Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6488/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6488/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 10108/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 688/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea apelului declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr. 6488 din 07.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Î. I. G. F C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție 73E/25,02,2013 ./20NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. A. pentru intimata, lipind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6488 din 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petenta ÎNTREPRINDEREA I. G. F C.,, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.. S-a anulat procesul-verbal de contravenție nr. 73 E (./20 nr._) /25.02.2013 întocmit de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și exonerat petenta de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 73E, încheiat la data de 25.02.2013 de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. petenta ÎNTREPRINDEREA I. G. F C. a fost amendată contravențional cu suma de 20.000 lei reținându-se că în data de 04.12.2013 "în urma supravegherii fiscale" au fost descoperite la punctul de lucru al firmei 138 pachete de țigări diferite mărci fără timbru fiscal, fiind destinate comercializării.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art 2213 alin. 2 litera b din Legea 571/2003 constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. l) din titlul IX1;
Martorul M. Nicușor C. arată că la sfârșitul lunii februarie s-a întâlnit cu petentul în zona Parângul. Acesta i-a spus că și-a deschis magazin în zonă și l-a invitat să vadă magazinul și să bea o cafea. Martorul arată că petentul uitase cheile de la magazin și a sunat-o pe fiica sa să vină să i le aducă. În fața magazinului martorul precizează că a observat un echipaj al Jandarmeriei, unii imbrăcăți în uniformă, alții civil. Magazinul era deschis și chiar în acel moment jandarmii intrau în incinta magazinului. Văzând aceste lucruri, martorul arată că nu a mai rămas, iar ulterior, s-a întâlnit cu petentul care i-a spus că era vorba despre niște tigări pe care le cumpărase fiica sa.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. 1
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne,, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petenta a fost sancționată contravențional fară a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Cu probele administrate petenta a făcut dovada că tigaretele au fost detinute de fiica reprezentantului său legal, neputându-sa reține vreo culpă a sa în săvârșirea contravenție.
.Împotriva acestei sentințe a formulat apel, intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința civilă nr. 6488 din data de 07.05.2014, Judecătoria C. a hotărât, în contradictoriu cu întreprinderea I. G. F. C. cu sediul în mun. C., ., jud. D.:
- „admite plângerea contravențională, anulează procesul verbal de contravenție nr. 73E ./20 nr._/25.02.2013 și exonerează petenta de plata amenzii contravenționale"
În motivare a arătat următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de judecată, cu o motivare care preia ad literam apărările petentei, a apreciat că se impune admiterea plângerii contravenționale cu care a fost învestită și anularea procesului verbal de contravenție nr._/73E/25.02.2013 emis de către autoritatea vamală.
Sentința civilă nr. 6488/2014 din data de 07.05.2014 a fost dată cu încălcarea ari. 425 alin. 1 lit. b) din noul C.proc.civ., întrucât nu cuprinde: y motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, Li motivele pentru care au fost admise apărările întreprinderii Individuale G. F. C., motivele pentru care au fost înlăturate apărările în fapt și în drept formulate de autoritatea vamală, apărări materializate în întâmpinare și în susținerea cărora au fost depuse înscrisuri.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (menționează cauza Achina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 din vechiul C.proc.civ. (art. 425 alin. 1 lit. b) din noul C.proc.civ.) cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. în acest sens, înalta Curte a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (decizia nr. 1540/17.03.2010 și decizia nr. 3338/11.04.2011).
Criticând sentința civilă nr. 6488/2014 din data de 07.05.2014, arată că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, iar să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
De asemenea, consideră că judecătorul fondului nu și-a exercitat rolul activ pentru a asigura, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului, ci s-a rezumat să își însușească apărările petentei din prezentul dosar, apărări care nu au fost probate în vreun fel.
La pronunțarea sentinței civile nr. 6488/2014 din data de 07.05.2014 instanța de judecată a tinut seama numai de apărările petentei. bazându-se pe declarația martorului M. Nicușor C., astfel că nu a prezentat, în realitate, motivele care au determinat-o să admită plângerea, să anuleze actul de constatare si sancționare a contravențiilor atacat și, implicit, să înlăture sancțiunea aplicată.
Consideră că, instanța de fond a reținut, în mod greșit, netemeinicia procesului verbal de contravenție, bazându-se pe declarația martorului M. Nicușor C. Mai mult, rugăm instanța de apel să observe faptul că sentința nr._/01.10.2013 este motivată doar pe baza probei testimoniale, probă care nu este relevantă pentru următoarele motive:
Declarația martorului M. Nicușor C. nu poate fi luată în considerare la soluționarea cauzei, deoarece acesta a menționat doar faptul că „ magazinul era deschis și chiar în acel moment jandarmii intrau în incinta magazinului", și văzând aceste lucruri, martorul nu a mai rămas, iar ulterior, s-a întâlnit cu petentul care i-a spus că era vorba despre niște țigări pe care le cumpărase fiica sa Astfel, că nu a fost în măsură a preciza condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională, iar în procesul-verbal de contravenție nu s-a menționat că la întocmirea acestuia se afla și persoana sus menționată, neexistând o dovadă a faptului că martorul s-a aflat în incinta spațiului comercial în momentul întocmirii actului de constatare; declarația acesteia nu poate contrazice constatările autorității fiscale, astfel că aceasta nu trebuia avută în vedere de instanța de judecată la soluționarea cauzei, în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În consecință, învederează că proba testimonială de care a ținut seama instanța de fond este o probă nelegală, astfel că hotărârea care are drept temei doar această declarație este nefundamentată și nelegală.
De asemenea, pronunțând sentința civilă nr. 6488/2014 din data de 07.05.2014, Judecătoria C. a încălcat prevederile aplicabile speței și la care vom face referire mai jos.
Având în vedere hotărârea judecătorească pronunțată, învederează instanței de judecată următoarele:
La data de 25.02.2013, orele 10.45, în urma supravegherii fiscale efectuate în baza ordinului de misiune nr. 89/22.02.2013 împreună cu inspectorii din cadrul I P.J au fost descoperite la punctul de lucru aparținând întreprinderii Individuale G. F. C. cantitatea de 138 pachete de țigarete diverse mărci fără timbre fiscale românești.
În raport de această stare de fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/73E/25.02.2013 autoritatea vamală a dispus sancționarea întreprinderii Individuale G. F. C. cu amendă în cuantum de 20 000 lei și confiscarea următoarelor bunuri. 138 pachete de țigarete, reținute cu Adeverințele de reținere nr. 091-101/25 02.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221 indice 3 alin 2 lit b din Legea nr 571/2003 Codul fiscal cu completările și modificările ulterioare ,, deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art 296 indice 1 alin 1 lit I) din titlu IX", sancțiunea fiind prevăzute de alin. 3 lit.a) al aceluiași articol
Textul de lege la care aa făcut referire mai sus incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzâtor ori cu marcaje false neprezentând relevanță scopul în care acestea sunt deținute, iar cantitatea astfel deținută este importantă din punctul de vedere al calificării faptei ca infracțiune ori contravenție.
Conform art._ alin. 10 („Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost
percepută") și art._ alin. 3 („Produsele accizabile ... pot fi eliberate pentru consum ... numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni"), texte din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Dovada plății accizei pentru produsul în cauză este dată de marcaj (timbru, în speță).
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine într-adevăr antrepozitarilor autorizați, destinatarilor înregistrați, expeditorilor înregistrați sau importatorilor autorizați astfel cum dispune art._ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare ( antrepozitarul autorizat fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal; destinatarul înregistrat fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale și în condițiile prevăzute de normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru; expeditor înregistrat fiind persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile și este autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale și în condițiile prevăzute de normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulație a acestora; importator autorizat fiind persoana autorizată care efectuează import, astfel cum această noțiune este definită de Codul fiscal), însă întreprinderea I. G. F. Consantin a fost sancționată pentru faptul că deținea la punctul de lucru produse accizabile fără marcaj fiscal, fapta astfel săvârșită și descrisă de autoritatea vamală, încadrându-se în prevederile art. 2213 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Potrivit art. 20 663 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole, marcajele trebuie să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. în accepțiunea legiuitorului, singura situație în care se deteriorizează marcajul ( adică se rupe, dar nu se desprinde de pe ambalaj), permițând însă identificarea elementelor la care vom face referire mai jos, este cea a deschiderii ambalajului.
Conform art. 116 alin. 2, 3, 4 și 6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.44/2004, cu completările și modificările ulterioare: Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special și se tipăresc de către Compania Națională „ Imprimeria Națională"-S.A. Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripționate cu următoarele elemente: a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare și codul de marcare atribuit acestuia; b) denumirea generică a produsului, respectiv: țigarete, țigări de foi, tutun de fumat; c) . numărul care identifică în mod unic timbrul.
Solicită ca instanța de apel să observe că, în mod greșit, instanța de fond a reținut pe baza probei testimoniale, probă care nu a fost analizată și în raport cu apărările autorității vamale și actele întocmite cu ocazia controlului desfășurat împreună cu organele de jandarmi din cadrul IPPJ D. că „ cu probele administrate petenta a făcut dovada că țigaretele au fost deținute de fiica reprezentantului său^ y legal, neputându-se reține vreo culpă a sa în săvârșirea contravenției" Astfel:
Prin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, s-a instituit o procedură specifică de sancționare a faptelor contravenționale, legea cadru completându-se cu normele Codului de procedură civilă. Revizuirea constituțională din anul 200, consacră, în mod expres, autonomia materiei contravenționale.
Or, din cuprinsul art 34 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr 180/2002, cu completările și modificările ulterioare- ,, instanta competentă să soluționeze plângerea .. administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal .." rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție ce considerăm că nu a fost răsturnată, nici de afirmațiile din cuprinsul plângerii contravenționale, nici de probele administrate.
în dreptul român este unanim acceptat că actul de constatare și sancționare a contravențiilor legal încheiat face dovada asupra celor consemnate și constatate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea actului în discuție să opereze o prezumție relativă de exercitare cu bună credință a funcției, de bună credință a autorității vamale.
Hotărâtor asupra prezentului litigiu este că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/73E/25.02.2013 a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în prezența organelor jandarmeriei din cadrul IPJ D..
Nici apărările formulate în instanță, probele administrate în instanță nu sunt de natură a conduce la soluționarea favorabilă a cauzei, ceea ce contravine art. 1169 C. civil, potrivit căruia cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/73E/25.02.2013 consideră că nu a fost răsturnată de apărările petentei, de probele administrate.
Concluzionând arată că declarația martorului M. Nicușor C. nu a este în măsură a demonstra că produsele nemarcate-țigări nu se aflau în incinta spațiului comercial aparținând petentei și nu se coroborează cu celelalte probe administrate de autoritatea fiscală.
Concluzionând, în baza motivelor invocate, solicită admiterea prezentei cai de atac, cu consecința modificării sentinței civile nr. 6488 din data de 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de întreprinderea I. G. F. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/73E/25.02.2013 dresat de Direcția Regională pentru Accize si Operațiuni Vamale C. și menținerii actului atacat si a măsurilor dispuse prin acesta: amenda în cuantum de 20.000 lei și confiscarea bunurilor reținute 138 pachete de țigarete.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, învederează instanței că în conformitate cu art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, ... ."
Potrivit art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare: "Organele fiscale sunt scutite de taxe ... pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal."
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca find legală și temeinică a s.c. 6488/07.05.2014.
Prin apelul formulat, apelanta pîrîtă critică soluția pronunțată de instanța de fond, considerînd câ s-a reținut netemeinicia procesului verbal de contravenție „bazîndu-se ... doar pe baza probei testimoniale", caz în care se apreciază ca fiind nemotivată în fapt și în drept hotărîrea atacată.
Consideră câ s.c. 6488/07.05.2014 este motivată atît în fapt, cît și în drept, instanța reținînd că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, privnd legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție, însă cu privire Ia netemeinicia acestuia critica noastră a fost întemeiată, motiv pentru care a și fost admisă și anulat procesul verbal de contravenție.
Netemeinicia procesului verbal de contravenție a fost probată cu martorul MARJA NICUȘOR A. care a relatat instanței că țigările găsite de agentul constatator în posesia, fiicei mele nu au fost ale mele și nicidecum ne erau destinate comercializării acestora.
Actul normativ sancționează deținerea sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării - art. 221 indice 3 alin 2 lit. b din L. 571/2003.
Cum a probat că țigările nu au fost deținute de intimar și nici nu au fost comercializate în spațiul comercial ce aparține II G., sancțiunea ce mi-a fost aplicată mie, este netemeinică, iar hotărîrea instanței de fond prin care a fost admisă plîngerea, a fost anulat procesul verbal de contravenție și exonerarea petentei de la lata amenzii aplicate este legală și temeinică.
Proba testimonială cerută și admisă în condițiile legii, nu poate fi nelegală, așa cum se susține în motivarea apelului ( fila 3 alin. 4), face parte din probatoriile prevăzute de art. 309 C. „(1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel", fiind solicitată și încuviințată pentru a proba starea de fapt.
Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului și menținerea ca find legală și temeinică a s.c. 6488/07.05.2014.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelul este fondat, sentinta instantei de fond fiind nelegala si netemeinica:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 73 E, încheiat la data de 25.02.2013 petenta ÎNTREPRINDEREA I. G. F C. a fost amendată contravențional cu suma de 20.000 lei reținându-se că în data de 04.12.2013 "în urma supravegherii fiscale" au fost descoperite la punctul de lucru al firmei 138 pachete de țigări diferite mărci fără timbru fiscal, fiind destinate comercializării.
Potrivit art 2213 alin. 2 litera b din Legea 571/2003 constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. l) din titlul IX1;
Textul de lege incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzâtor ori cu marcaje false neprezentând relevanță scopul în care acestea sunt deținute, iar cantitatea astfel deținută este importantă din punctul de vedere al calificării faptei ca infracțiune ori contravenție.
Conform art. 206 ind 21 alin. 10 („Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută") și art. 206 ind 61 alin. 3 („Produsele accizabile ... pot fi eliberate pentru consum ... numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni"), texte din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Dovada plății accizei pentru produsul în cauză este dată de marcaj (timbru, în speță).
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine într-adevăr antrepozitarilor autorizați, destinatarilor înregistrați, expeditorilor înregistrați sau importatorilor autorizați astfel cum dispune art. 206 ind 62 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare ( antrepozitarul autorizat fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal; destinatarul înregistrat fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale și în condițiile prevăzute de normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru; expeditor înregistrat fiind persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile și este autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale și în condițiile prevăzute de normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulație a acestora; importator autorizat fiind persoana autorizată care efectuează import, astfel cum această noțiune este definită de Codul fiscal), însă întreprinderea I. G. F. Consantin a fost sancționată pentru faptul că deținea la punctul de lucru produse accizabile fără marcaj fiscal, fapta astfel săvârșită și descrisă de autoritatea vamală, încadrându-se în prevederile art. 221 ind 3 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Potrivit art. 206 ind 63 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole, marcajele trebuie să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.
Conform art. 116 alin. 2, 3, 4 și 6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.44/2004, cu completările și modificările ulterioare: Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special și se tipăresc de către Compania Națională „ Imprimeria Națională"-S.A. Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripționate cu următoarele elemente: a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare și codul de marcare atribuit acestuia; b) denumirea generică a produsului, respectiv: țigarete, țigări de foi, tutun de fumat; c) . numărul care identifică în mod unic timbrul.
Tribunalul apreciaza că declarația martorului M. Nicușor C. nu a este în măsură a demonstra că produsele nemarcate-țigări nu se aflau în incinta spațiului comercial aparținând petentei și nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza, martorul declarand de altfel ca ceea ce cunoaste despre tigarile in cauza cunoaste de la petent.
Astfel ca, sentinta instantei care este pronuntata pe baza declaratiei unui martor care nici macar nu a cunoscut personal datele spetei, si le a cunoscut de la petent, este netemeinica
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 480 NCPC instanta va admite apelul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. va schimba . sensul că va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., .. 2, jud. D. împotriva sentinței nr. 6488 din 07.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Î. I. G. F C. cu sediul în C., ., va schimba . sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | |
Grefier, A. F. |
Red. GP/
Thnored. 4 ex. AF
A.F. 20 Noiembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 816/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
