Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 146/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 267/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier A. F.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul S. F. împotriva sentinței civile nr. 3619/14..03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința, a răspuns recurentul prin mandatar Mitrăchioiu M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4255/15.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. F. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI,ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 16.08.2011 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 prin care contestatorului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG 15/2002. În cuprinsul procesului verbal este menționat faptul că potrivit art.8 alin.3 din OG 15/2002 contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal de constatare a contravenției.
În cuprinsul înștiințării de plată este menționat cuantumul tarifului de despăgubire, respectiv suma de 28 Euro sau 118,85 lei la cursul de schimb al BNR.
La data de 24.07.2012 creditorul, C. SA a solicitat B. M. C. I. executarea silită a titlului executoriu-proces verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 cu privire la tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro sau 124,62 lei ca cursul BNR.
În baza cererii formulate a fost întocmit dosarul de executare 1730/D/2012 iar la data de 08.10.2012, prin încheierea 5610 a Judecătoriei C., a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu menționat.
În cadrul dosarului de executare a fost întocmită somația nr.1730/D/2012 din data de 04.12.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, comunicate debitorului la data de 21.12.2012.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că înștiințarea de plată nu reprezintă un titlu executoriu iar somația emisă nu indică titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea, instanța arată că potrivit art.387 C. somația va cuprinde printre alte mențiuni și pe aceea privind indicarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită.
Instanța a constatat că somația emisă la data de 04.12.2012 indică, drept titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011 emis de C. și procesul verbal de cheltuieli nr.1730/D/2012.
Referitor la înștiințarea de plată în care se indică cuantumul tarifului de despăgubire, instanța reținut că aceasta reprezintă o anexă a procesului verbal, iar ca natura juridică reprezintă o operațiune material tehnică, întrucât principalul efect juridic-obligația de plată a despăgubirii-este produs de procesul verbal.
Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție stabilește obligația de plată a tarifului de despăgubire astfel că acesta reprezintă titlul executoriu în privința tarifului de despăgubire, iar nu înștiințarea de plată, anexa a procesului verbal.
Pe de altă parte cuantumul tarifului de despăgubire reprezintă o sumă fixă stabilită potrivit anexei 4 la OG 15/2002 în funcție de tipul vehiculului folosit, prin urmare se determină în baza acestui act normativ. În cazul autoturismelor cuantumul acestuia este de 28 Euro, astfel cum a fost indicat și în înștiințarea de plată.
Referitor la susținerea contestatorului privind stabilirea unor cheltuieli de executare în cuantum de 248 lei, constând în consultanță executare, fără a fi prevăzute de vreun act normativ, instanța a reținut că în conformitate cu Ordinul 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, aceștia pot percepe un onorariu maximal de 200 lei pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale. Prin urmare, suma de 248 lei reprezintă maximul onorariului stabilit prin ordinul menționat, la care se adaugă TVA, pentru serviciul prestat de executorul judecătoresc.
Cât privește împrejurările invocate de contestator privind lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul procesului verbal și abrogarea prevederilor art.8 alin.3 din OG 15/2002, acestea puteau fi analizate de instanță doar în cadrul plângerii contravenționale formulate, iar nu pe calea contestației la executare.
Astfel, potrivit art.399 alin.3 C., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Cum OG 2/2001 stabilește posibilitatea contravenientului de a formula plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că aspectele invocate cu privire la legalitatea procesului verbal puteau fi analizate doar pe această cale.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația la executare formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că soluția primei instanțe este dată cu interpretarea și ridicarea greșită a dispozițiilor art.17 și art. 19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împrejurare cate atrage incidența a dispozițiilor art. 304 pct.9 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 312 pct.3 C.pr.civ.,instanța în mod greșit reținând că în cauză nu este incidentă sancțiunea nulității.
Mai arată că procesul-verbal de constatare a contravenției devine titlu executoriu potrivit dispozițiilor O.G. nr.2/2001 și că raportarea titlului executoriu la condițiile minime pentru validitatea lui se face tot potrivit acestei ordonanțe.
Deși în cuprinsul procesului-verbal se menționează faptul că potrivit Legii nr.455/2001, H.G. nr.1259/2001, actul a fost semnat electronic, totuși ca urmare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr.445/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Recurentul arată că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.455/2001, în cauză fiind incidente O.G. nr.2/2001, fiind încălcate dispozițiile art.17 din această ordonanță.
Procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât O.G. nr.2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului contestator sa electronică și mai mult decât atât nici nu prevede ca procesul-verbal să fie încheiat în formă electronică.
Recurentul menționează că prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 15 din O.G. nr.2/2001 și art. 8 alin.31 din Ordonanța nrt.15/2002, împrejurare în măsura să atragă incidența în speță a dispozițiilor art. 304 pct.9 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 312 pct.3 C.pr.civ.
Mai precizează că procesul-verbal va cuprinde, printre altele, contravenția constatată precum și sancționarea acesteia, respectiv amenda aplicată.
Înștiințarea de plată nu face parte integrantă din procesul-verbal de constatare a contravenției.
Recurentul arată că sunt incidente dispozițiile art. 387 alin.3 C.pr.civ.
Executorul judecătoresc nu a respectat aceasta condiție pentru simplu fapt că nu a menționat titlul în baza căruia a pornit executarea, din moment ce procesul-verbal de contravenție nu cuprinde suma pentru care s-a pornit executarea, iar înștiințarea de plată potrivit prevederilor legale arătate nu reprezintă un titlu executoriu.
În mod evident mențiunile de la pct.4 al art. 387 alin.1 C.pr.civ. atrage nulitatea somației în condițiile art.105 alin.2 teza I C.pr.civ.
Recurentul arată că art. 8 alin.3 din O:G. nr.15/2002 a fost abrogat ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2002, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 12 alin.2 din O.G. nr.2/2001.
Mai arată că nu se poate solicita plata unui debit care potrivit dispozițiilor legale nu este datorat.
Măsurile de executare silită sunt efectuate pentru recuperarea unui debit ce în drept nu are temei juridic, la acest moment neexistând vreo dispoziție legală în baza căreia să se solicite tariful de despăgubire.
În drept, invocă art. 299 C.pr.civ., art. 304 pct.9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
Prin decizia 2064/03.12.2013 Tribunalul D. a admis recursul declarat de contestatorul S. F. împotriva sentinței civile nr.4255 din 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI și a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129-130 C., obliga instanța ca, mai intai de toate, sa dea acțiunii calificarea juridica exacta, fara ca judecătorul sa fie ținut de temeiul juridic invocat de parte.
Jurisprudența constanta in materie a stabilit obligația instanței de a da calificarea juridica a cererii, având in vedere motivarea in fapt a acesteia, "invocarea unui temei juridic eronat neputând influenta justa soluționare a cererii, întrucât instanța este aceea care stabilește cadrul legal si procesual in raport de pretențiile formulate" (CSI, Secția Comerciala, decizia 564/2004).
Așa fiind, se constata ca, in speța, in realitate, deși si-a intitulat cererea "contestație la executare", recurentul a interes sa formuleze o plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011, pe care l-a criticat pentru nelegalitate (respectiv, omisiunea indicării anumitor elemente esențiale, a căror lipsa atrage nulitatea procesului-verbal), cat si pentru netemeinicie (in ceea ce privește solicitarea tarifului de despăgubire in baza unor dispoziții legale abrogate).
Acest fapt este evident, rezultând fara vreun dubiu din motivarea cererii introductive. In plus, chiar si in cuprinsul procurii speciale aflata la fila 7 dosar fond se menționează ca recurentul îl împuternicește pe numitul Mitrăchioiu M. L. sa-i reprezinte interesele in fata instanțelor de judecata in procesele privind contestarea proceselor verbale de contravenție indicate.
Instanța de fond nu a analizat motivele invocate de recurent referitoare la legalitatea procesului-verbal de contravenție, considerând ca acestea nu pot fi analizate decât ca urmare a formulării unei plângeri contravenționale.
Constatând ca, in speța, o astfel de plângere a fost formulata de către petentul-recurent, Tribunalul apreciază ca instanța de fond avea obligația de a da corecta calificare juridica cererii formulate si de a o analiza.
Așa fiind, se constata ca instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului, instanța de control judiciar neputându-se pronunța asupra motivelor de nelegalitate ale acestei sentințe, invocate drept motive de recurs si neputând proceda la modificarea hotărârii.
In consecința, date fiind prevederile art. 312 alin .5 C., va fi admis recursul formulat, se va dispune casarea sentinței recurată si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
In rejudecare, instanța va analiza plângerea contravenționala cu care a fost investita, urmând a administra probele necesare unei juste soluționări.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. în data de 06.01.2014 sub nr._ .
La termenul din data de 31.01.2014 instanța a dispus din oficiu efectuarea unei adrese către intimata C. SA Bucureștii pentru a înainta dovada comunicării procesului verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 către petentul S. F., intimata comunicând cele solicitate de instanță în data de 28.02.2014.
Prin sentința civilă nr. 3679 din 14 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a admis excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale. S-a respins plângerea formulată de contestatorul S. F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI ca tardiv introdusă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: constată următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 din C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia."
Din procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției rezultă că procesul verbal de contravenție a fost afișat la domiciliul petentului în data de 01.09.2011.
Plângerea contravențională a fost formulată de petent în data de 17.09.2013.
În consecință instanța constată că excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocată din oficiu de către instanță este întemeiată și urmează să o admită și să respingă plângerea ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. F. solicitând admiterea recursului si: într-o prima teza modificarea sentinței nr. 3679/2014 din data de 14.03.2014 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr._ respingerea excepției tardivității introducerii plângerii si admiterea plângerii contravenționale formulate;
. în situația in care modificarea nu este posibila, casarea sentinței nr. 3679/2014 din data de 14.03.2014 pronunțata de Judecătoria C. in (dosarul nr._, respingerea excepției tardivității introducerii plângerii si trimiterea cauzei in vederea soluționării pe fond a plângerii formulate.
În motivare a arătat că:
In fapt, prin sentința nr. 3679/2014 din data de 14.03.2014 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr._ instanța a admis excepția tardivității plângerii contravenționale respingând astfel plângerea.
In motivare instanța a reținut faptul ca: procesul verbal de contravenție a fost afișat la domiciliul petentului in data de 01.09.2011.
1. Soluția instanței de fond este una netemeinica si nelegala, data cu interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 împrejurare în măsura sa atragă incidența in speța a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila coroborat cu dispozițiile art. 312 pct. 3 Cod Procedura Civila, instanța de fond in mod greșit reținând ca in cauza procesul verbal de afișare reprezintă o dovada a operațiunii de afișare.
a. Potrivit art. 27 din OG. nr. 2/2001:
„ Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Se poate observa cu ușurința faptul ca legiuitorul a stabilit ca in situația comunicării prin afișare a procesului verbal de contravenție, procesul verbal de afișare trebuie semnat de cel puțin un martor.
Insa in procesul verbal de afișare nu sunt trecute datele de identificare ale martorului pentru a se putea verifica legalitatea acestui proces verbal.
Verificând procesul verbal de afișare se poate observa cu ușurința ca in acest proces verbal sunt prezente diferite secțiuni ce pot individualiza martorul respectiv domiciliul si datele din legitimația de identitate, insa acestea nu au fost completate.
Aceste date nu au fost completate si cum semnarea procesului verbal de către un martor este o condiție sine qua non a îndeplinirii operațiunii de afișare rezulta ca procesul verbal de afișare nu poate fi considerat ca o dovada a operațiunii de afișare.
In aceste condiții consider ca excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale se impunea a fi respinsa.
b. Hotărârea este cu atât mai afectata sub aspectul temeiniciei cu cat prin Decizia nr. 10/2013 privind rejudecarea recursului in interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 7/2013 s-a decis faptul ca:
„In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 27 teza 1 raportat la art. 14 alin. (I), ari. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, stabilește ca:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plata este îndeplinita si in situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat in procesul verbal încheiat de funcționarul postai.""
Vizând aceasta decizi cu atât mai mult se impunea respingerea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale.
2. întrucât hotărârea data in cauza nu este susceptibila a fi atacata cu apel consider ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 3041 din Codul de Procedura Civila.
In drept invocă dispozițiile art. 299 Cod Procedura Civila, art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, si art. 3041 Cod Procedura Civila.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Analizând modul în care prima instanță a soluționat excepția tardivității formulării plângerii, instanța de control consideră că soluția adoptată este incorectă.
Astfel, art. 27 din O.G. 2/2001 statuează că: „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Textul de lege anterior menționat reglementează două modalități de comunicare a actului de contravenție – trimiterea prin poștă, cu aviz de primire, sau afișarea la domiciliul (sediul) contravenientului -, însă aceste două modalități nu sunt alternative, ci este obligatoriu ca, în primul rând, procesul-verbal să fie expediat prin poștă, cu confirmare de primire și, doar în ipoteza în care nu se reușește comunicarea actului în acest fel, în subsidiar, comunicarea poate fi realizată prin afișarea procesului-verbal la domiciliul (sediul) contravenientului.
În acest sens, prin Decizia nr. 10, pronunțată în data de 10 iunie 2013 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, Î.C.C.J. a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire".
Judecătoria C. s-a raportat la data când a fost comunicat actul de contravenție prin afișare la domiciliul recurentului-petent de afișare nr. - iar în raport de momentul întocmirii procesului verbal de afișare (1.09.2011) plângerea contravențională apare, într-adevăr, ca fiind tardiv formulată -, însă nu a verificat dacă intimata putea să recurgă la această formă de comunicare a actului – respectiv împrejurarea dacă, anterior, procesul verbal fusese expediat prin poștă recurentului, fără a exista însă și confirmare de primire semnată de destinatar. Or, în contextul în care intimata anterior menționată nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, comunicarea procesului verbal numai în maniera subsidiară prevăzută de art. 27 din O.G 2/2001 – afișarea actului la domiciliul contravenientului -, nu poate fi considerată ca efectuată în mod valabil. Prin urmare, data de 1.09.2011 nu poate fi considerată ca fiind momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului de a formula plângere contravențională și, ca atare, recurentul trebuia considerat – la data de 4.01.2013, atunci când a investit instanța de fond cu o astfel de plângere -, ca fiind în interiorul termenului prev. de art. 31 din O.G 2/2001 în interiorul căruia poate fi atacat un act de contravenție – respectivul termen neputând începe să curgă în lipsa unei comunicări valabile a procesului-verbal -, astfel încât în mod greșit a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. - urmând a fi admis recursul întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului -, va casa sentința civilă nr. 3679/2014 pronunțată de Judecătoria C. și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru a analiza pe fond plângerea contravențională
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul S. F. împotriva sentinței civile nr. 3619/14..03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI.
Casează sentința nr. 3679/2014 și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, A. F. |
Red. 2 ex. MI/ Tehnored. AF/31.10.2014
A.F. 21 Octombrie 2014
Jud. fond C. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1828/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 268/2014.... → |
|---|
