Pretentii. Sentința nr. 2291/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2291/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 4765/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2291/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta A. M. - C.. av. Ț. I. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Ț. I. pentru reclamantă, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în baza art. 131 NCPC pune în discuție competența.
Avocat Ț. I. pentru reclamanta A. M. apreciază că este competentă cu soluționarea cauzei.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, stabilește că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat Ț. I. pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei reprezentând timbru de mediu cu dobânda aferentă, cu obligarea la cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 31.03.2014 reclamanta A. M. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu București pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 1599 lei reprezentând taxa privind timbrul de mediu la care să se calculeze dobânda de la data achitării taxei și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, în cursul anului 2013 a dobândit prin cumpărare un autoturism, înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa reprezentând timbrul de mediu de 1599 lei.
Reclamanta a menționat faptul că a solicitat A.J.F.P. D. să-i fie restituită taxa achitată, însă pârâta i-a comunicat că respectiva cerere nu poate fi soluționată în mod favorabil.
Reclamanta a mai arătat că este încălcat art. 90 par. 1 din Tratatul UE, când taxa aplicată produselor importate și cea aplicată produselor naționale, sau din state membre sunt calculate diferit, pe baza unor criterii, care conduc la un nivel mai mare, în cazul celor importate. Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive al Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alineatul 2).
În drept, au fost invocate prevederile art. 85 și 90 din Tratatul UE, art. 148 din Constituția României, Legea nr. 554/2004.
Legal citați, pârâta AJFP D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că prin OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act care a intrat în vigoare la 15.03.2013, se prevede la art. 4:
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, timbrul de mediu se aplică tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior fuseseră înmatriculate într-un stat membru UE sau în statul român, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pârâta AFM a formulat de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că se solicită a se constata că OUG nr. 9/2013 este neconstituțională, în cazul în care acțiunea nu este însoțită și de excepția de neconstituționalitate.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii având în vedere că prin OUG nr. 9/2013 au fost armonizate cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, actul normativ înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța o consideră neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, interzicând taxe discriminatorii si protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața interna sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
Cum dispozițiile comunitare au efect direct pe verticala, potrivit Constituției României, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, precum si prevederilor Legii nr. 157/2005, conținând interdicții necondiționate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse.
Ca atare, având in vedere principiul supremației dreptului comunitar, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate sa îl aplice direct, nefiind necesară invocarea în cadrul cererii principale și a unei excepții de neconstituționalitate, astfel cum susține pârâta AFM..
Ca atare, având in vedere principiului supremației dreptului comunitar, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de acela al normei comunitare.
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare –cumpărare, reclamanta a dobândit la data de 29.11.2013, dreptul de proprietate asupra automobilului OPEL ASTRA, având numărul de identificare WOLOTGF_.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat într-un stat UE, în data de 05.12.2002, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca OPEL ASTRA, având numărul de identificare WOLOTGF_, eliberate de autoritățile române, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 30.12.2013, fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_, în timp ce chitanța . nr._/24.12.2013, certifică faptul că la înmatriculare reclamanta a achitat taxa privind timbrul de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013, în cuantum de 1599 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 31.01.2014, reclamanta a solicitat A.J.F.P. D. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.
De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, astfel că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamante de plata timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precizat.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. M., cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat Ț. I. în C., ., .. 2, ., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, sector 6, Corp A, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. P. |
Red.J.S.
Tehn.CA
Iulie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3216/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3474/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
