Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 73/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 73/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 1357/230/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 449/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelanta I.P.J. D., împotriva sentinței civile nr. 73/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu intimata L. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Considerând apelul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 73/03.02.2014, Judecătoria Filiași a admis plângerea formulată de petenta L. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. și a dispus anularea procesului – verbal ., numărul_/19.08.2013.
În motivarea sentinței, instanța de fond a învederat că, prin actul de contravenție anterior menționat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 480 lei - fiindu-i aplicate 6 puncte de penalizare -, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36 alin. 1 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 19.08.2013, ora 1515, petenta a condus pe . orașul Filiași, județul D., autoturismul marca "Hyundai Accent", cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 80 km./h. - înregistrată cu aparatul radar marca "Autovision", . 113 -, și că nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului.
La rubrica "Martor asistent" din cuprinsul procesului – verbal, agentul constatator a consemnat următoarele: "constatare videofilmată cu aparatura radar marca "Autovision", . 113".
Actul de contravenție ., numărul_/19.08.2013 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator consemnând la rubrica "Alte mențiuni" următoarele: "conducătoarea auto a luat la cunoștință conținutul procesului – verbal, nu dorește să facă declarații scrise și refuză să semneze".
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului–verbal de contravenție contestat, pronunțându-se, de asemenea și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin acesta.
Prin plângerea contravențională formulată, petenta a susținut că, nu au fost respectate dispozițiile art. 19 (din eroare a indicat prevederile art. 16) din O.G. nr. 2/2001 privind prezența martorului asistent în situația în care ea ar fi refuzat să semneze procesul – verbal de contravenție contestat or, agentul constatator nu a menționat niciun martor tocmai pentru că ea nu a fost de față la întocmirea actului sancționator, cu atât mai mult să refuze semnarea acestuia.
Analizând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului – verbal, s-a reținut că acesta a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului–verbal în acest mod.
Din cuprinsul actului de contravenție rezultă faptul că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 nu au fost respectate, întrucât la rubrica privind martorul asistent nu există mențiunea potrivit căreia de față nu a fost nicio persoană care să ateste că în momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție contestat contravenienta L. I. s-ar fi aflat de față, dar ar fi refuzat semnarea actului sancționator.
Prin urmare, martorul asistent are sarcina de a confirma modalitatea de întocmire a procesului – verbal, respectiv în lipsa contravenientului, ori în cazul în care acesta refuză semnarea, iar nu situația de fapt, rolul martorului asistent fiind acela de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează actul de contravenție.
Având în vedere nerespectarea de către agentul constatator a uneia dintre cerințele referitoare la legalitatea procesului – verbal, prima instanță a apreciat că actul sancționator nu a fost legal întocmit, astfel încât nu a mai analizat și aspectele ce privesc temeinicia.
Pentru aceste considerente, s-a dispus anularea procesului-verbal, exonerarea petentei de plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel intimatul I.P.J. D., solicitând – în temeiul disp. art. 479 C.pr.civ. -, schimbarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Filiași, în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că intimata-petentă nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal dimpotrivă, prin mijloacele de probă depuse la dosar a fost adusă dovada vinovăției acesteia în săvârșirea contravenției, însă instanța de fond, în mod eronat, a apreciat ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG. nr. 2/2001.
Astfel, actul de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate si temeinicie, care, deși neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești. Întrucât procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de contestare special - întocmit de un funcționar al statului, in exercitarea atribuțiilor de serviciu -, face prin sine însuși dovada celor reținute in conținutul sau, in măsura in care cuprinde constatările personale ale agentului contatator.
Mai mult conform art. 1171 C. civ., coroborat cu art. 15 si 16 din OG. 2/2001, procesul verbal de contravenție este un inscris autentic, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege, de către un funcționar public care are dreptul de a funcționa în locul unde s-a încheiat.
Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere in fata instanței trebuie sa o dovedească, iar in materie contravenționala, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținuta, pana la proba contrara. Asta înseamnă ca sarcina probei in răsturnarea situației de fapt reținuta in procesul verbal revine celui care contesta, tocmai aceasta fiind si rațiunea pentru care legiuitorul nu a impus agentului constatator sa apeleze la mijloace externe de proba pentru atestarea veridicității celor reținute in procesul verbal.
Or, petenta L. I. nu a adus nicio proba, simpla negare - in sensul ca faptele nu corespund realității -, nefiind suficienta, aceasta negare reprezentând o simpla susținere, făcuta din dorința de a scapă de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, petenta nu a făcut dovada ca prin nementionarea catre agentul constataor a motivelor pentru care nu a menționat niciun martor asistent in procesul verbal de contravenție i-a fost produsa o vătămare.
În altă ordine de idei, o data cu planșele foto, instituția apelantă a
înaintat si buletinul de verificare metrologica emis de Institutul N. de Metrologie - din
care a rezultat cu certitudine ca mijlocul tehnic respectiv Cinemometru de control, este
omologat si verificat metrologic.
De asemenea, recurenta a invocat faptul că planșele foto evidențiată toate elementele pe care trebuie să le cuprindă înregistrările radar – menționate de punctul 3.5.1 din Ordinul nr. 187/14.07.2009 privind modificarea și completarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05.
Fapta de a circula cu viteza de 80 Km/h, in localitatea F. reprezintă un pericol social ridicat, având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto. A se permite conducătorilor auto să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale nu face decât să încurajeze o atitudine de nerespectare a regulilor de circulație.
În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul apreciază că nu poate fi dispusă anularea procesului-verbal pentru nesocotirea prevederilor art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, încălcarea dispozițiilor anterior menționate nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” – ci un caz de nulitate relativă, care nu poate atrage desființarea actului de contravenție decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate.
Este adevărat că agentul constatator nu a dat eficiență disp alin. 3 al art. 19 din O.G. nr. 2/2001 – care stabilește "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod" -, din moment ce nu a consemnat în procesul verbal care a fost motivul întocmirii actului în lipsa unui martor asistent – în contextul în care a precizat că prezumtivul contravenient refuză semnarea actului -, însă intimata-petentă nu a prezentat nici un fel de dovezi care să conducă la concluzia că încheierea procesului-verbal în această modalitate i-a cauzat vreo vătămare. Nu se poate susține că intimatei-petente i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care a intentat plângere contravențională – iar în cadrul acestei acțiuni a putut prezenta instanțelor de judecată toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității. În mod similar, o eventuală încălcare a prevederilor art. 16 pct. 7 din OG 2/2001 – posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la situația de fapt descrisă în actul de contravenție -, constituie tot un caz de nulitate relativă care nu poate atrage desființarea procesului-verbal decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, este indubitabil că, în cadrul plângerii contravenționale, intimata-petentă putea prezenta – atât Judecătoriei cât și Tribunalului -, toate presupusele obiecțiuni pe care le-ar fi formulat și în fața agentului constatator.
În altă ordine de idei, în cuprinsul plângerii contravenționale recunoaște că a fost oprită de agenții de poliție și că a explicat acestora că "probabil avea o viteză mai mare decât cea legală la . întrucât trebuia să depună în regim de urgență situații școlare la Liceul D. F.", astfel încât susținerile acesteia că "nu i s-a adus la cunoștință că ar fi săvârșit o contravenție și nu a cunoscut faptul că ar fi fost încheiat un proces verbal" nu sunt plauzibile.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a considerat că se impune anularea actului de contravenție pentru nelegalitate, în realitate impunându-se constatarea că nu a fost cauzată intimatei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ca atare, ar fi trebuit să se treacă la analizarea temeiniciei celor menționate în cuprinsul respectivului act – în raport de conținutul plângerii contravenționale.
Ca atare, întrucât procesul a fost soluționat în mod greșit fără a intra în cercetarea fondului, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 480 alin. 3 N. C.pr.civ. – care statuează că "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ..., instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul" - și va anula sentința civilă nr. nr. 73/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași, urmând a trece la analizarea legalității și temeiniciei actului de contravenție, în raport de motivele invocate prin plângerea contravențională.
Din acest punct de vedere, este cert că intimata-petentă a comis contravenția reglementată de art. 49 din O.U.G. 195/2002 - depășirea vitezei legale cu 30 km/h -, săvârșirea faptei fiind constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, fotografiile radar aflate la fila 22 din dosarul instanței de fond certifică faptul că autovehiculul condus de petentă (marca Hyundai, având nr. de înmatriculare_ ) a rulat, în data de 19.08.2013, cu o viteză de 80 Km/h în localitatea Filiași, în timp ce buletinul de verificare metrologică nr._/22.03.2013 – aflat la fila 23 din dosarul primei instanțe -, atestă faptul că acel cinemometru de control rutier tip Autovision, . 113, fusese verificat metrologic în data de 22.03.2013 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an.
Referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 4.1 -4.3 din NML 021-05/2005, trebuie reținut că, prin Ordinul nr. 187/2009 – intrat în vigoare în data de 06.08.2009 -, emis de Directorul General al Biroul Român de Metrologie -, a fost abrogat punctul 4 din Norma de Metrologie Legală anterior menționată astfel că, la momentul când a fost săvârșită fapta reținută în sarcina intimatei-petente - 19.08.2013 -, nu mai exista cerința ca măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar să fie efectuate doar de către polițiști care nu calitatea de operatori calificați.
Cât privește susținerea că procesului-verbal nu ar fi fost încheiat conform anexei 1 D prevăzută în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța reține că, într-adevăr, potrivit art. 181 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, "În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul".
În speță, procesul-verbal a fost încheiat pe formularul standard (Anexa 1A), însă actul de contravenție atacat conține toate mențiunile cerute de legiuitor, inclusiv mențiunile speciale prevăzute în Anexa nr. 1D, respectiv . radar care a înregistrat viteza autovehiculului condus de intimata-petentă.
Prin urmare, Tribunalul consideră că situația de fapt reținută în actul de contravenție – referitor la faptul că automobilul condus de intimată a circulat, în localitatea Filiași, cu o viteză de 80 km/h -, nu a fost infirmată - intimata-petentă neprezentând dovezi care să conducă la concluzia că fapta imputată ar fi nereală, dimpotrivă recunoscând că a depășit viteza legală, însă încercând să acrediteze ideea că au existat "cauze obiective" care au determinat-o să nesocotească prevederile art. 49 din O.U.G. 195/2002 -, astfel încât agentul constatator avea temei pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
De asemenea, cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina intimatei-petente – faptul că a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a purta centura de siguranță -, nici în fața primei instanțe și nici în fața celei de control judiciar nu a fost prezentată vreo probă care să infirme cele consemnate de agentul constatator și să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal în privința acestei din urmă fapte. De altfel, intimata-petentă nici nu a contestat săvârșirea contravenției anterior menționate, toate apărările sale vizând fapta reglementată art. 49 din O.U.G. 195/2002
Referitor la solicitarea de a fi înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de criteriile instituite de textele de lege anterior menționate, Tribunalul apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a acestora la individualizarea sancțiunii. Astfel, luând în considerare gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite –conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o viteză de 80 km/h (fiind depășită cu 30 km/h limita de viteză pe sectorul de drum pe care s-a circulat) fără a purta centura de siguranță prezentând un risc serios de producere a unui accident de circulație, o astfel de coliziune putând avea drept consecință avarierea unor autoturisme, distrugerea unor bunuri sau vătămarea integrității corporale a unor persoane -, instanța de control consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a o determina pe intimata-petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
În consecință, dând eficiență prevederilor art. 480 alin. 3 N.C.pr.civ. și rejudecând pe fond plângerea contravențională intentată împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/19.08.2013, Tribunalul o va respinge ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de către apelanta I.P.J. D., împotriva sentinței civile nr. 73/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu intimata L. I..
Anulează Sentința anterior menționată și, rejudecând pe fond:
Respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal ., nr._/19.08.2013, ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.09.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./22.09.2014/Jud. fond E-D. S.
Tehnored. M.M/4 ex/
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1369/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 484/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
