Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3309/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3309/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 28835/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 675/2014
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător A. M. M.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul G. V.-A., împotriva sentinței civile nr. 3309/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3309/10.03.2014, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul G. V.-A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 08.08.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului I. D., petentul G. V.-A. a fost sancționat potrivit art. 101 alin. 3 pct. 13, art. 102 alin. 1 pct 1, art. 100 alin. 1 pct. 7, art. 99 alin. 1, pct. 7 din OUG nr. 195/2002 și art. 64 din Legea 136/1995 cu amendă contravențională în cuantum de 1480 lei și reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 148 alin. 2 din HG 1391/2006, art. 48 din Legea 163/1995, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 148 alin. 17 și alin. 20 din HG 1391/2006.
S-a reținut că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare TX0048XA transportând persoane peste numărul admis, iar cu ocazia controlului nu a făcut dovada încheierii poliței RCA, autoturismul nu are efectuat ITP-ul, iar în urma controlului efectuat de inspectorii RAR D. s-a constatat că auto are sistem de evacuare nefuncțional și avarii neremediate.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din OUG nr. 195/2002, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. Fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic este sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
În cauză, instanța a reținut că petentul se face vinovat de încălcarea prevederilor legale menționate.
În acest sens, a avut în vedere aspectul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1480 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că prezumția de temeinicie a actului constatator nu a fost răsturnată, reclamantul neproducând nicio probă în acest sens, raportul de control tehnic în trafic de la fila 19 fiind apreciat de instanță ca o probă concludentă care confirmă cele reținute în procesul verbal de contravenție.
Astfel, prin raportul tehnic de control, efectuat de către personal RAR abilitat în acest scop, au fost evidențiate defecțiunile tehnice prezentate de către autovehiculul condus de către petent la momentul controlului. Aceste constatări nu ar putea fi infirmate prin declarațiile unor martori oculari, ci doar prin probe de o valoare persuasivă echivalentă. În acest sens, instanța apreciază că, în condițiile în care petentul aprecia că aspectele menționate în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespund realității, avea posibilitatea efectuării inspecției tehnice într-o stație autorizată, prin care să demonstreze lipsa sau, cel puțin, remedierea defecțiunilor reținute în cuprinsul actului contestat.
În ceea ce privește celelalte contravenții reținute în sarcina petentului prin actul sancționator, instanța a constatat că ele au fost corect reținute de agentul constatator.
Astfel, petentul transporta în autoturismul pe care îl conducea un număr de persoane peste cel admis de lege, aspect ce rezultă și din declarația martorului audiat, D. Alexndru S., iar faptul că una dintre persoane era minoră, nu are relevanță juridică și nu-l exonerează pe petent de aplicarea sancțiunii contravenționale.
De asemenea, petentul nu a făcut dovada că ar fi avut efectuat ITP la momentul controlului care să fie prezentat agentului constator, iar înscrisurile de la filele 10-12 nu pot fi apreciate de instanță ca fiind probe concludente care să-l exonereze de răspundere.
Cu privire la sancțiune, instanța a reținut că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv numărul mare de contravenții reținute în sarcina petentului, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere situația de fapt și de drept reținută, instanța a respins plângerea formulată ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._/08.08.2013 întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G. V.-A. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cea mai vătămătoare sancțiune,1000 lei pentru lipsa asigurare, deși petentul a făcut dovada ca deținea acest act obligatoriu si sancțiunea este nelegala. Actul se afla la dosarul de fond, filele 10-12 împreuna cu dovada ITP valabil.
Dovada contrara s-a tăcut fata de cele consemnate in procesul verbal dar in mod nelegal au fost îndepărtate de instanța de fond toate dovezile, înscrisuri si martori.
Mai mult, arată că la dosar exista dovezi ca la data de 08.08.213 a fost sancționat contravențional de către Ag. constatator din cadru I. D. cu 6 puncte amenda in valoare de 480 lei, amenda in cuantum de 1000 lei si cu reținerea plăcutelor de înmatriculare ca sancțiune complementara. Procesul verbal de contravenție este netemeinic si nelegal, sancțiunile aplicate fiind deosebit de împovărătoare si nelegal aplicate. În mașină erau 5 persoane adulte si un copil, fără autonomie ținut in brațe de mama acestuia, care nu poate fi considerat o persoana cu un loc distinct in mașina. Nu se poate considera ca numărul persoanelor transportate este depășit atât timp cat un copil de până la 3 ani este a 6-a persoana.
Arată că a depus la dosarul cauzei certificatul de înmatriculare cu dovada inspecției tehnice valabila, dar formatul acestui act este diferit decât la mașinile înmatriculate in România, dovada este un act distinct, valabil la data controlului așa cum a dovedit în fața instanței de fond. De asemenea, autoturismul avea asigurare obligatori RCA valabila la momentul controlului, sancțiunea de 1000 iei pentru aceasta fapta fiind nelegala si foarte împovărătoare. Pe aceasta sancțiune instanța nu s-a pronunțat si aceasta este nelegal si vătămător pentru petent.
Menționează că, pe fond, procesului verbal este neîntemeiat, autoturismul in care circula respecta normele tehnice iar agentul constatator potrivit art. 10 OUG 195/2002 nu putea verifica starea tehnica a vehiculului aflat în trafic fără a fi însoțit de reprezentanți ai instituțiilor abilitate, conform art. 10 al 2. Din procesul verbal de constatare a contravenției nu rezulta cum au fost constatate aceste defecțiuni, care a fost mijlocul tehnic de controlare a stării mașinii care sa justifice aceste sancțiuni si in mod nelegal si nereal s-a trecut ca exista si un reprezentant RAR.
Autoturismul respecta toate condițiile tehnice așa cum rezulta si din verificarea tehnica VALABILA LA MOMENTUL SANCȚIONĂRII astfel ca reținerea numerelor de înmatriculare este nefondata, aceasta măsura se face numai in condițiile existentei unor defecțiunii reale ale autoturismului până la remedierea acestora situație în care consideră că nu se regăsește. Nu s-a reținut in procesul verbal temeiul juridic al reținerii numerelor de înmatriculare in condițiile in care avea polița RCA, avem verificare tehnica.
Menționează că mașina nu era avariata, existența unor zgârieturi foarte mici, fără nici o legătura cu funcționarea autoturismului nu pot fi considerate avarii care să justifice repararea, nici măcar nu erau trecute în autorizația de reparații cu un termen mai mare de 30 de zile cum prevede legea.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat, modificarea sentinței apelate si pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
La data de 11.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, se constată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 08.08.2013 s-a reținut în sarcina petentul G. V.-A. faptul că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare TX0048XA transportând persoane peste numărul admis, iar cu ocazia controlului nu a făcut dovada încheierii poliței RCA, autoturismul nu are efectuat ITP-ul, iar în urma controlului efectuat de inspectorii RAR D. s-a constatat că auto are sistem de evacuare nefuncțional și avarii neremediate. Prin același proces-verbal, petentul a fost sancționat potrivit art. 101 alin. 3 pct. 13, art. 102 alin. 1 pct 1, art. 100 alin. 1 pct. 7, art. 99 alin. 1, pct. 7 din OUG nr. 195/2002 și art. 64 din Legea 136/1995 cu amendă contravențională în cuantum de 1480 lei și reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 148 alin. 2 din HG 1391/2006, art. 48 din Legea 163/1995, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 148 alin. 17 și alin. 20 din HG 1391/2006.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, în cazul faptelor contravenționale omisive (precum cele reținute în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Astfel, în raportul tehnic de control, efectuat de către personal RAR s-au menționat defecțiunile tehnice prezentate de către autovehiculul condus de către petent la momentul controlului, constatări ce nu pot fi înlăturate prin declarația martorului, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește celelalte contravenții reținute în sarcina petentului prin actul sancționator, din dovezile administrate în cauză, rezultă că apelantul-petent se face vinovat de săvârșirea acestora.
Chiar din declarația martoruluia audiat rezultă că în autoturism se aflau 6 persoane, faptul că una dintre persoane era minoră neavând relevanță juridică, și că petentul nu a avut asupra sa polița RCA, ci a prezentat-o la poliție a doua zi.
De asemenea, petentul nu a făcut dovada că ar fi avut efectuat ITP la momentul controlului care să fie prezentat agentului constator, înscrisurile depuse de către apelant neputând face dovada contrară.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul G. V.-A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. D. C. A., în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3309/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, A. M. M. | |
Grefier, C. N. |
Red. AMM / 4 ex./25.11.2014
C.N. 05 Noiembrie 2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3588/2014. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3425/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
