împrejurările in funcție de care a fost constata „reaua-credinta" a administratorului.
In conținutul deciziei contestate sunt preluate câteva informații din conținutul unui Raport de inspecție fiscala care s-a desfășurat in anul 2010, insa nici una dintre operațiunile economice analizate nu constituie fapte care se incadreaza in dispozițiile art. 27 pentru a fi atrasa răspunderea administratorului.
Dimpotrivă, s-ar putea spune ca, urmare a controlului desfășurat in anul 2010 au fost majorate impozitele si stabilite accesorii, prin reinterpretarea unor operațiuni economice. De exemplu, controlul fiscal din 2010 i-a stabilit ca sarcina sa emită o factura pentru o lucrare nefinalizata, pentru care societatea avea contract incheiat cu firma PRO CONSTRUCT IMAGE S.R.L. Astfel, desi s-a emis factura si s-a majorat baza de impozitare si s-a achitat TVA, PRO CONSTRUCT IMAGE S.R.L a intrat in insolventa, iar MURING SRL a trebuit sa se inscrie la masa credala cu o creanța pe care nu a mai recuperat-o.
Starea de insolvabilitate nu a fost cauzata de reclamant prin vreuna din faptele la care se refera art. 27 din OG 92/2003, ci a fost cauzata, pe de o parte de criza financiara care a determinat . unora dintre clienții pentru care am efectuat lucrări, iar de pe alta parte de scăderea comenzilor, de volumul redus de activitate care a făcut imposibila acoperirea pierderilor produse de clienții intrați in insolventa.
Astfel societatea MURING S.R.L. avea de recuperat suma de 24.554,96 lei de la ACERA .. care a intrat in insolventa in dosarul_, dosar in care s-a depus cererea de creanța atașata. De asemenea, societatea avea de incasat suma de 40.414 lei de la societatea PRO CONSTRUCT IMAGE S.R.L debitoare aflata in insolventa in dosarul_/63/2009, in care, de asemenea, s-a depus declarație de creanța atașata. Daca MURING S.R.L. ar fi recuperat aceste creanțe in suma totala de 64.969 lei evident ca nu ar mai fi existat probleme cu plata datoriilor la buget.
Dincolo de aceasta, pe parcursul ultimilor 2 ani MURING SRL, desi a avut o cifra de afaceri in scădere, a achitat datoriile la buget in măsura posibilităților. Activitatea a continuat in speranța redresării si in speranța incasarii de sume din dosarele de insolventa in care s-a inscris ca si creditor.
In final, societatea a depus cererea proprie de declarare a stării de insolventa in data de 04.07.2013 insa termenul acordat de instanța pentru soluționarea acestei cereri a fost stabilit la 10.09.2013. Apoi, desi s-a formulat cerere de preschimbare a termenului pe temeiul art. 27 alin.5 din Legea 85/2006, instanța a respins aceasta cerere.
Prin urmare, reclamantul a susținut că nu se face vinovat de nedeclararea stării de insolventa, dat fiind faptul ca s-a depus o astfel de cerere in dosarul cu nr._/63/2013 la Tribunalul D., insa procedura nu a fost deschisa deoarece instanța nu a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 27 alin.5 din Legea 85/2006 si a amânat peste doua luni soluționarea dosarului. împrejurarea ca nu s-a solicitat anterior deschiderea procedurii nu este reaua credința, ci doar incercarea de a redresa societatea.
Având in vedere faptul ca nu reclamantul nu se face vinovat de niciuna dintre faptele prevăzute de art. 27 din OG 92/2003 si ca nu a săvârșit o asemenea fapta cu „rea credința" s-a formulat CONTESTAȚIE împotriva DECIZIEI NR._/28.06.2013 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice D. - Administrația Financiara a Municipiului C., prin care s-a solicitat anularea acesteia, insa contestația formulata de reclamant a fost respinsa in totalitate, prin Decizia nr. DJ171368/23.08.2013.
Si in decizia de respingere a contestației se reiterează motivele susținute in Decizia nr._/28.06.2013 privind angajarea răspunderii reclamantului, nedemonstrându-se elementul relei-credinta a sreclamanutlui in acțiunea de fraudare a creditorului fiscal, „element care trebuie dovedit, nu doar afirmat, si trebuie sa existe la momentul la care obligațiile trebuiau/puteau declarate si plătite". (Decizia nr. 1081/R-C. din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești -Secția a ll-a civilă).
Reaua-credință a fost definită în literatura juridică română ca atitudinea unei persoane care îndeplinește un act sau un fapt ce contravine legii, fiind în același timp deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale (S. Ghlmpu, Gh. B., Gh. M., A. P. șl I. U., Dicționar juridic, Editura Albatros, București, 1985).
De asemenea, Codul de procedura fiscal trage la răspundere doar asociatul care a determinat cu rea credința neachitarea respectivelor datorii la scadenta, deci care, prin acțiune sau prin omisiune voita, nu si-a îndeplinit corespunzător obligațiile specifice statutului sau cu scopul de a opri plata datoriilor fiscale.
Or, asa cum s-a arătat anterior, imposibilitatea de plata a obligațiilor bugetare, inclusiv starea de insolvabilitate a societății MURING SRL se datorează unui concurs de împrejurări socio-economice in care au fost angrenați clienții si partenerii societății MURING SRL, fara legătura cu presupusa conduita ilicita.
Referitor la deschiderea procedurii insolventei in ceea ce privește societatea MURING SRL.
Prin încheierea din data de 10.09.2013 pronunțata in dosarul cu nr._/63/2013 de la Tribunalul D., s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei impotriva . si ..
Legea insolventei nr. 85/2006, modificata si completata, este o lege speciala in raport cu Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala; de la data deschiderii procedurii de insolventa, colectarea creanțelor fiscale si stabilirea unei eventuale răspunderii pentru pasivul social se face in condițiile legii speciale, respectiv legea insolventei. In cazul in care s-ar pune in discuție responsabilitatea administratorului judiciar, a cărui activitate este supusa controlului de legalitate al judecătorului sindic si controlului de oportunitate al comitetului creditorilor, aceasta responsabilitate nu poate fi analizata decât in condițiile art. 22 al Legii nr. 85/2006.
Având în vedere considerentele expuse, s-a solicitat admiterea contestației si sa se dispună anularea Deciziei nr.DJ171368/23.08.2013 privind soluționarea contestației; anularea Deciziei nr._/28.06.2013 privind angajarea răspunderii in solidar cu . a contribuabilului MURESEANU M..
În drept, reclamantul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.
In dovedirea contestației reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Deși legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate de către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Prin decizia_/28.06.2013, emisă de AFP C. (devenită în urma reorganizării AJFP D.), s-a stabilit atragerea răspunderii în solidar cu ., a contribuabilului M. M., pentru suma de_ lei.
Această decizie a fost contestată și soluționată prin decizia nr._/23.08.2013, emisă de AFP C., prin care a fost respinsă contestația.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în fața instanței.
A arătat, în motivare, că organul fiscal nu a făcut dovada relei credințe, condiție obligatorie pentru antrenarea răspunderii solidare; că situația de insolvabilitate a fost creată, pe de o parte, de criza financiară care a determinat . unotâr clienți, pe de altă parte, de volumul redus al activității societății; a mai arătat că societatea a depus propria cerere de declarare a stării de insolvență, la data de 4 iulie 2013.
În raport de apărările formulate, se reține că măsura de atragere a răspunderii a fost instituită în aplicarea dispozițiilor art.27 din OG 92/2003 potrivit cărora pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane: c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
În ceea ce privește dispozițiile lit. c), reclamantului, administrator și asociat unic al societății, îi sunt aplicabile dispozițiile acestui text.
Ceea ce se impută reclamantului, fiind de altfel faptul care a atras răspunderea solidară a acestuia, este omisiunea de a solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate.
Pe acest aspect, se observă că, într-adevăr, până la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, reclamantul nu formulase cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței; această cerere a fost formulată ulterior emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 4 iulie 2013.
În ceea ce privește reaua credință, aceasta desemnează vinovăția sub forma intenției și presupune ca o persoană să urmărească sau să accepte, prin încălcarea unei obligații legale, producerea unui prejudiciu unei alte persoane.
Sub acest aspect, se reține că dispozițiile art.27 din legea 85/2006 instituie obligația de a adresa cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței: (1) Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Organul fiscal susține că, deși starea de insolvență a apărut în 25.07.2010, conform fișei de evidență pe plătitor, reclamantul, în calitate de administrator, nu a formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, în termenul impus, deși această obligație era instituită legal.
În privința acestor date, respectiv a momentului apariției stării de insolvență, reclamantul nu a formulat critici.
Mai mult, reclamantul recunoaște că în cursul anului 2010 a avut loc un control care s-a finalizat prin întocmirea unui raport de inspecție fiscală, raport ce a stabilit în sarcina societății obligația de a emite o factură pentru societatea . SRL;
Emiterea acestei facturi la 31.12.2010, ulterior momentului în care societatea se confrunta deja cu lipsa fondurilor bănești și ulterior momentului în care se stabiliseră, prin decizia de impunere din 30.12.2010, obligații fiscale suplimentare către bugetul consolidat, nu a făcut decât să agraveze starea de insolvabilitate; cu toate acestea, nici această situație nu a determinat îndeplinirea obligației de a formula cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței.
De altfel, emiterea facturii cu întârziere, a avut drept consecință decăderea societății emitente din dreptul de a se înscrie la masa credală a . SRL, aflată în procedura insolvenței din 2009 și deci imposibilitatea de valorificare a creanței;
Față de cele prezentate, instanța constată că s-a făcut dovada relei credințe, în situația în care reclamantul, administrator al societății petente, nu a îndeplinit obligația legală de a solicita într-un anumit termen deschiderea procedurii insolvenței, în condițiile în care, însă din decembrie 2010, avea debite către bugetul consolidat și creanțe imposibil de recuperat, acceptând producerea unui prejudiciu bugetului de stat.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că pârâta a dovedit că reclamantul a acționat cu rea credință în sensul prevăzut de art. 27 alin. 2 lit. c C.proc.fiscală, instanța urmează a constat legalitatea actelor emise și a respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul M. M., domiciliat în C., ..31, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud. D..
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./24 Ianuarie 2014
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1446/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1946/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
