Obligaţia de a face. Sentința nr. 3316/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3316/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 6629/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3316/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant I. N. și pe pârât C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, pârât P. M. C. PRIN PRIMAR, pârât P. M. C., având ca obiect obligația de a face REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a depus la dosar note scrise iar pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, reclamanta I. N. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate instanța să dispună obligarea pârâtei la a numi un evaluator și de a emite Decizia referitoare la acordarea de despăgubiri în echivalent aferente Dispoziției nr. 3022/2012 a Primăriei M. C..
În motivare a arătat că părinții ei au avut un imobil în C., în ., compus din teren în suprafață de 505 mp și construcție.
Emiterea Dispoziției de acordare a despăgubirilor pentru imobilul expropriat s-a făcut în baza sentinței Civile 480/03.12.2010 a Tribunalului D. care a constata calitatea sa de personală îndreptățită de acordarea despăgubirilor în echivalent pentru imobilul expropriat.
Deși P. C. a înaintat dosarul către Prefectura Județului D. iar aceasta către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, această instituție nu numai că refuză să îi transmită numărul de dosar înregistrat pe rolul său dar refuză și rezolvarea.
Deși legea nu impune un termen de rezolvare, învederează că nicio instituție a statului nu își îndeplinește de bună voie sarcinile ce îi revin decât numai prin intermediul instanței.
Deși pârâta poate invoca în sprijinul său Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul selectării aleatoriu a dosarelor sunt nerezolvate pe rolul acestei instituții de circa șapte ani de zile, titularii acestora decedând între timp.
Învederează că P. C. i-a emis Dispoziția după circa 11 ani de zile și aceea, în primă fază, greșită prin respingerea cererii de acordare a despăgubirilor.
Consideră că pârâta are obligația să rezolve cu celeritate și acest dosar în condițiile în care dosarul este complet, el fiind avizat în primul rând de o instanță de judecată care a constatat dreptul de a obține aceste despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut părinților reclamantei.
În drept a invocat: art. 1,17 din Legea 554/2004, Titlul VII, art. 13, 16, 17 din Legea 247/2005.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Arată că în procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 trebuie parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale; etapa evaluării; etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
În ceea ce privește etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționează că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile OUG nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesara aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea nr. 126 din 20.03.2013, Curtea a dispus scoaterea cauzei de pe rol și a trimis dosarul Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, spre soluționare.
Tribunalul D., primind dosarul spre competentă soluționare, acesta a fost înregistrat sub nr._, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 20 iunie 2013, reclamanta având în vedere noile schimbări legislative intervenite prin Legea nr. 165/2013 a precizat că solicită introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La data de 22 august 2013, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece și cu pârâții C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, P. M. C. prin Primar și P. municipiului C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului P. municipiului C. de a înainta către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor fișa bunului imobil și dovada plății pentru imobilul expropriat din ., C.. Obligarea pârâtei, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită Decizia privind acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul expropriat din . format din teren și construcție, aferent Dispoziției 3022/2012.
În motivare a arătat că, deși avea o hotărâre definitivă și irevocabilă în care fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la emiterea Deciziei privind cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, aceasta susține prin întâmpinare că nu poate duce la îndeplinire obligația "de a face", care nu poate fi îndeplinită decât de pârâtă, numai dacă i se pun la dispoziție documentele solicitate.
De altfel, documentele invocate sunt necesare în condițiile în care legiuitorul prin norme imperative ale textului de lege prevăzut la art. 32 (1) din Legea 165/2013 prevede și un anumit termen de decădere.
Deoarece reclamanta nu se află în posesia actelor solicitate și în special fișa bunului imobil, care le-a fost luată o dată cu exproprierea, a solicitat Primăriei M. C. să transmită către Autoritatea Națională pentru Restituite Despăgubirilor actele solicitate pentru a fi atașat la dosarul nr._/CC/2013.
Cu privire la unul din actele solicitate, anume borderoul de plată, reclamanta a făcut dovada depunerii chiar la sediul instituției, a unei copii xerox privind valoarea despăgubirilor primite de către reclamantă, documente ce poartă ștampila pârâtei.
Întrucât de la momentul solicitării formulate de reclamantă către P. M. C., a documentelor menționate în întâmpinare au trecut mai mult de 30 de zile iar pârâta refuză să le pună la dispoziția instituției abilitate, se vede nevoită să se adreseze instanței de judecată deoarece fără aceste acte, pentru care s-a prevăzut și un termen de decădere, cererea nu poate fi soluționată.
Învederează că dosarul nu va putea fi rezolvat fără aceste acte în condițiile în care are o hotărâre definitivă și irevocabilă, dar la momentul judecării acelui dosar nu s-a pus problema unui astfel de act.
Consideră că se află în termenul prevăzut de lege pentru completarea acțiunii întrucât până la acest moment procedura nu a fost îndeplinită, nu se poate considera că acest prim termen până la care reclamanta și-a precizat și modificată acțiunea s-a împlinit.
Consideră că cele două capete trebuie judecate împreună pentru ca îndeplinirea obligației de către C. Națională este condiționat de depunerea actelor de către P. M. C..
Învederează că nu i se poate reține nicio culpă reclamantei pentru că nu a cunoscut nimic de acte despre care a aflat din întâmpinarea Comisie Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
În drept a invocat dispozițiile art. 1, 8 din Legea 554/2004 și art. 16, 17, 21 (6), 32 din Legea 165/2013.
Prin sentința nr 276/24.01.2014, instanța a admis cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții P. MUN. C. PRIN PRIMAR și P. MUN. C. și a obligat pârâții să înainteze pârâtei C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR fișa imobilului situat în mun. C., ., jud. D., expropriat în baza Decretului nr. 423/1983 și borderoul de plată al despăgubirilor pentru imobilul expropriat menționat.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, aceasta a fost respinsă ca prematură.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, instanța a apreciat-o ca întemeiată pentru următoarele argumente:
Instanța a apreciat că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art. 4 precum și art. 34 alin. 1 din aceeași lege potrivit cu care "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare, pentru soluționarea acestuia.
Mai mult, potrivit art. 35 alin. 2 din aceeași lege în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
În consecință, cererea reclamantei formulată la 14.02.2013 este prematură în condițiile în care, legea instituie un termen pentru soluționarea dosarelor, termen care nu s-a împlinit.
În ceea ce privește cerere formulată în contradictoriu cu pârâții P. MUN. C. PRIN PRIMAR și P. MUN. C., s-a reținut că, deși dosarul reclamantelor a fost transmis Comisiei, cu adresa nr._/CC/06.03.2013 s-a dispus completarea dosarului de către C. Municipală C..
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după completarea dosarului de către Primării, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013:
"(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."
Deoarece reclamanta nu se afla în posesia actelor solicitate și în special fișa bunului imobil, care le-a fost luată o dată cu exproprierea, a solicitat Primăriei M. C. să transmită către Autoritatea Națională pentru Restituite Despăgubirilor actele solicitate pentru a fi atașat la dosarul nr._/CC/2013. De asemenea, reclamanta a făcut dovada depunerii chiar la sediul instituției, a unei copii xerox privind valoarea despăgubirilor primite de către reclamantă, documente ce poartă ștampila pârâtei și, din răspunsul emis de către Consiliul Județean, a făcut dovada existenței și a fișei imobilului.
Astfel, având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței documentelor solicitate de către C. Națională, instanța a admis cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții P. MUN. C. PRIN PRIMAR și P. MUN. C. și a obligat pârâții să înainteze pârâtei C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR fișa imobilului situat în mun. C., ., jud. D., expropriat în baza Decretului nr. 423/1983 și borderoul de plată al despăgubirilor pentru imobilul expropriat menționat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR, MUNICIPIUL C. prin P. M. C. și reclamanta I. N..
P. M. C. PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL C. a arătat că hotărârea tribunalului cuprinde motive contradictorii, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii
Recurenții au arătat că dispozițiile art. 43 din Legea nr. 165/2013, statuează că cererile depuse în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991,R, modificată și completată, și ale art. 34 din Legea 1/2000, modificată și completată, care vizează teren cu categoria de curți-construcții, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autoritățile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în vederea soluționării și că în detalierea elementelor prevăzute de acest articol au fost aprobate normele de aplicare a legii care instituie principii speciale în procedura de retrocedare, inclusiv cel al restituirii în natură, fiind impuse termene de decădere atât pentru entitățile investite cu soluționarea cererilor de retrocedare cât și pentru titularii notificărilor.
Cu referire la speța dedusă judecății, recurenții au arătat că în raport de categoria de folosință al imobilului avută la data preluării, legiuitorul prin autoritatea de reglementare a ANRP a statuat că cererile nesoluționate se predau comisiei, urmând procedura de lucru a acestor comisii, voința legiuitorului fiind aceea de a reanaliza condițiile de fond și formă ale cererilor, a calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive, a întinderii dreptului real solicitat, a identificării imobilului și aprecierii dacă acesta poate fi restituit în natură sau în echivalent prin formele prevăzute de legislația în vigoare.
În recursul său, I. N. a arătat că, în mod nelegal, acțiunea sa a fost respinsă pe prematuritate și că, în mod greșit, a considerat că cererea trebuia rezolvată în termenul de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, soluția fiind complet greșită întrucât termenul este unul de recomandare și ar însemna ca ea să nu poată până la data de 18.05.2018 să acționeze în instanță CNCI ceea ce echivalează cu încălcarea unui drept de proprietate și implicit acordarea unor despăgubiri.
Consideră recurenta că se încalcă Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, deoarece trecerea unui astfel de timp îndelungat încalcă un drept de proprietate.
La 02.06.2014 C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare la recursul formulat de P. M. C. prin Primar și Municipiul C. învederând că nemulțumirea recurenților privește obligațiile reținute în sarcina sa de către instanța prin hotărârea recurată iar la 02.06.2014 recurenta I. N. a depus întâmpinare la recursul declarat de P. M. C. prin Primar și Municipiul C. prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului considerând că, în mod corect,instanța de fond a obligat recurenta pârâtă să înainteze documentele.
Recurenta I. N. a invocat, la aceeași dată, excepția de neconstituționalitate a art. 34 alin. 1 din Legea 165/2013 în raport de art. 1 alin. 5 și art. 21 alin 1 și 2 din Constituție, excepție la care a renunțat oral la termenul din 02.09.2014.
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare la recursul formulat de I. N. și a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate și a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Curtea a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce succed:
Obiectul cererii reclamantei îl reprezintă obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire din perspectiva refuzului nejustificat al pârâtei și nesoluționării cererii de emitere a deciziei într-un termen rezonabil.
În esență, apărările reclamanților din cererea de chemare în judecată pornesc de la faptul că autoritățile administrative nu au luat măsuri eficiente de emitere a deciziei într-un termen rezonabil și au refuzat nejustificat emiterea deciziei, deși reclamanții au solicitat pârâtei acest lucru.
În speță, Curtea apreciază că în mod eronat instanța de fond a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013 și a respins acțiunea în temeiul acestei excepții, fără să aibă în vedere obiectul și temeiul juridic invocat de reclamanți în cererea de chemare în judecată, precum și dispozițiile legale aplicabile pricinii.
Excepția de prematuritate este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecății este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă care nu s-au împlinit până la ridicarea excepției.
Instanța de fond trebuia să analizeze cererea pornind de la apărările reclamanților, respectiv dacă autoritățile administrative au luat măsuri eficiente de emitere a deciziei într-un termen rezonabil și dacă au refuzat nejustificat emiterea deciziei.
De asemenea, trebuia să analizeze refuzul pârâtei de a emite decizia din perspectiva atribuțiilor legale pe care le are pârâta în condițiile în care intervine cu funcție decizională în procedura de restituire a despăgubirilor pentru proprietăți imobiliare imposibil de restituit în natură.
Întemeindu-și soluția pe excepția prematurității, instanța de fond nu a analizat nici etapele procedurii administrative și nu a lămurit situația de fapt existentă în dosar, spre a se vedea dacă pârâta era în măsură să declanșeze procedura administrativă.
În speță, ceea ce se supune analizei instanței este obligarea pârâtei la emiterea deciziei, fundament al refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri privitoare la un drept sau interes legitim, în accepțiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de recurs a constatat că susținerile invocate de pârâtă în sprijinul excepției prematurității nu privesc elementele tipice ale unei excepții de prematuritate, ci fondul acțiunii ori, apreciind ca prematură cererea formulată de reclamantă, instanța de fond a apreciat eronat că este de prisos analizarea fondului cererii.
Referitor la dispozițiile din Convenție invocate de reclamanți, instanța nu neagă faptul că reclamanții au cel puțin „speranța legitimă” în sensul de „bun” reglementată de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și au dreptul la finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.
Curtea a apreciat că instanța de fond trebuia să aprecieze, în raport de data introducerii acțiunii, asupra existenței refuzului pârâtei privind soluționarea cererii reclamanților, refuzul nejustificat fiind singurul în măsură să justifice incidența dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 5 teza I C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru analizarea fondului cauzei.
La data de 15.10.2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._, având prim termen de judecată la data de 22.10.2014.
La data de 10.11.2014, reclamanta a depus la dosar note scrise iar pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor compensatorii, solicitând instanței ca în subsidiar să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței, obligarea pârâtei la a numi un evaluator și de a emite decizia referitoare la acordarea de despăgubiri în echivalent, aferente Dispoziției nr. 3022/2012 a Primăriei M. C..
Menționează că prezenta cauză se află în rejudecare, după admiterea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 276/2014. pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, prin care instanța a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematură.
I. Referitor la excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, face următoarele precizări:
1. Potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natura nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Odată cu . Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce urmau a fi acordate în temeiul acestui act normativ.
Prin urmare, semnalează că nici o altă entitate/instanță judecătorească nu se putea substitui acestor atribuții stabilite de legiuitor în sarcina Comisiei Centrate
2. Ulterior, prin Legea 165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013 s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Potrivit noii legi procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din această lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor ,în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Subliniază faptul că dispozițiile art. 4 din legea nr. 165/2013 sunt de imediata aplicare.
Conform art. 17 alin. 1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie (CNCI) validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă in puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin alte mijloace în afara celor prevăzute de dispozițiile legale in vigoare.
II. În raport cu dispozițiile legale în vigoare, vă rugăm să constatați că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat.
Ca urmare a soluționării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, P. M. C. a emis în favoarea reclamantei, Dispoziția nr. 3022/2012, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat Dosarul constituit, respectiv dispoziția amintită împreună cu actele care au stat la baza emiterii ei, a fost înaintat la Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), la data de 26.11.2012, fiind înregistrat sub nr._/CC.
Subliniază că la data la care dosarul reclamantei a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire era suspendata în temeiul O.U.G. nr. 4/2012. Ulterior, prin Legea nr. 117/2012, perioada de suspendare a fost prelungită până la data de 15.05.2013.
Astfel, ținând seama de data la care dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale - 26.11.2012 -, în mod corect instanța a reținut că nu poate fi vorba de o culpă a subscrisei
2. Ulterior, din 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru analizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prevede în art. 4, că dispozițiile acesteia se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi
De asemenea, potrivit noii legi s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin. 1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
III. În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
1. Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispoziție acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de câtre CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o noua procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte"
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) art. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Învederează instanțe, că numai în situația in care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
2. Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprima în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Așadar, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, este obligată să pună in aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
IV. De asemenea, referitor la pretenția reclamantei de soluționare a dosarului său de despăgubire, învederează că, la nivelul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, până în prezent au fost înregistrate 57.206 dosare transmise din teritoriu, ce conțin dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
1. Prin Decizia nr. 425 din 30 august 2005 emisă de către Guvernul României, a fost adoptat Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, in același timp, prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005. au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr 247/2005
Astfel, în normele de aplicare ale art. 17 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se stipulează faptul că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. Prin urmare, în vederea acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, în vederea atingerii acestui scop, legiuitorul - prin normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - a atribuit Comisiei Centrale o marja de apreciere a ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor.
În acest context, potrivit prevederilor pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin Decizie a Comisiei Centrale. Decizia va fi afișată la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin grija Secretariatului Comisiei Centrale".
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și-a însușit Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
În cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, fostă CCSD. precum și modalitatea de soluționare a acestora (a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr._/14.11 2012, cu precizarea că pct. 2.2. a fost abrogat în ședința CNCI din data de 27.02 2014).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarele de despăgubire vor fi soluționate conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări prin Legea nr. 363/2013.
În acest context șt față de tipurile de dosare existente în cadrul SCNCI după . Legii nr. 165/2013, face următoarele precizări:
> din categoria dosarelor repartizate în baza Deciziei nr. 2 a CCSD, selectate aleatoriu de către vechea comisie, din 4848 dosare au fost analizate 958, rămânând un rest de 3890 dosare nesoluționate
> din categoria dosarelor repartizate în baza Deciziei nr. 2 a CCSD, în care au fost aprobate cereri de tratare cu prioritate, cazuri speciale, din 4166 dosare au fost analizate 342, rămânând un rest de 3324 dosare nesoluționate
> din categoria dosarelor ce au fost repartizate în baza Deciziei 2815/2008 a CCSD, din 4574 dosare nesoluționate, au fost analizate 877 de dosare
> din categoria dosarelor aflate în așteptare, fac parte toate celelalte dosare înregistrate la nivelul Secretariatului Comisiei Naționale și care nu se încadrează în tipologiile anterior menționate.
Din totalul de 57.206 dosare înregistrate, aproximativ 12.153 dosare au fost soluționate prin emiterea titlului de despăgubire sau deciziei de compensare, aproximativ 3 149 dosare au fost returnate entităților investite cu soluționarea notificărilor, iar 275 dosare au rămas fără obiect.
Dosarul de despăgubire al reclamantei face parte din categoria dosarelor menționate la pct. 2.8 din Decizia nr._ a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În privința celorlalte tipologii de dosare, respectiv cele prevăzute la pct. 2 1 (hotărâri judecătorești în care au fost consemnate sume), 2.3 (dosare în care au fost emise titluri de valoare nominală de către Ministerul Finanțelor Publice), 2.4 (dosare depuse în temeiul art. 6 din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Titlul Vila! Legii nr. 247/2005, precum și dosarele în care se impune evaluarea parțiala a imobilului), subliniem că acestea au fost supuse atenției CNCI, aflându-se în diferite stadii de soluționare
2. Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către Comisie Centrală având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent)
Astfel, având în vedere principiile ce au stat la baza emiterii acestei decizii, învederează instanței, că dosarul de despăgubire al reclamantei, nr._/CC, dată fiind tipologia acestuia – în așteptare, acesta va fi analizat de către CNCI cu respectarea ordinii înregistrării dosarelor existente în propria categorie.
3. Dosarul administrativ înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, ce conține Dispoziția nr. 3022/2012, emisa de P. M. București in favoarea reclamantei, a fost analizat din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii așa cum dispune art. 21 alin 5 din Legea nr. 165/2013,
Astfel, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 165/2013, pentru acordarea măsurilor reparatorii se impune în unele cazuri, ca dosarul de despăgubire să fie completat și cu alte înscrisuri decât cele prevăzute de vechea legislație în domeniul restituirilor.
Pentru o mai bună înțelegere a modificărilor aduse de Legea nr. 165/2013 asupra competențelor Secretariatului Comisiei, face precizarea că sub incidența art. 16 alin. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Secretariatul solicita completarea cu acte exclusiv pentru probarea legalității respingerii cerem de restituire în natură
Prin noua lege (art. 21 alin 5 din Legea nr. 165/2013), s-a dat posibilitatea Secretariatului de a solicita documente și pentru probarea existenței și întinderii dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii
Face precizarea că, toate dosarele de despăgubire nesoluționate până la . Legii nr. 165/2013, ori cele în care au fost pronunțate hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile ce atrag incidența dispozițiilor art. 45 alin. 5, sunt supuse procedurilor administrative prin care secretariatul comisiei poate solicita documente în completare, in conformitate cu prevederile art. 21 alin 5.
Prin urmare, obligarea subscrisei la soluționarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă în ceea ce le privește pe reclamante și nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituția României, respectiv încălcarea egalității de șanse și tratament, astfel, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.
4. De altfel, recent, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că Legea nr. 165/2013 este funcțională și respectă dreptul la proprietate, așa cum reiese din cuprinsul hotărârii pronunțată in cauza P. și alții împotriva României. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO sau Curtea) a confirmat într-o hotărâre pronunțată astăzi caracterul efectiv al prevederilor noii legislații în materia restituirii proprietăților, legislație care oferă posibilitatea de soluționare adecvată a cererilor de reparație, pentru majoritatea situațiilor incidente în cauzele aflate pe rolul său (hotărârea P. și alții împotriva României).
Analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedura clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților .
Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja larga de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli.
Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce Ia finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că aceasta situație excepțională este inerenta, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate
În concluzie, prin hotărârea P. și alții împotriva României, CEDO a estimat că noua legislație adoptată în materia restituirii proprietăților naționalizate oferă, în principiu, posibilitatea de soluționare adecvată a cererilor de reparație"
V. În ce privește emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat, menționăm că pretenția reclamantei în raport de prevederile Legii nr. 165/2013, nu își mai găsește justificare.
1. În situația validării dosarului, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte.
Prin excepție, potrivit art. 41 alin 3 din Legea nr. 165/2013, C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, exclusiv în dosarele aprobate de CCSD înainte de . legii, precum și în situațiile în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a nou legi, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor.
Cum dosarul reclamantei nu se încadrează în niciuna din categoriile arătate, menționăm că acesta va fi soluționat în condițiile și termenele legale.
2. În sprijinul acestei afirmații, înțelege să facă referire la Decizia nr. 269/2014 a Curții Constituționale a României (CCR), care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.
Curtea reține totodată, că prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face in termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii" Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacata, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Prin urmare, singurul aspect nuanțat de CCR prin soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 165/2013 și care privește în mod direct C. Națională, se referă la termenul prevăzut la art. 35 alin 2 din noua lege și nu la modalitatea de stabilirea a despăgubirilor.
Față de aspectele expuse, solicită, în principal admiterea excepției invocate, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În drept: Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005. OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013 modificata și completată prin Legea nr. 368/201, art. 205-208 NCPC
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor compensatorii, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2014, instanța apreciază că este lipsită de obiect.
Astfel, instanța constată că prin notele depuse la data de 10.11.2014, reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind obligarea pârâtei CNCI să emită Decizia de acordare a despăgubirilor în echivalent .
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că reclamanta a început procedura de recuperare a contravalorii imobilului teren și construcție, situat în ., jud. D., prin formularea notificării nr. 364/N/2001 la data de 02.07.2001.
Prin Dispoziția nr._/24.02.2009, a fost respinsă notificarea reclamantei.
La data de 03.12.2010, prin sentința 480/2010, Tribunalul D. a admis acțiunea reclamantei, a anulat dispoziția de respingere a notificării nr._/2009 și a obligat pârâții să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 505 mp și casă situat în C., ., jud. D..
Dosarul de despăgubire, aferent Dispoziției nr. 3022/27.04.2012 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC
În urma analizei dosarului de despăgubire, pârâta a constatat că acesta trebuie completat cu fișa imobilului și borderoul de plată a despăgubirilor aferente exproprierii imobilului, astfel că, la data de 14.06.2013 s-a solicitat Primarului M. C. completarea dosarului de despăgubiri cu aceste documente.
Ulterior, așa cum rezultă din adresa nr. 4452/10/24.01.2014, reclamanta a comunicat CNCI, un set de înscrisuri, printre care se află și cele solicitate de comisie Primarului M. C..
În conformitate cu prevederile art. 17 din Lg 165/2013" (1)În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;
b)dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor".
Instanța constată că, potrivit adresei din data de 14.06.2013, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicită acte care tind la punerea în discuție a calității reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii.
Or, asupra îndreptățirii reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 505 mp și casă situat în C., ., jud. D., s-a pronunțat Tribunalul D. prin sentința 480/2010.
Instanța apreciază că, deși conform noii legi pârâta are dreptul să valideze sau să invalideze deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în speță, pârâta nu putea repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii, cât timp în cauză se pronunțase o instanța judecătorească, existând în acest sens o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În consecință, instanța apreciază că atitudinea pârâtei de a nu soluționa cererea, invocând necesitatea depunerii unor documente deși o trecuseră mai mult de 12 ani de la formularea cererii de către reclamantă, și în cauză exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care stabilea îndreptățirea reclamantei la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, echivalează cu un refuz nejustificat de a soluționa dosarul de despăgubire.
Instanța apreciază de asemenea că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 12 ani de la data formulării cererii, constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față, prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, se apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 12 ani de la formularea cererii de acordarea a măsurilor reparatorii de către reclamantă, constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
În consecință, în considerarea celor de mai sus, instanța consideră că, la data formulării acțiunii în justiție, se depășise un termen rezonabil de parcurgere a etapelor prevăzute de lege pentru procedura administrativă și de finalizare a acesteia prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, astfel că va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și, față de cele reținute mai sus, instanța apreciază ca fiind îndreptățită reclamanta la obținerea unei Decizii de compensare, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 505 mp și casă, situat în C., ., jud. D., pe care să-l valorifice potrivit procedurilor prevăzute în reglementarea actuală, respectiv Lg 165/2013.
În ceea ce privește obligarea pârâților P. C. și P. M. C. la înaintarea către pârâta CNCI a fișei imobilului și a Borderoului de plată a despăgubirilor, instanța apreciază că acesta nu este întemeiată, constatând că în cauză înscrisurile au fost înaintate reclamantei, iar aceasta la rândul său le-a depus la pârâtă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în parte și va obliga pârâta ca în urma validării dispoziției primarului nr. 3022/2012, să emită reclamantei Decizia de compensare, pentru terenul în suprafață de 288 mp situat în C., ., jud D.. Va respinge cererea privind obligarea pârâților P. C. și P. M. C. la înaintarea către pârâta CNCI a fișei imobilului și a Borderoului de plată a despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea modificată, formulată de reclamanta I. N., cu domiciliul în C., .. 88 B2, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în C., ., nr. 7, județul D..
Obligă pârâta CNCI să emită reclamantei Decizia de compensare, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 505 mp și casă, situat în C., ., jud. D..
Respinge cererea privind obligarea pârâților P. C. și P. M. C. la înaintarea către pârâta CNCI a fișei imobilului și a Borderoului de plată a despăgubirilor.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
Red. MCV / 6 ex.
C.N. 16.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1720/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1031/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
