Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 193/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 193/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 1772/304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 205/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier-L. D. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent . SRL împotriva sentintei civ. Nr. 193/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria S., in contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin cj. D. D. și intimatul prin cj. A.T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului ,așa cum a fost formulat .
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului menținerea sentinței ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentinta civ. nr. 193/18.02.2014 Judecătoria S. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta . Montaj A. G. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a reținut ca prin plângerea înregistrată la data de 24.07.2012 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._/215/2012, petenta . SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. . nr._ /06.07.2012, încheiat de I. T. de Muncă D..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru din . efectuau lucrări de reabilitare și modernizare la o grădiniță, au fost identificate trei persoane care lucrau pentru societatea petentă fără contract de muncă. Petenta a menționat că, la data de 10.01.2012, între societatea petentă și ..R.L., a fost încheiat un contract de subantrepriză având ca obiect lucrarea de consolidare-reabilitare a grădinței din . și, în aceste condiții, societatea petentă în mod nelegal și netemeinic a fost sancționată, având în vedere că nu această societate desfășura lucrări la punctul unde s-a efectuat controlul.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii au fost depuse în original procesul-verbal de control nr._, încheiat la data de 06.07.2012 și anexele la acesta, nr. 1 și 2; procesul-verbal de contravenție contestat și înștiințarea de plată emisă societăți sub nr. 9633/06.07.2012, precum și o copie a contractului de subantrepriză
Prin sentința civilă nr._/15.10.2012, Judecătoria C. a declinat competența teritorială exclusivă în soluționarea cauzei, în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub același număr-_/215/2012, la data de 25.10.2012.
Pentru dovedirea plângerii petenta a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale, în cauză fiind audiat martorul I. D., precum și cei trei muncitori indicați de reprezentanții intimatei că au fost identificați că lucrau pentru societatea petentă, fără a semna un contract individual de muncă în formă scrisă, respectiv M. N., C. C. și N. G. F..
Instanța a solicitat intimatului comunicarea tuturor actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, iar prin adresa nr._/03.12.2.012, intimatul a transmis atât înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea formulată, cât și 3 fișe privind activitatea de salariat ale celor 3 persoane depistate în urma controlului efectuat, că nu aveau contract de muncă.
Prin sentința civilă nr . 292/25.02.2013 Judecătoria S., a respins plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată.
La adoptarea acestei soluții instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ /06.07.2012 încheiat de I. T. de Muncă D., petenta – revizuentă a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și cu „Avertisment” pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Hot. nr. 500/2011 și de art. 7 lit. b din Legea nr. 252/2003.
S-a reținut în sarcina petentei că, în urma controlului efectuat în data de 03.07.2012, ora 1140-1200, la punctul de lucru situat în . aparținând Societății Antrepriza Construcții Montaj A. G. SRL – unde angajatorul desfășura activitate de reabilitare și modernizare a grădiniței din . -, au fost depistați numiții M. N., C. C. și N. G. F., fără a avea încheiat un contract în formă scrisă și fiind în perioada de probă, încălcându-se prevederile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată.
De asemenea, s-a reținut că cele trei persoane anterior menționate nu apar evidențiate, la data efectuări controlului, în baza centrală de date a Inspecției Muncii în termenul legal, ca poziție cu toate elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g și nici în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, conform art. 4 alin. 1 lit. a din Hot. nr. 500/2011 și, totodată, angajatorul nu a prezentat, prin persoanele identificate, registrul unic de control, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 252/2003.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Instanța a apreciat că, dat fiind faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator precum și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse actele care au stat la baza întocmirii acestuia, care atestă starea de fapt reținută, că fapta constatată personal de agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petenta nu a prezentat nicio explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Instanța a motivat că nu poate reține susținerile petentei în sensul că numiții M. N., C. C. și N. G. F., identificați ca desfășurând activitate fără forme legale nu lucrau efectiv pentru societatea petentă, având în vedere că din declarațiile date de aceste persoane în fața organelor de control și a instanței de judecată se confirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, în sensul că martorii respectivi prestau activitate în cadrul societății petente, fără a avea încheiat contract de muncă.
Instanța a mai arătat și faptul că, deși petenta, în sprijinul plângeri formulate, a depus – la filele 4-7 – înscrisul denumit "contract de subantrepriză nr. 1 din 10.01.2012, prin care încearcă să dovedească faptul că lucrările de reabilitare la grădinița din . fost efectuate de subantreprenorul . – Caracal, cu sediul în Caracal, .. 17, . de numitul B. A., adresă la care are sediul și petenta și deci vina pentru neîncheierea contractului de muncă în formă scrisă cu cei trei muncitori, respectiv M. G., C. C. și N. G. F. ar aparține subantreprenorului, nu poate fi reținută, dat fiind faptul că, din depozițiile acestor muncitori, cuprinse în declarațiile date în fața instanței reiese faptul că aceștia, deși au fost contactați de consăteanul lor – N. V., șef de echipă -, știau că prestează muncă pentru o societate care era condusă - respectiv reprezentată - de numitul D. G., care este reprezentantul legal al petentei și nu pentru o altă societate.
Instanța a apreciat astfel că acel contract de subantrepriză a fost întocmit pro causa pentru ca petenta să se sustragă de la răspunderea contravențională stabilită de inspectori ITM D., aspect ce este probat și prin faptul că, după ce în data de 03.07.2012 inspectorii din cadrul ITM D. au constatat faptul că cei 3 muncitori sus-amintiți prestau muncă pentru . SRL – Caracal, la punctul de lucru din C., județul D., în aceeași zi reprezentanții legali ai petentei au înregistrat contractele de muncă ale acestora, sub nr. 171/03.07.2012, nr. 1073/03.07.2012 și nr. 172/03.07.2012, menționând drept dată de întrerupere a activității data de 03.07.2012, cu toate că aceștia lucrau la punctul de lucru din . începând din data de 25.06.2012, contracte de muncă care sunt încheiate cu petenta și nu cu . Caracal, cum susține aceasta.
Prin urmare, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde adevărului, în cauză nu s-a dovedit existența unei alte derulări a faptelor, motiv pentru care petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Petenta . S.R.L., a declarat recurs împotriva sentinței nr. 292/25.02.2013 a Judecătoriei S., fără a indica însă motivele pe care se sprijină declarația recursului. Având în vedere acest aspect, precum și faptul că instanța de recurs nu a identificat motive de ordine publică care pot fi invocate din oficiu, în temeiul art. 306 alin.1 C.p.civ., tribunalul prin decizia civilă nr. 687/14.06.2013 a constatat nul recursul.
Împotriva acestei decizii petenta S.C. A. A. G. S.R.L. a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei atacate.
În cuprinsul motivelor a arătat că hotărârea instanței de recurs a fost dată ca rezultat al unei greșeli materiale cu privire la posibilitatea de a motiva recursul, la dosar neexistând dovada comunicării sentinței civile 292/2013 și nu a ținut cont de prev. art. 92 ind. 1 C.p.c. Prin precizarea formulată petenta, a arătat că nici pentru ziua când s-a soluționat recursul nu a fost îndeplinită legal procedura de citare cu contestatoarea, menționându-se că citația a fost afișată și nici o persoană nu a fost găsită, însă apare semnătura primitorului.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 C.p.c.
Prin decizia nr. 1301/2013 din data de 11.12.2013, stată în dosarul_ , Tribunalul D. a respins contestația în anulare formulată de petentă .
În ceea ce privește cererea de revizuire ce face obiectul cauzei instanța reține că, partea invocă drept înscris nou, de natură să conducă în opinia acesteia, la anularea hotărârii atacate și reluarea judecății, înscrisuri care ar atesta faptul că obligația încheierii contractelor individuale de muncă pentru persoanele menționate în procesul- verbal de contravenție nu revenea revizuentei, ci unei societăți cu care revizuenta avea încheiat un contract de subantrepriză, astfel că ea nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Or, în sensul art. 322 pct. 5 C.pr.civ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
Nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În speță, este ceea ce tinde să obțină revizuenta, atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nou respectiv, facturi și chitanțe, procese- verbale recepție finală la terminarea lucrărilor din 14.03.2013, 18.10.2013, adresa nr. 218/22.10.2013, solduri analitice, adresa 235/18.11.2013 emisa de ., ordin de plată, având date ulterioare celei a pronunțării hotărârii atacate.
Aceasta înseamnă pe de o parte, că înscrisurile arătate mai sus nu au existat la data judecății, iar pe de altă parte că, în ceea ce privește celelalte înscrisuri, fiind vorba despre înscrisuri care o priveau pe revizuentă, ( adresa nr. 235/05.12.2012, 57/17.02.2013, act adițional nr. 1 din data de 17.01.2012 la contractul de subantrepriză 1/10.01.2012, decizie 4/17.01.2012, decizie 1/17.01.2012, proces- verbal predare- primire amplasament 1/10.01.2012), aceasta fiind parte în contractul de subantrepriză invocat, instanța apreciază că revizuenta era în situația de a le putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care le considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice. Revizuenta nu face dovada unei împrejurări mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să procure înscrisurile respective.
Altminteri, prezentând înscrisuri ulterioare judecății și înscrisuri pe care revizuenta era în măsură să le procure cu ocazia soluționării cauzei– și pretinzând ca pe baza acestora să fie revizuită hotărârea, aceasta tinde, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că nu se regăsește în speță ipoteza reglementată de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât calea de atac exercitată va fi respinsă în consecință.
Împotriva acestei sentințe ,petenta CS A. MONTAJ A. G. SRL a formulat recurs criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare a arătat că instanța a apreciat ca prevederile art.322 pct.5 c.p.civ. invocate de societate nu sunt aplicabile in speță,fată de probatoriul administrat,reținând culpa societății și respingând cererea de revizuire.
Arată că au prezentat documente și explicații raționale pentru care procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu consemnarea unei situații nereale..
Precizează că instanța eronat a reținut faptul că înscrisurile nu au existat la data judecății,aceste documente vin in completarea și susținerea înscrisurilor doveditoare,iar situația pentru care la acea dată nu au putut prezenta documentele este faptul că nu au fost găsite in evidentele lor, întrucât, din eroare au rămas la societatea subcontractantă.
Mai arată că înscrisurile ce se prezintă în revizuire ,ca sa fie înscrisuri doveditoare conf. art. 322 pct 5 c.p.c este necesar ca ele,daca ar fi cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii să fi putut duce la altă soluție decât ce pronunțată.
În concluzie solicită admiterea recursului,modificarea sentintei în sensul admiterii plangerii și anularea procesului verbal ,iar în subsidiar ,schimbarea sanctiunii din amendă în avertisment conf. art.5 al.2 don OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Intimatul ITM D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului,mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că recurenta CS A. MONTAJ A. G. SRL critică sentința pronunțată susținând că este nemotivată și dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din codul de procedură civilă și este neîntemeiată.
În fapt, Tribunalul constată că prin sentința nr.193/2014 Judecătoria S. a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 292 din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._/215/2012, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a reținut că înscrisurile prezentate ca mijloace noi de probă, respectiv facturi și chitanțe, procese- verbale recepție finală la terminarea lucrărilor din 14.03.2013, 18.10.2013, adresa nr. 218/22.10.2013, solduri analitice, adresa 235/18.11.2013 emisa de ., ordin de plată, nu îndeplinesc cerințele impuse de textul de lege invocat chiat de revizuentă, respectiv art.322 alin.1 pct. 5 C.pr.civilă.
Într-adevăr, potrivit acestui text de lege revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților"
Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, deci acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art.322 punct 5 cod procedură civilă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
În cererea de recurs, sunt prezentate ca înscrisuri doveditoare procesul verbal de predare primire a amplasamentului nr.1/10.01.2012 și actul adițional nr.1 din 17.01.2012 la contractul de subantrepriză.
Aceste înscrisuri, deși au existat la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, nu îndeplinesc cea de-a doua condiție, și anume a imposibilității de înfățișare dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
D. împrejurare "mai presus de voința părților", revizuenta prezintă situația în care aceste înscrisuri nu au găsite în evidența proprie, fiind reținute, din eroare, în dublu exemplar de către scietatea subcontractantă.
Situația expusă, respective faptul că aceste înscrisuri se aflau în posesia partenerului de facaceri, nu reprezintă o împrejurare "mai presus de voința părților", care se referă la o imposibilitate obiectivă de a procura actele.
Revizuienta nu a făcut dovada susținerilor sale privind imposibilitatea obiectivă de a produce aceste acte.
Singurul act menit sa ateste această împrejurare este un adresă din 11.02.2014 prin care se confirmă remiterea acestor înscrisuri de către .>
Această adresă confirmă într-adevăr faptul remiterii înscrisurilor, dar nu dovedesc imposibilitatea obiectivă de a procura aceste înscrisuri cu ocazia soluționării plângerii contravenționale.
De altfel, revizuenta recunoaște că până la acest moment a deținut în copie actul adițional nr.1 din 17.01.2012 la contractul de subantrepriză.
Așadar, Tribunalul constată că nu s-a facut dovada că aceste înscrisuri nu au putut fi înfpțișate dintr-o cauză mai presus de voința părților, asa cum prevede art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, această proba fiind disponibilă cu ocazia soluționării căii de atac, în măsura în care recurentul ar fi dat dovada unui comportament diligent, prin propunerea și administrarea tuturor probatoriilor conform exigențelor dispozitiilor art. 305 Cod pr.civilă coroborat cu disp. art. 316 si art. 292 Cod pr.civilă.
Astfel, din analiza dosarului, se retine ca recurenta revizuentă nici măcar nu a motivat recursul declarat, nici prin cererea declarativă de recurs și nici la prima zi de înfățișare.
Mai mult, de la data promovării plângerii contravenționale și până la momentul închiderii dezbaterilor pe fondul recursului, recurenta reclamantă a avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru obținerea înscrisurilor de care se prevalează în prezenta cauză, recurenta nefăcând dovada efectuării unor diligențe pentru obținerea acestor probe și nici a faptului că pe toată această perioadă a fost împiedicat dintr-o cauză mai presus de voința sa, să obțină relațiile pe care le aprecia ca fiind relevante și determinante în solutionarea plângerii; or, lipsa unui comportament diligent nu deschide calea revizuirii, în lipsa întrunirii cumulative a cerințelor legale.
Tribunalul constată că, în speță, nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.
În raport de aceste considerente, Tribunalul constată că sentința judecătoriei este dată cu respectarea legii, și în acord cu jurisprudenta CEDO, care impune ca desființarea unei hotarâri judecatorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminarea procesului. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotarârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotarâri si decizii, 1999 – VII, pct. 61, CEDO).
Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o readministrare a probelor și o nouă decizie în cauză.
Revizuirea nu poate fi tratată ca un recurs deghizat, în care părțile să aibe posibilitatea completării probatoriului. Îndepartarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter extraordinar (cauza Riabik împotriva Rusiei nr._/1999, pct.52, CEDO -2003-X; cauza S. P. împotriva României nr.8727/03, hotarârea din 7 iulie 2009).
Or, împrejurări cu caracter extraordinar, mai presus de voința părților, sunt acele împrejurări care exclud orice culpă a părții.
Așa cum s-a arătat mai sus, revizuenta nu a făcut dovada acestor împrejurări care să permită revizuirea unei hotătâri intrate în puterea lucrului judecat.
Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ, Tribunalul constatată că sentința instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind argumentată pe larg soluția adoptată, cu referire la toate înscrisurile prezentate de revizuentă.
Așa încât, și această critică este nefondată.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurent sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurent . SRL împotriva sentintei civ. Nr. 193/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria S., in contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D. .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
J. S. C. E. I. A. G. V.
Grefier
L. D. B.
Red CI/6.06.2014
2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1928/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1073/2014. Tribunalul... → |
|---|
