Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 16/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 20854/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 207/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de A. M. împotriva sentinței civile nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. la data de 16.10.2012, în dos. nr._, în contradictoriu cu intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a respins cererea de repunere în termenul de recurs, recurentul nefăcând dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, după care, constatând dosarul în stare de judecată, cauza a rămas spre soluționare cu luarea în considerare a excepției tardivității recursului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. la data de 16.10.2012, în dos. nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. ,împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P. nr._ întocmit la data de 01.08.2012 ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea inregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2012 petentul A. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata I.P.J D., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului -verbal de contravenție ..P. nr._ încheiat de intimată la data de 01.08.2012, exonerarea sa de orice răspundere și restituirea permisului de conducere reținut la data întocmirii procesului verbal .
In motivarea plângerii a arătat că la data de 01.08.2012 s e deplasa cu autoturismul pe . la intersecția cu . oprit, a trecut un pieton, după care și-a continuat deplasarea. La o distanță de aproximativ 150-200 de metri față de trecerea de pietoni a fost oprit de agentul constatator care i-a solicitat actele la control și i-a întocmit în mod nejustificat procesul verbal prin care s-a reținut o stare de fapt nereală. Astfel acesta a menționat în procesul verbal că nu ar fi acordat prioritate de trecere la pietoni, lucru neadevărat, deoarece a oprit,a tercut pietonul care se afla în traversarea străzii, după care șia continuat deplasarea.
A mai arătat că imediat ce a trecut de trecerea de pietoni și alte persoane s-au angajat în traversarea străzii, considerând că agentul constatator se afla la o distanță relativ mare față de trecerea de pietoni astfel că agentul constatator nu a putut observa corect starea de fapt.
Așa cum se menționează în procesul verbal petentul se afla în autoturism cu încă o persoană, persoană care i-a relatat agentului constatator cele menționate de petent, dar agentul constatator nu a dorit să asculte.
A invocat nulitatea actului sancționator întrucât având în vedere că nu a fost de acord cu cele menționate în procesul verbal, deci în lipsa recunoașterii sale, avea obligația de a menționa numele unui martor asistent care să confirme cele reținute.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu un martor.
În drept prevederile art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
La plangere s-a atasat originalul procesului -verbal contestat, în original și dovada de reținere a permisului de conducere.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neântemeiată și să se constate că procesul – verbal de contravenție este încheiat cu respectarea conditiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.A mai arătat că starea de fapt consemnată in procesul-verbal nu poate fi inăturată de declaratia unui martor audiat la solicitarea petentului,instanta neputând da relevantă maximă unei astfel de probe inlăturând astfel constatările agentului de politie din procesul-verbal .Instanta trebuie să recunoască valoarea probatorie a procesului-verbal sub aspectul constatării de fapt având in vedere că este intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii.Conform art.34 din OG 2 /2002 procesul-verbal face dovada deplină a stării de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară și beneficiază de prezumtia de legalitate si temeinicie.
Menționează faptul că nu dețin material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
In dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, probe încuviințate de instanță din care a fost decăzut petentul deoarece nu s-a indicat numele și domiciliul martorului pentru a fi citat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.08.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul A. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 280 lei și sancțiunea avertismentului.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 01.08.2012 ora 1115, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . centru și la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere la pietonii care traversau pe marcajul pietonal pe sensul său de mers . S-a specificat că nu se afla nici o persoană in auto.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 rep. cu sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea „cu mine in auto se afla C. S. M., pietonii nu se aflau pe sensul pe care circulam”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat un singur motiv de nelegalitate.
Instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat motivul invocat de petent referitor la nemenționarea în procesul-verbal a unui martor care să poată relata cele întâmplate, având în vedere că dispozițiile OG nr.2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie de contravenții, nu prevăd obligația agentului constatator de a indica în procesul-verbal eventualii martori care să ateste în instanță săvârșirea faptei contravenționale, considerându-se că operează prezumția de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Verificând din oficiu legalitatea, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat este legal întocmit. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de savârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța de fond nu a putut reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Instanța de fond a reținut că deși i s-a încuviințat petentului la termenul din data de 04.09.2012 proba testimonială cu un martor și a fost citat cu mențiunea de a indica numele și adresa martorului in vederea audierii, acesta nu s-a conformat.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, respingând-o.
Împotriva sentinței civile nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. la data de 16.10.2012 a formulat recurs reclamantul A. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul anulării procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.08.2012, emis de I. D..
În motivarea recursului a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, motivat de faptul că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este neadevărată, în sensul că nu s-a creat la data respectivă o situație prin care să nu fi acordat prioritate la trecerea de pietoni.
A menționat că a luat act de sentința pe care o recurează în urmă cu o săptămână de la formularea recursului și a solicitat să fie repus în termenul de recurs.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să constate și să se pronunțe asupra tardivității recursului formulat de recurent.
În ședința publică din 04.06.2014, instanța de recurs a respins ca neîntemeiată cererea recurentului de repunere în termenul de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este tardiv formulat urmând a fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, "hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art.301 C.p.civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii.
Se constată că recurentului i-a fost comunicată hotărârea la data de 10.01.2013, conform dovezii de comunicare existente la dosarul instanței de fond, iar recurentul a declarat recurs împotriva acesteia la data de 23.06.2014 conform rezoluției de primire a recursului, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
Întrucât neexercitarea căii de atac în termenul legal imperativ atrage sancțiunea decăderii, urmează ca, pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 C.p.civ, să fie respins recursul declarat ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. la data de 16.10.2012, în dos. nr._, în contradictoriu cu intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, ca tardiv.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, L. D. B. |
RED.JUD. G.V./20.06.2014
TEHNORED 4ex/A.B.
RED.JUD.FOND R.S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 227/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1757/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
