Pretentii. Sentința nr. 1793/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1793/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 168/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1793/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. C., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. H. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta A.J.F.P. D. a trimis instanței înscrisul solicitat.
Apărătorul reclamantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat L. H., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente (începând de la momentul achitării taxei) -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 10.01.2014 reclamantul D. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați în solitar, să-i restituie contravaloarea taxei pentru emisii poluante - în cuantum de 2.040 lei -, să-i achite dobânda legală aferentă - calculată de la data plății și până la momentul restituirii efective -, precum și cheltuieli de judecată – în temeiul art. 453 C.pr.civ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism second-hand, marca Opel, având nr. identificare W0L0AHL_ – înmatriculat pentru prima oară în Germania, în data de 07.10.2004 – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/15.05.2012.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat sa-i fie restituita taxa de poluare, însă i s-a răspuns că nu există temei legal pentru a se dispune o astfel de măsură.
Reclamantul a pretins că plata acestei taxe - numită taxă de poluare pentru autovehicule - constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și O.U.G 50/2008, care contravine art. 90 alin 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. I din Tratatul de Instituie a Comunității Europene prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”. Potrivit aceluiași articol - alin 1 -, se interzice discriminarea între produsele importate și cele aparținând pieței interne și care sunt de aceeași natură, iar alin. 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art. 23 din același Tratat, comunitatea are la bază uniunea vamală, care instituie libera circulație a mărfurilor și care implică interzicerea taxelor vamale, dar și a altor taxe în comerțul dintre statele membre.
Taxa de poluare a fost introdusa în legislație prin O.U.G. 50/2008 si a intrat in vigoare la 01.07.2008, fiind modificata prin O.U.G. 208/2008, O.U.G. 218/2008 și recent O.U.G. 7/2009, ultima ordonanța după care și reclamantul a plătit taxa de poluare.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Mai mult, s-a decis suspendarea taxei auto pe perioada 01.12._09 pentru mașinile noi Euro 4, care nu depășesc capacitatea cilindrica 2000 cm3, ceea ce este o discriminare nouă a regimului fiscal și respectiv o diferență de tratament față de cei care doresc să achiziționeze un autovehicul, condiționându-i să achiziționeze doar un anumit tip de autovehicul, cu o capacitate cilindrică sub 2000 cm3, pentru a nu plăti taxa de poluare.
În această situație se evidențiază o noua discriminare, deoarece legiuitorul a stipulat in ordonanță faptul că se asigură protecția mediului pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului,, Poluatorul plătește", or persoanele care au solicitat înmatricularea înainte de data de 01.07.2008, fata de cele care au înmatriculat autoturismele după acea dată, nu mai plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează la fel ca și celelalte.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat, prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
C.J.C.E. în cauza Michel Humblot - similară cazului taxei speciale din legislația românească -, a arătat că “statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art. 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
De asemenea, art. 148 alin 2 din Constituția României stabilește că: “prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Totodată potrivit alin 4 din același articol Parlamentul, Președintele țării, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce rezultă din actul aderării și din Constituție.
Reclamantul a susținut că această taxă a fost introdusă încălcând normele dreptului comunitar, iar instanța de judecată, ca instanță comunitară, este obligată a constata că reglementările interne sunt contrare normelor dreptului comunitar și să refuze aplicarea legislației naționale neconforme cu aceasta. A fost invocată cauza Simmenthal (1976) în care C.J.C.E a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. Ca atare, urmează a se constata că suma plătită de reclamant nu era datorată conform legislației comunitare și, în consecință, trebuie restituită, reclamantul fiind îndreptățit și la plata dobânzii legale reglementată de disp. art. 117 și 124 C.pr.fiscală, coroborate cu prevederile Ordinului M.E.F. nr. 1889/22.12.2004.
Mai mult, începând din data de 25.06.2009, CE a declanșat procedura de infringement pe taxa de poluare împotriva României, menționând că această taxă duce la discriminarea autoturismelor de ocazie și protejează industria românească de autovehicule noi.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 90 și 23 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene; hotărârea din 11 august 1995 privind cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV; hotărârea din 7 mai 1987, privind cauza 184/85, Comisia c. Italia; cauza Simmenthal (1976) CJE; art. 148 alin 2 și 4 din Constituția României; art. 21 alin 4 și 117 din Codul de Procedură Fiscală; Legea 554/2004 și art. 453 Cod Procedură Civilă
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/05.12.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/15.05.2012; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului marca Opel, având nr. identificare W0L0AHL_ și nr. de înmatriculare_ ; adresa nr._/31.03.2014 - întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa nr._/31.03.2014 – întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor -, reclamantul a prezentat – anterior înmatriculării -, documente care atestă faptul că a dobândit în proprietate un autovehicul marca Opel, având nr. identificare W0L0AHL_, înmatriculat pentru prima oară în Germania, în data de 07.10.2004.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul automobil a fost înmatriculat în România la data de 15.05.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/15.05.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 2.040 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. DJ_/05.12.2013, reclamantul a solicitat A.J.F.P. D. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă în parte acțiunea și vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 2.040 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor", în timp ce art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare",
CJUE a statuat – în cauza C-565/11, I. c. Statul Român – că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
CJUE a apreciat că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
Așadar, reglementarea națională – art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, contravine dreptului comunitar în măsura în care nu permite unui contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar, să nu obțină – atunci când trebuie a i se rambursa respectivele sume -, și dobânzi la sumele plătite decât de la momentul trecerii unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire, și nu de la data achitării acelor sume.
Însă, pentru ca o persoană să se prevaleze de dispozițiile art. 124 C.pr.fiscală, trebuie să fi solicitat, în mod expres – anterior sesizării instanței judecătorești -, organelor fiscale să-i achite și dobânda legală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a apreciat că o astfel de prevedere a legii naționale – condiționarea acordării de despăgubiri de o cerere în acest sens -, ar fi contrară principiului efectivității, ci doar că momentul de la care încep a curge dobânzile – stabilit prin coroborarea prevederilor art. 70 și 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, încalcă principiul anterior menționat – întrucât nu ia în calcul faptul că prejudiciul încercat de un contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar se produce chiar de la momentul achitării taxei.
Cu alte cuvinte, persoana care pretinde că a plătit o taxă contrară dreptului Uniunii Europene, trebuie să dea dovadă de o diligență rezonabilă dacă dorește a-i fi reparat în mod integral prejudiciul produs de organele fiscale – în sensul restituirii atât a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare cât și a dobânzii aferente -, și să solicite – înainte de a se adresa instanței -, respectivelor organe fiscale nu numai restituirea sumei efectiv achitate ci și acordarea dobânzii legale aferente, impunerea unei astfel de proceduri prealabile neputând fi calificată ca o cerință excesivă sau care să facă aproape imposibilă obținerea de despăgubiri.
Or, analizând cererea de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/05.12.2013 -, se constată că reclamantul nu a solicitat și acordarea de dobânzi, ci doar restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În aceste circumstanțe, neexistând o solicitare expresă a reclamantului de a beneficia și de dobânzi la suma achitată, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege anterior menționat pentru acordarea unor dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite.
Prin urmare, va fi respinsă cererea de acordare a dobânzii legale la suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 704 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. C., domiciliat în comuna Bucovăț, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.), având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.040 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale, la suma anterior menționată.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 704 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 20 mai 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./28.05.2014
Tehnored. M.M/5 ex/
| ← Pretentii. Sentința nr. 1673/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 414/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
