Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 11/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 8647/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 406/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant I. - I. TERITORIAL NR. 6 BUCUREȘTI, împotriva sentinței nr._/11.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat . BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . NR._/12.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. N., pentru intimata, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat D. N., pentru intimata, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a fond a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii cu sancțiunea avertismentului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentinței nr._/11.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a admis in parte plângerea formulata de petenta . BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, ., sector 1 în contradictoriu cu intimatul I. – I. TERITORIAL NR. 6 BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector .
S-a dispus inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 12.02.2013 încheiat de intimata I.-I. Teritorial nr.6 București a fost sancționată contravențional petenta . pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin.2 pct.4 din OG 37/2007.
S-a reținut că, în data de 12.02.2013 pe DN 65F km 3+200 m –Centura de Nord C. la oprirea în trafic pentru control a ansamblului rutier cu nr. de înmatriculare_ ,_ autotractor respectiv semiremorcă deținut de petenta . și condus de D. I. după descărcarea datelor din cartela tahografică a conducătorului auto s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute dar mai puțin de o oră și 30 de minute respectiv în ziua de 06.02.2013 ora 07,17 pâna la 06.02.2013 ora 14,34 conducătorul auto a condus neîntrerupt 5 ore și 17 minute în loc de 4 ore și 30 de minute depășind cu 47 de minute limita maximă de 4 ore și 30 de minute. În momentul controlului ansamblul rutier menționat efectua transportul unui utilaj de construcții în semiremorcă.
Împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art.34 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat și întemeiat pe dispozițiile art.16 din OG 2/2001 în sensul că nu sunt redate corect împrejurările ce au servit la aprecierea gravității faptei, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat deoarece aceste afirmații nu sunt susținute de nici o altă probă.
Instanța de fond a apreciat declarația martorului R. D. ca fiind subiectivă având în vedere faptul că nu este susținută de nici o altă probă și totodată conține idei contradictorii în sensul că deși inițial a relatat faptul că atât el cât și colegul său au fost obligați să mute masinile deoarece blocau Accesul unor CIFE, ulterior a revenit și a menționat că doar colegul său a fost obligat să mute autovehiculul deoarece blocase calea de acces.
Astfel instanața apreciază că fapta reținută de agentul constatator constituie contravenția prev. de art. 8 alin.2 pct.4 din OG 37/2007.
Însă, potrivit art.5 alin.5 din O.G.nr.2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art.21 alin.3 stabilește criteriile de individualizare a sancțiunilor și anume: limitele prevăzute în actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, și celelalte date înscrise în procesul verbal.
În cauză, instanța de fond,a avut în vedere că sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, scopul acestora fiind unul preventiv-educativ, a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 6000 lei aplicată de agentul constatator nu este proporțională cu gradul de pericol social redus al faptei săvârșite.
În consecință, instanța de fond a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, reglementată în art.7 din OG nr.2/2001, astfel încât a admis în parte plângerea formulată de petentă.
Împotriva sentinței civile nr._/11.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. a formulat apel intimat I. - I. TERITORIAL NR. 6 BUCUREȘTI, criticând sentința pentru netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că potrivit art. 8 alin. 2 pct. 4 din OG. Nr. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora,fapta anterior amintită face parte din încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006, ale Regulamentului nr. 3.821/85 și, după caz, ale acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții, încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
A mai arătat că conform extrasului din baza de date a ARR, . București a mai fost sancționat de nenumărate ori, ceea ce înseamnă ă acest operator de transport mu s-a reabilitat încăm în sensul de a respecta legislația cu privire la transporturile rutiere.
În drept, și întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. C., art. 8 alin. 2 pct. 4 din OG. Nr. 37/2007.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în totalitate a apelului formulat de ISCTR, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/11.11.201, pronunțată de Jud. C..
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, din acest punct de vedere solutia primei instante nefiind criticata in apel.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.
Apararile formulate in apel cu privire la starea de fapt retinuta nu prezinta relevanta, avand in vedere solutia primei instante, prin care au fost confirmate cele retinute de agentul constatator. S-a retinut ca petenta nu a facut dovada unei alte stari de fapt.
Cu toate acestea, s-a procedat la individualizarea sancțiunii aplicate și față de prevederile art.34 din OG 2/2001, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Instanța de fond a motivat această soluție, arătând că, în concret, față de condițiile de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și că aplicarea avertismentului este de natură să atragă atenția petentului intimat asupra conduitei sale.
In susținerea acestei concluzii este și atitudinea petentului, care a recunoscut fapta, de asemenea timpul cu care a fost depasita perioada de condus, aspect ce dovedeste faptul că petenta a înțeles obligația conformării dispozițiilor legale și că avertismentul este suficient pentru educarea în acest sens.
Toate acestea au format convingerea instanței că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 480 NCPC va respinge respinge apelul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelant I. - I. TERITORIAL NR. 6 BUCUREȘTI, împotriva sentinței nr._/11.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat . BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . NR._/12.02.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. A.M.S/27.06.2014.
TEHNORED 4ex/
A.B. 20 Iunie 2014
RED.JUD.FOND L.T.N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 783/2014.... → |
|---|
