Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 12861/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 227/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Judecător J. S.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul B. V. MADĂLIN și pe intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CC NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
.S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Instanța constată că apelul este declarat în termen.
Constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 34 alin 2 OG 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr._ din 25 septembrie 2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. V. M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 07.04.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a constatat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.04.2013 petentul B. V. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare DJ – 06 – D V M pe Bulevardul " 1 Mai", iar la intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
Astfel, cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de textele de lege menționate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf. 113).Forța probantă a a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a opri vehiculul înainte de marcajul pentru oprire în dreptul semaforului la culoarea roșie a acestuia.
Acesta a contestat actul sancționator invocând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. În ceea ce privește probele propuse în dovedirea susținerilor respective, instanța, analizând cuprinsul declarației martorei R. C.-M., apreciază că în speță se impune, înlăturarea depoziției martorei în discuție ca fiind în mod evident afectată de subiectivism puternic, ce denaturează într-un mod inacceptabil realitatea, iar credibilitatea acesteia este îndoielnică. Astfel, instanța apreciază că declarația martorei nu reflectă realitatea, raportându-se atât la sinceritatea cât și la elementele precum perceperea faptelor, memorarea faptelor percepute și reproducerea acestora față de intervalul de timp care a trecut de la data producerii evenimentului relatat. Față de elementele menționate, este puțin probabil ca aceasta sa își amintească data si ora la care s-a săvârșit fapta și să fi observat cât timp semaforul electric arăta culoarea roșie și să nu își amintească data exactă a zilei când a fost audiată, cu excepția situației în care declarația a fost pregătita împreuna cu petentul care deținea procesul-verbal .
În aceste condiții, în speța, instanța apreciază ca fiind rezonabila prezumția ca cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, având în vedere că agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției si a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil sa se prezume contrariul, respectiv ca agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situatie falsa urmarind sanctionarea nedreapta a petentului, ceea ce ar presupune savârsirea mai multor infractiuni de catre agentul de politie. Astfel, sustinerile petenulului în sensul ca ar fi patruns în intersectie pe culoarea verde a semaforului electric sunt neîntemeiate, nefiind dovedite de nicio proba, declaratia martorului audiat fiind înlaturata.
Prin urmare, constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._ din 25 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C. a declarat apel B. V. MADĂLIN, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond anularea procesului verbal de contravenție.
În cuprinsul motivelor de apel a susținut că instanța de fond nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată de martorul audiat, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.
Susține de asemenea că instanța nu și-a exercitat rolul activ și anume nu a analizat cu prioritate aspectele de legalitate care atrag sancțiunea nulității.
Pe fondul cauzei, a arătat că în mod greșit a fost înlăturată declarația martorului audiat.
I P J a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, apelantul petent a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând faptul că la întocmirea acestuia s-a reținut o stare de fapt greșită, în realitate trecând pe culoarea verde a semaforului.
Prin motivele de apel, solicită a se avea în vedere atât faptul că procesul verbal este nelegal întocmit cât și declarația martorului audiat, în ceea ce privește temeinicia acestuia.
Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.04.2013, apelantul B. V. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare_ pe Bulevardul "1 Mai", iar la intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N.c.pr.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății s-a reținut prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în mod corect că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
În ce privește declarația martorei R. C.-M., instanța de fond a înlăturat-o în mod corect, atât declarația martorului, cât și susținerile petentului sunt contrazise de constatarea agentului de poliție, ea fiind în mod evident afectată de subiectivism puternic, ce denaturează într-un mod inacceptabil realitatea, iar credibilitatea acesteia este îndoielnică. Astfel, declarația martorei nu reflectă realitatea, raportându-se atât la sinceritatea cât și la elementele precum perceperea faptelor, memorarea faptelor percepute și reproducerea acestora față de intervalul de timp care a trecut de la data producerii evenimentului relatat. În mod corect a apreciat prima instanță că, față de elementele menționate, este puțin probabil ca aceasta sa își amintească data si ora la care s-a săvârșit fapta și să fi observat cât timp semaforul electric arăta culoarea roșie și să nu își amintească data exactă a zilei când a fost audiată, cu excepția situației în care declarația a fost pregătita împreuna cu petentul care deținea procesul-verbal.
Pe de altă parte, apelantul petent a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, în calea de atac a apelului, în sensul că putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat nici un fel de probatorii, care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
Având în vedere că procesul - verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art. 34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată în cauză, în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr._ din 25 septembrie 2013 pronunțate de Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul B. V. MADĂLIN domiciliat în C., ., .. 1, ., județul D., în contradictoriu cu intimat I P J D., cu sediul în C., . județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 25 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2014.
Președinte, M. C. V. | Judecător, J. S. | |
Grefier, L. M. |
Red. J. S.
L. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2540/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 16/2014.... → |
|---|
