Anulare act administrativ. Sentința nr. 817/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 817/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 15575/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 817/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. C. și pe pârâta A.N.A.F.- D.G.F.P. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul M. C. prin avocat Macsut C., lipsind pârâta A..N.A.F. - D.G.F.P. D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat s-a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, anularea în totalitate a actului administrativ contestat, fără cheltuieli de judecată..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._, reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâta A.N.A.F.- D.G.F.P. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispuneți anularea DECIZIEI Nr. 156/17.05.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii în sumă de 2.408 lei - Dosar fiscal nr. M_, Nr._ din 31.12.2013
În fapt prin Actul adițional nr. 1 la Contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 de B.N.P. I. L. - încheiere de autentificare nr. 1389/04.11.2008, având ca obiect constituirea unui drept de superficie asupra terenului proprietatea mea, superficiarul s-a obligat să achite începând cu data de 01.07.2008, suma de 1.990 euro/luna, reprezentând contravaloarea redevenței aferentă constituirii dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 796 mp, situat în C., ., jud. D..
Potrivit dreptului comun în materie, dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință, accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor, plantațiilor etc.
Fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, dreptul de superficie constituit prin convenția părților se înscrie în Cartea Funciară, folosința terenului de către superficiar fiind opozabilă terților (inclusiv proprietarului de drept al terenului).
Raportat la natura juridică a contractului de superficie, acesta nu poate fi asimilat locațiunii bunului, pentru a se aprecia că eu aș fi obținut venituri din chirii, la data închirieri
contractului fiind incidente dispozițiile art. 77 C. fiscal - republicat.
În raport de dispozițiile legale menționate, notarul public a procedat la calcularea
impozitului pe venitul aferent folosinței bunului de către superficiar pe perioada 01.07.2008 și până la data ajungerii contractului la termen achitând ulterior impozitul în cuantum de 13.060 lei.
Cu ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008, anexat în copie xerox, Biroul notarial a procedat la virarea întregii sume reprezentând impozit către bugetul de stat, respectând astfel obligația impusă de dispozițiile art. 771 alin. 1, lit. a și b - Normele metodologice pct. 1516, paragraful (6) și pct. 151" (filele 163-170) C. fiscal, cu modificările până la 10 ianuarie 2011, privind achitarea impozitului în cuantum de 13.060 lei, aferent perioadei pentru care s-a constituit dreptul de superficie.
R. a se observa că pe O.P. nr. 5339/06.11.2008 suma de 13.060 lei a reprezentat „I M P. TRANZACȚII IMOBILIARE", achitată la notar. în contextul celor expuse mai sus, apreciez cu deplin temei că Decizia nr. 156 din 17.05.2013 contravine dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care solicit respectuos să dispuneți anularea în totalitate a actului administrativ contestat.
In condițiile în care, subsemnatul nu realizez venituri din închirierea bunurilor, obligațiile stabilite în sarcina mea sunt în dezacord total cu legislația în vigoare, de vreme ce, toate obligațiile fiscale născute în baza convenției au fost achitate în întregime până la această dată.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 193 și art. 194 - 204 C.pr.civ.
Arată că anexează alăturat prezentei, contract de superficie și act adițional, plus ordinul de plată nr. 5339 din 06.11.2008, în copii xerox, precum și CONTESTAȚIA depusă la D. G .F. P. D. –Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. de către subsemnatul ( Procedură prealabilă - art. 193 C.pr.civ.).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, pârâta a stabilit că reclamantul trebuie să achite suma de 2408 lei, reprezentând dobânzi calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor stabilite prin deciziile de impunere individualizate în anexa la decizia de plată a accesoriilor.
Împotriva acestei Decizii reclamantul a formulat contestație însă, prin Decizia nr. 156/17.05.2013, pârâta a respins respectiva contestație.
Reclamantul a pretins că nu datorează suma înscrisă în cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, întrucât nu a încheiat un contract de locațiune, ci unul de superficie, pentru care a fost achitat impozitul la momentul întocmirii actului adițional.
Instanța reține că, prin contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996, reclamantul a constituit în favoarea societății Shell România S.R.L. un drept de superficie asupra terenului situat în C., ., . de 800 m2- pentru o durată de 25 de ani și 6 luni -, în schimbul sumei de 800 USD lunar.
Ulterior, prin actul adițional nr. 1 la contractul anterior menționat - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a prevăzut că S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. – succesoarea cu titlu universal a S.C. Shell România S.R.L. -, va achita reclamantului pentru folosința terenului – începând cu data de 01.07.2008 -, suma de 1990 euro/lună, valoarea tarifului urmând a fi reanalizată la fiecare 2 ani. De asemenea, în cuprinsul aceluiași act se specifica faptul că, pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 tariful datorat de către superficiar proprietarului – suma de 11.940 euro -, va fi achitat astfel: suma de 8.062,79 euro va fi achitată până la data de 15.11.2008, în timp ce echivalentul în lei al sumei de 3.877,21 euro – respectiv suma de 13.060 lei -, reprezentând impozitul datorat de reclamant conform prevederilor art. 771 (6) din Codul fiscal și disp. art. 1517 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal va fi plătit către Biroul Notarial de către superficiar.
Ordinul de plată nr. 5339/06.11.2008 atestă faptul că S.C. M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. a virat suma de 13.060 lei către "Acord" – Birou Notarial, așa cum se angajase prin Actul Adițional anterior menționat.
Prevederile art. 77 ind.1 (6) din Codul fiscal – în vigoare la data autentificării actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 -, statuau că "La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv".
În primul rând, este de remarcat că notarul public care a întocmit actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 - autentificat sub nr. 1389/04.11.2008 -, s-a raportat numai la suma datorată pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008 (așadar un interval de 6 luni) deși dreptul de superficie fusese constituit pentru o perioadă de 25 de ani și 6 luni. Ca atare, contrar susținerilor reclamantului, nu s-a avut în vedere contravaloarea constituirii dreptului de superficie până la momentul ajungerii la termen a contractului autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 – eveniment care s-ar fi produs în data de 12.05.2021 -, ci doar contravaloarea sumelor datorate pentru un interval de 6 luni din perioada de valabilitate a actului. În consecință, reclamantul realizând venituri din cedarea folosinței bunurilor și în afara intervalului 01.07.2008 – 31.12.2008 – de altfel actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815/12.11.1996 face referire expresă la faptul că suma de 1.990 euro/lunar reprezintă echivalentul folosinței terenului -, deveneau incidente în cauză prevederile art. 63 din Codul fiscal care specificau în mod clar că "Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, conform art. 82".
În al doilea rând, Deciziile de Impunere individualizate în anexa la deciaia referitoare la plata accesoriilor au fost emise în baza declarațiilor date chiar de către reclamant – în conformitate cu disp. art. 82 alin. 1 și 2 Cod fiscal care stabilesc "Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă. Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii" -, în cuprinsul cărora au fost evidențiate veniturile realizate în anii 2009, 2010, 2011 și 2012 din cedarea folosinței bunurilor.
Or, în aceste circumstanțe, nu se poate susține că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 ar fi fost întocmită cu nesocotirea prevederilor legale, după cum nu există nici un temei pentru a considera că Decizia nr. 156/17.05.2013 – prin care a fost soluționată Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii anterior menționată -, ar fi nelegală sau netemeinică și, prin urmare, cererea de anulare a respectivelor acte administrativ-fiscale nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța consideră cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul M. C., domiciliat în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta A. N. A .F .- D. G. F. P. D. cu sediul în C.. .. 2 județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red. A. V.
L.M. 24.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 816/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
