Anulare act administrativ. Sentința nr. 3503/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3503/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 11930/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3503/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2014 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, din ședința din 28.11.2014, ce fac parte din prezenta sentință, privind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
La apel au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 10.04.2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel C. Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta . a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D. să se dispună anularea în parte a actelor administrativ fiscale reprezentate de decizia nr. 43/9.02.2012, privind soluționarea contestației nr._/20.07.2011, decizia de impunere nr. F DJ 612/31.05.2012 și raportul de impunere fiscală nr. F DJ 383/31.05.2006, emise de D.G.F.P. D., cu consecința exonerării societății de la plata sumei de 484.121 lei, compusă din: a) 118.375 lei – impozit pe profit și 97.071 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; b) 154.354 lei TVA și 114.332 lei majorări de întârziere aferente TVA.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut în fapt următoarele:
În perioada 01.04._11 societatea a fost supusă inspecției fiscale generale aferentă următoarelor perioade; 1) perioada 01.01.2008 – 21.12.2010 pentru impozit pe profit; 2) perioada 01.01.2008 – 28.02.2011 pentru taxa pe valoarea adăugată; impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor; impozitul pe veniturile din dividende distribuit persoanelor fizice; contribuția de asigurări sociale reținută de angajator; contribuția de asigurări sociale datorată de asigurați; contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorată de angajator; contribuția de asigurări pentru șomaj – angajator; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj – asigurați; contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale; contribuția de asigurări sociale de sănătate angajator; contribuția de asigurări sociale de sănătate asigurați; pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice și fizice.
În urma efectuării controlului fiscal, organele de control, Direcția G. a Finanțelor Publice D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2006.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, organele de control au emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-DJ 612/31.05.2011 prin care în sarcina societății a fost stabilită suma de 596.641 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată compusă din: a)136.495 lei impozit pe profit și 105.231 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; b) 154.354 lei TVA și 114.332 lei majorări de întârziere aferente TVA; c) 47.048 lei impozit pe dividende și 21.181 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende.
Pentru a stabili în sarcina societății aceste obligații fiscale suplimentare organele de control au reținut că societatea a înregistrat în contabilitate cheltuieli nedeductibile, cu consecința diminuării bazei de impozitare privind impozitul pe profit. În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, organele de control fiscal au reținut că aceasta nu este deductibilă deoarece cheltuielile efectuate nu reprezintă cheltuieli deductibile la calcului impozitului pe profit.
Împotriva actelor administrativ fiscale menționate s-a formulat, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală, contestație administrativă. În soluționarea procedurii administrative, prin Decizia nr. 43/2012 s-a dispus respingerea în parte a contestației formulate pentru suma de 484.121 lei și suspendarea soluționării acestei proceduri pentru suma de 94.510 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende și accesorii aferente acestora.
Cu privire la suspendarea soluționării pentru suma de 94.510 lei (compusă din impozit pe profit, impozit pe dividende și accesorii aferente acestora) a contestației administrative formulate de societate și înregistrată la DGFP D. sub nr._/20.07.2011 dispusă prin decizia nr. 43/09.02.2012, a precizat că își rezervă dreptul de a formula cerere de chemare în judecată după soluționarea pe fond a acesteia.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2011, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, raport de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2011, contestația formulată de reclamanta . împotriva Deciziei de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2011, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, Decizia nr. 43/09.02.2012, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. și raport de expertiză extrajudiciară.
La data de 15 mai 2012, pârâta D.G.F.P. D. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a susținut că acțiunea este nefondată și a solicitat respingerea acesteia și menținerea ca fiind temeinice și legale a actelor administrativ fiscale contestate.
În apărare, pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 43/09.02.2012, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D., adresa nr. 6758/07.07.2011, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. – Activitatea de Inspecție Fiscală și procesul verbal nr. 383 încheiat la data de 07.06.2011, decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2011, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2011, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-DJ 613/31.05.2011, fișă privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 612/31.05.2011, aviz de inspecție fiscală, emis de Direcția G. a Finanțelor Publice D., fișa rezultatelor documentării din data de 09.03.2011, notă explicativă dată de Turlacu I. în calitate de administrator la ., state de plată pentru lunile decembrie 2008, decembrie 2009, facturi fiscale, situație lucrări la pregătirea terenului în lunile septembrie 2010 - noiembrie 2010, contract nr. 2763 din 22.08.2008, încheiat între . SRL și . de subantrepriză nr. 715 din 24.02.2009, încheiat între . și ., proces verbal de recepție parțială/finală al lucrărilor de reparații celule electrice 6 KV, contract de prestări servicii nr. 78/16.11.2007, încheiat între . și ., act adițional nr. 1 la contractul nr. 78/16.11.2007, privind „Execuția de lucrări la sistemul de irigații Sadova – Corabia” și declarație privind impozitul pe profit pe anul 2010 pentru ..
Examinând cu prioritate în condițiile prevăzute de art. 1591 și art. 158 alin. 3 C. pr. civilă, excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță, s-a constatat că este întemeiată și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 158, art. 1591 C. pr. civilă, Curtea a admis excepția necompetenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, primind termen de judecată la data de 21.09.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 19.10.2012, în temeiul art. 167 C.p.civ., instanța a încuviințat efectuarea unei expertize fiscale.
Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2013, instanța în temeiul dispoz. art. 212 C. pr. civ., a dispus efectuarea unei noi expertize fiscale cu aceleași obiective, având în vedere că la întocmirea primei expertize, expertul desemnat nu a avut în vedere toate procesele verbale de recepție a lucrărilor încheiate de reclamantă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea în parte a actelor administrativ fiscale reprezentate de Decizia nr. 43/9.02.2012, privind soluționarea contestației nr._/20.07.2011, Decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2012 și Raportul de impunere fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2006, emise de D.G.F.P. D., cu consecința exonerării societății de la plata sumei de 484.121 lei, compusă din: a) 118.375 lei – impozit pe profit și 97.071 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; b) 154.354 lei TVA și 114.332 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Instanța reține că prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2006 și Decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2012, organele fiscale au stabilit în sarcina sa suma de 596.641 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată compusă din: a)136.495 lei impozit pe profit și 105.231 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; b) 154.354 lei TVA și 114.332 lei majorări de întârziere aferente TVA; c) 47.048 lei impozit pe dividende și 21.181 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende, pe considerentul că în perioada verificată, 01.01._10, a înregistrat în contabilitate cheltuieli nedeductibile, cu consecința diminuării bazei de impozitare privind impozitul pe profit. În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, organele de control fiscal au reținut că aceasta nu este deductibilă deoarece cheltuielile efectuate nu reprezintă cheltuieli deductibile la calcului impozitului pe profit.
Împotriva actelor administrativ fiscale menționate s-a formulat, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală, contestație administrativă. În soluționarea procedurii administrative, prin Decizia nr. 43/2012 s-a dispus respingerea în parte a contestației formulate pentru suma de 484.121 lei și suspendarea soluționării acestei proceduri pentru suma de 94.510 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende și accesorii aferente acestora.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea în parte a deciziei de impunere, cu privire la suma de 484.121 lei, iar în ce privește suspendarea soluționării pentru suma de 94.510 lei (compusă din impozit pe profit, impozit pe dividende și accesorii aferente acestora) a contestației administrative formulate de societate și înregistrată la DGFP D. sub nr._/20.07.2011 dispusă prin decizia nr. 43/09.02.2012, a precizat că își rezervă dreptul de a formula cerere de chemare în judecată după soluționarea pe fond a acestei cauze.
În cuprinsul Deciziei de Impunere se menționează că societatea a înregistrat în conturi de cheltuieli pe care le-a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, consumul de materiale consumabile sau servicii care nu au contribuit la realizarea veniturilor societății; a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuieli cu serviciile în sumă de 18.000 lei care nu se justifică prin veniturile realizate deoarece nu deține situații de lucrări sau procese verbale de recepție care să demonstreze realitatea prestării serviciilor; a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuieli cu combustibili în sumă de 41.600 lei, deși nu avea mijloace de transport înregistrate în contabilitate; s-au facturat de către ., lucrări care nu au fost recepționate de către beneficiarul prestațiilor efectuate de ., în sumă de 21.363 lei și de către ., în sumă de 50.724 lei, neexistând procese verbale de recepție a lucrărilor; a înregistrat în contabilitate în conturi de cheltuieli pe care le-a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, facturi reprezentând lucrări de arat, discuit, pregătire a terenului efectuate de subcontractanți în sumă de_ lei, fără a deține procese verbale de recepție a lucrărilor de către Direcția Silvică D.; a înregistrat în luna decembrie 2009, în contabilitate în conturi de cheltuieli pe care le-a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, pierderi nejustificate la plantații în sumă de 9132 lei; a înregistrat în luna septembrie 2008, în contabilitate în conturi de cheltuieli pe care le-a considerat deductibile la calculul profitului impozabil, facturi care la rubrica cumpărător nu aveau înscris denumirea societății ., ci a societății ., în sumă de_ lei; în luna octombrie 2011, a emis către Direcția Silvică D., facturi pe care nu le-a înregistrat în contabilitate în sumă de 22.320 lei; în luna iulie 2009, societatea a înregistrat în contabilitate facturi emise în luna iunie 2009, în sumă de_ lei (fără TVA).
În ce privește cheltuielile cu azotatul de amoniu în sumă de_ lei, care până la data controlului nu fusese înregistrată în contabilitate vânzarea acestuia, dar nici nu mai exista faptic, instanța reține că în acest caz nu au fost luate măsuri pe linie fiscală, fapta fiind asimilată cu o lipsă în gestiune.
Reclamanta a invocat împrejurarea că organul fiscal a reținut o stare de fapt eronată, în realitate toate cheltuielile fiind efectuate în scopul obținerii de venituri.
Instanța consideră în parte întemeiată cererea formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 21 alin 1 Cod fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Instanța reține că în perioada supusă controlului fiscal, reclamanta a înregistrat și dedus, din punct de vedere fiscal, cheltuieli cu produse, cu prestări de servicii, cu combustibili și cu manoperă.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse, ce au fost avute în vedere și de experți la efectuarea celor două rapoarte de expertiză (care, de altfel, au ajuns la aceleași concluzii), reclamanta a achiziționat în perioada 2008-2010, materiale de construcții, achiziționate de la . D. și de la alți furnizori, pentru contracte de prestări servicii, pentru care au fost emise facturi, facturi ce îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de art. 155 Cod fiscal.
O parte din aceste materiale de construcții au fost utilizate pentru reabilitarea stațiilor de pompare principale din Sistemul de irigații Sadova – Corabia, lucrări de întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații de la sursă până la punctul de livrare, iar o parte din materiale au fost utilizate pentru repararea clădirii sediului social al reclamantei.
În acest sens, au fost încheiate contractele de execuție de lucrări nr. 8412/16.11.2007 și nr. 7139/22.08.2008, cu . Slatina, contractul de execuție de lucrări nr. 2763/22.08.2008, cu . SRL, contractul de antrepriză nr. 715/24.02.2009 cu .. De asemenea, au fost executate prestări servicii de consultanță tehnică și reparația la instalația interioară de apă pentru . SRL București.
De altfel, organele fiscale au arătat că nu au negat obținerea acestor venituri, ci faptul că aceste cheltuieli nu au fost prevăzute detaliat în contractele încheiate cu beneficiarii lucrărilor, ceea ce, în opinia instanței, apare ca fiind extrem de excesiv.
Conform concluziilor raportului de expertiză, cheltuielile cu materialele de construcții efectuate sunt deductibile fiscal și au corespondent în venituri, valoarea acestora este de 153.220,30 lei, valoarea TVA este de 30.521,60 lei, a impozitului pe profit este de 24.515,25 lei, iar suma accesoriilor stabilite necuvenit de organele fiscale este de 41.610,62 lei.
În ce privește deductibilitatea cheltuielilor cu imprimantele și rechizitele de birotică, instanța apreciază că acestea sunt justificate prin natura activității prestate, reclamanta întocmind mai multe tipuri de documente în această perioadă, pe format de hârtie (procese verbale de recepție, situații de lucrări, planuri de împăduriri, diverse rapoarte, studii de fezabilitate), în scopul derulării diferitelor contracte încheiate și, întrucât nu există un normativ de consum pentru aceste materiale sau un normativ de perisabilități, toate aceste cheltuieli pot fi considerate deductibile fiscal.
Conform concluziilor raportului de expertiză, cheltuielile cu imprimantele și rechizitele de birotică sunt deductibile fiscal și au corespondent în venituri, valoarea acestora este de 23.658,69 lei, valoarea TVA este de 4.495,81 lei, a impozitului pe profit este de 3.785,39 lei, iar suma accesoriilor stabilite necuvenit de organele fiscale este de 6.726,99 lei.
Cu privire la cheltuielile cu lucrările de întreținere mecanizată la Ocolul Silvic Sadova, în valoare de 21.420 lei, plătite către ., efectuate în anul 2008, în baza contractului de prestări servicii nr. 1/15.04.2008, se reține, din concluziile raportului de expertiză, că numai pentru suprafața de 3,10 ha au fost confirmate și recepționate lucrări de către beneficiar, nu pentru 120 ha, conform facturii emise.
Conform concluziilor raportului de expertiză, cheltuielile cu lucrările de întreținere mecanizată la Ocolul Silvic Sadova sunt deductibile fiscal și au corespondent în venituri, valoarea TVA deductibilă este de 88,35 lei, a impozitului pe profit este de 74,40 lei, iar suma accesoriilor stabilite necuvenit de organele fiscale este de 163,56 lei.
În ce privește cheltuielile cu combustibili în perioada_09 (până la modificarea Codului fiscal, conform cărora cheltuielile privind combustibilul pentru acest gen de autovehicule, nu sunt deductibile fiscal, deci nici TVA nu este deductibilă), din documentele evidențiate în contabilitate, rezultă că pentru aceste cheltuieli au fost întocmite foi de parcurs pentru justificarea consumului de combustibil, în funcție de traseul parcurs.
Organele fiscale au arătat că petenta nu deținea mijloace de transport, conform evidenței contabile, însă se reține de către instanță că aceasta deține cu titlu de împrumut 3 autovehicule, conform contractului de comodat nr. 14/01.08.2007, încheiat cu ., pentru perioada 01.08._12, și alte 2 contracte de comodat încheiate cu Giugal A., pentru perioada 01.08._11.
Conform concluziilor raportului de expertiză, cheltuielile cu combustibili în perioada_09 sunt deductibile fiscal și au corespondent în venituri, valoarea acestora este de 8.062,74 lei, valoarea TVA este de 1.531,92 lei, a impozitului pe profit este de 1.290,04 lei, iar suma accesoriilor stabilite necuvenit de organele fiscale este de 2.154,67 lei.
În ce privește cheltuielile cu prestări servicii efectuate de către ., . și ., se reține că în perioada vizată, reclamanta a obținut venituri din prestarea serviciilor de întreținere mecanice și manuale plantații și împădurire pentru Direcția Silvică D., în baza contractelor de prestări și a actelor adiționale la acestea nr. 2647/2009, 2649/2009 și 2705/2010.
Aceasta, la rândul ei, a subcontractat către ., . și . SRL, aceste lucrări.
Organele fiscale au considerat că petenta a înregistrat cheltuieli cu lucrări și servicii fără a fi recepționate și fără a se justifica necesitatea acestor prestații, înregistrând în contabilitate prestații efectuate de subcontractanți mai mari decât cele contractate cu Direcția Silvică D. – Ocolul Silvic Sadova.
Conform, însă, adresei emise de Direcția Silvică D. – Ocolul Silvic Sadova (f. 55 vol. II), se reține de către instanță că, în anul 2009, în baza contractelor nr. 2647/2009 și 2649/2009, reclamanta a plantat suprafața de 442 ha, iar în trim. 1 din 2010, 54 ha. și a executat lucrări de întreținere mecanice și manuale plantații pe suprafața totală de 1070 ha.
De asemenea, în anul 2010, în baza contractului nr. 2705/2010, reclamanta a plantat suprafața de 59,84 ha, a executat lucrări de întreținere mecanice și manuale plantații pe suprafața totală de 271,40 ha, iar prin subcontractanți – suprafața de 24,75 ha.
Potrivit art. 21 alin. 1 Cod fiscal, coroborat cu pct. 23 din Normele de aplicare, reclamanta avea dreptul de deducere, din punct de vedere fiscal, cheltuielile cu serviciile prestate de subcontractanți dacă acestea au corespondent în veniturile reclamantei.
Conform concluziilor raportului de expertiză, cheltuielile cu prestări servicii efectuate de către ., . și ., sunt deductibile fiscal și au corespondent în venituri, valoarea acestora este de 26.774,70 lei, valoarea TVA este de 6.215,81 lei, a impozitului pe profit este de 4.283,95 lei, iar suma accesoriilor stabilite necuvenit de organele fiscale este de 2.448,81 lei.
Potrivit art. 64 din OG nr. 92/3003, documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere, în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
Față de lista mijloacelor de probă menționată la art. 49, art. 63 stabilește că documentele justificative și evidențele contabile sunt probe (înscrisuri) care susțin baza de impunere. Aceasta nu exclude și posibilitatea de a fi luate în considerare alte acte doveditoare.
Din cuprinsul facturilor, a proceselor verbale de recepție, a situațiilor de lucrări anexate raportului de expertiză și centralizate în Anexele 1-5 la acest raport, precum și din cuprinsul contractelor de prestări servicii, de comodat etc., reiese că acestea îndeplinesc cerințele legale pentru a putea fi deduse.
Văzând și concluziile raportului de expertiză, instanța constată că, în urma calculelor efectuate, rezultă că pe întreaga perioadă supusă controlului fiscal, 01.01._10, reclamanta datorează bugetului de stat suma de 33.949 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 42.853,49 lei reprezentând TVA suplimentar de plată, la care se adaugă accesoriile aferente.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, anulând parțial Decizia nr. 43/09.02.2012 emisă de DGFP D. și parțial Decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2006, întocmite de DGFP D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, în ceea ce privește suma de_,97 lei, reprezentând impozit pe profit, suma de_,51 lei, reprezentând TVA suplimentar de plată și suma de_ lei reprezentând accesorii aferente, sume ce au fost stabilite în mod greșit de organele fiscale.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ce constau în contravaloare taxa de timbru și timbru judiciar precum și onorariu experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în D., .. 16, jud. D. și pentru comunicarea actelor în C., A I C., ., ., în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, J. D..
Anulează parțial Decizia nr. 43/09.02.2012 emisă de DGFP D. și parțial Decizia de impunere nr. F-DJ 612/31.05.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 383/31.05.2006, întocmite de DGFP D. – Activitatea de Inspecție Fiscală, în ceea ce privește suma de_,97 lei, reprezentând impozit pe profit, suma de_,51 lei, reprezentând TVA suplimentar de plată și suma de_ lei reprezentând accesorii aferente.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red. J.S.
C.A.
Dec 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1393/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1369/2014. Tribunalul... → |
|---|
