Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 14239/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 174/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător G. P.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D.-SERVICIUL RUTIER și pe intimat B. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC . NR._/02.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. A., pentru intimatul petent, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța pune în discuție competența.
Avocat B. A., pentru intimatul petent, consideră că instanța este competentă să soluționeze cauza.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea cauzei, după care, nemaifiind alte ceri sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților asupra apelului formulat.
Avocat B. A., pentru intimatul petent, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr._ din 31.10.2013, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. I., împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.04.2013, anulând procesul verbal de contravenție, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/02.04.2013, a fost sancționat petentul B. I. cu amendă contravențională în sumă de 675 lei, reținându-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta în trafic pe raza DN6 la KM 16 - localitatea Cîrcea, a fost depistat autoturismul cu nr. BH 2786 BM, înmatriculat în Bulgaria, condus de petent, care a prezentat defecțiuni la mecanismul de direcție, la sistemul de frâne și a avut anvelopele de pe puntea spate uzate.
Fapta reținută în sarcina petentului nu este dovedită prin alte probe materiale în afara unui raport de control în trafic care la rubrica „inspector RAR” nu poarta semnătura acestuia, ci doar a agentului de Post de politie a localității Cîrcea, persoană care nu deține abilități și specialitate tehnică, în conținutul acestui raport nefiind completată nici o rubrica privind lista echipamentelor verificate sau defecțiunile constatate și a procesului verbal precizat și contestat care se bucură doar de o prezumție relativă de legalitate, conform literaturii de specialitate și practicii judecătorești consolidată în acest domeniu, până la proba contrară ce ar fi efectuată în apărare. Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței CEDO, o cauză în care se contestă un proces verbal de contravenție sub aspectul faptelor reținute de agentul constatator se judecă după procedura cauzelor penale în care făptuitorul se bucură de o prezumție legală de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Partea care acuză este obligată să producă probe care să-i susțină faptele acuzate, iar procesul verbal de contravenție, un înscris singular fără alte probe materiale care să confirme aspectele menționate în cuprinsul său, nu este de natură a face dovada absolută, dincolo de orice îndoială, a veridicității celor consemnate de agentul constatator care se comportă în această ipostază ca un veritabil acuzator, respectiv un procuror care întocmește un rechizitoriu privind faptele ce le acuză unei persoane, dar pe care este obligat, conform dispozițiilor legii române cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să le și probeze.
Din conținutul declarației martorului C. E., care s-a aflat în autoturismul condus de petent la momentul controlului, rezultă că acest control în trafic a fost efectuat doar de un agent de poliție de la PP Cîrcea, fără a fi însoțit de vreun inspector tehnic din cadrul RAR.
Din buletinul de verificare RAR cu nr._ din 2.04.2013, rezultă că autoturismul este bun tehnic, astfel că în aceste împrejurări de fapt nu pot fi reținute în sarcina petentului contravențiile prevăzute de disp. art. 10 si 148 pct. 17 din OUG nr. 195/2002, întrucât, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție garantată de lege în favoarea petentului, rezultă că fapta reala comisă de petent nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte contravenționale, urmând a fi admisă plângerea ca fiind întemeiată, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de sancțiunile aplicate. De asemenea, procesul verbal de contravenție este susceptibil de a fi criticat sub aspectul legalității pentru faptul că nu are aplicată ștampila unității din care face parte agentul de poliție, astfel că fiind încălcate dispozițiile art. 121 alin 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind regimul circulației rutiere, art. 181 și art. 108 alin 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001, plângerea este întemeiată urmând a fi admisă iar procesul verbal, anulat ca fiind nelegal.
Împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2013 a declarat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D.-SERVICIUL RUTIER, solicitând ca prin hotărârea ce e va pronunța să se dispună admiterea apelului și pe fond respingerea plângerii contravenționale.
În cuprinsul motivelor de apel arată că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001.
Susține că instanța de judecată trebuia să procedeze la înlăturarea declarației martorului deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în condițiile în care abaterea săvârșită de petent a fost constată cu mijloace tehnice de către inspectorii RAR.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1, art. 477 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este fondat și, procedând la rejudecarea fondului, va respinge plângerea contravențională formulată, având în vedere următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.04.2013, invocând motive de netemeinicie, arătând că starea de fapt reținută nu corespunde realității.
Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, conform art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Prin urmare, legea nu sancționează în niciun mod lipsa ștampilei unității din care face parte agentul constatator, această obligație nefiind menționată printre elementele obligatorii ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, tribunalul reține că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Se mai reține că în cazul faptelor contravenționale constatate personal de agenții care întocmesc procesele-verbale - ca în cazul de față - funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie ale actelor sancționatoare, soluție care este în acord cu art. 6 din Convenție, din moment ce instanța verifică din oficiu legalitatea procesului-verbal (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, tribunalul apreciază că petentul nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în condițiile în care probele administrate de organul constatator sunt relevante în privința vinovației petentului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Constatarea personală a agentului de poliție privind defecțiunile autoturismului condus de petent și identificate de specialiști din cadrul Registrului Auto Român, așa cum rezultă din Raportul de control tehnic în trafic, aflat la fila 12 ds. fond, atașat procesului verbal de contravenție, întocmit cu ocazia efectuării controlului și semnat de către un inspector RAR, conving instanța în privința vinovăției petentului, dincolo de orice dubiu, iar petentul, prin probele administrate nu a conturat o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat, aspect ce reiese din înscrisurile depuse, inclusiv procesul verbal de contravenție, precizările intimatului și declarația martorului audiat, C. E. (fila 17), care confirmă verificarea autoturismului.
Tribunalul constată și faptul că declarația martorului audiat este contrazisă de raportul RAR în ceea ce privește modalitatea în care a fost efectuat controlul, respectiv împrejurarea că la efectuarea controlului nu au participat specialiști RAR, din Raportul RAR rezultând fără dubiu că acesta este semnat de Inspector E. E., iar pe verso sunt menționate defecțiunile constatate.
În ceea ce privește defecțiunile constatate, petentul nu a făcut dovada contrară procesului verbal, iar verificarea tehnică a fost efectuată la data de 12.04.2013 (conform copiei dovezii de circulație, depuse la fila 24 ds. fond, deci după sancționarea petentului.
Potrivit art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., ,,Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație."
Potrivit alin. 2 ,,Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege."
Pentru fapta de a fi circulat cu aceste defecțiuni a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere. Față de gravitatea faptei, rezultând din punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, tribunalul reține că sancțiunea a fost în mod corect individualizată.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.civ., va admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C. . județul D. în contradictoriu cu B. I., domiciliat în C., . ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014
Președinte, J. S. | Judecător, G. P. | |
Grefier, L. M. |
Red.J.S.
L.M. aprilie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 173/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3139/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
