Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 08/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 10392/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 271/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător M. C. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I P J D., împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat V. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001.
Constatând dosarul în stare de judecată, s-a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr._/08.11.2013 Judecătoria C., a admis în parte plângerea contravențională formulata de petenta V. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., s-a modificat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului, s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție, atrăgându-se atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.03.2013 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 1 lit. a din același act normativ, întrucât la data de 07.02.2013, în . libere și nesupravegheate un număr de 5 porcine prezentând pericol pentru bunurile vecinilor săi, aceste fapte repetându-se zilnic.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petenta nu a făcut dovada contrarie celor menționate în procesul-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, martora asistentă D. V., a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, aceasta au arătat faptul că în repetate rânduri porcii petentei au intrat la ea în vie, precum și la alți vecini.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul - verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 200 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă, având în vedere modalitatea de comitere, urmarea produsă, apreciind că sancțiunea avertismentului, însoțită de imperativul necesității respectării dispozițiilor legale, este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentei în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune modificarea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., a declarat apel I P J D., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În cuprinsul motivelor de apel a arătat că în mod eronat, ca și criteriu de individualizare, instanța a reținut faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petente și astfel revenindu-i sarcina probei.
Arată că prin întâmpinare a solicitat proba testimonială cu martorul asistent din procesul verbal care la audiere a confirmat situația de fapt reținută, astfel că au fost îndeplinite prevederile art. 1169 Cod civil..
De asemenea au fost îndeplinite și prevederile art. 1171 cod civil coroborate cu art. 15 și 16 din O.G. 2/2001 în sensul că procesul verbal de contravenție este un înscris autentic întocmit cu solemnitate de către un funcționar public, care are dreptul de a funcționa în locul unde s-a încheiat.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă apelată, Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională formulată, a modificat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului, atrăgându-se atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, apreciind că față de gravitatea redusă a faptei, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a îndrepta pe viitor conduita petentei.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991, Tribunalul consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
În mod corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea contravențională trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, iar proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența C.E.D.O. în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Observând dispozițiile art. 7 alin. 3 și pe cele ale art. 21 alin. 3 raportate la prevederile articolului 34 și la cele ale art. 38 alin. 3, toate din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat în mod temeinic și legal că fapta reținută în procesul – verbal nu este atât de gravă încât să justifice necesitatea aplicării unei amenzi contravenționale.
Tribunalul reține că, având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 200 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă, având în vedere modalitatea de comitere, urmarea produsă. În mod corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului, însoțită de imperativul necesității respectării dispozițiilor legale, este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentei în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea minimă produsă, dar și de circumstanțele personale ale petentei, aplicarea sancțiunii amenzii nu s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 raportate la prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D. împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu petenta V. M., cu domiciliul în sat C., ., județul D.,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014
Președinte, J. S. | Judecător, M. C. V. | |
Grefier, L. M. |
Red.J.S.
L.M. mai 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6488/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4160/2014.... → |
|---|
