Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3583/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3583/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 31750/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 855/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Judecător J. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta M. I. D., împotriva Sentinței Civile nr. 3583/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D.-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin reprezentant convențional, avocat M. I., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen.
Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Apărătorul apelantului consideră că instanța este competentă să soluționeze cauza.
Instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.
Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție; într-o a doua teză solicită admiterea în parte a apelului, anularea în parte a procesului verbal, cu consecința aplicării sancțiunii avertismentului. Arată că nu s-a făcut dovada că măsurarea vitezei autoturismului apelantului s-a efectuat corespunzător; totodată arată că verificarea metrologică s-a făcut pentru un alt aparat radar, iar din procesul verbal de contravenție nu rezultă dacă la momentul stabilirii vitezei autoturismului apelantului s-a avut în vedere marja de eroare. Consideră că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3583/13.03.2014, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul M. I. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 06 09 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D. – Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria C. a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06 09 2011 emis de I. D., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere deoarece s-a reținut în sarcina sa că a condus auto Opel cu nr._ pe . de 101 km/h, depistat cu aparatul radar Autovoision . 112 montat pe auto MAI_, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 din HG 1391/2006 și este sancționată potrivit disp art 102 alin 3 lit. c din OUG 195/2002
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate cerințele art. 17 din ordonanță, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește motivele de nulitate ținând de calificarea operatorului, de existența ordinului de serviciu, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate deoarece Norma de metrologie legală NML 021-05 invocată de petent a fost modificată și completată de Ordinul 187/2009 al directorului general al Biroului român de Metrologie Legală, iar disp. pct. 4 din această normă, pe care își întemeiază petentul susținerile, au fost abrogate.
În privința identificării cinemometrului, în procesul verbal se specifică marca acestuia și nr. autoturismului pe care este montat permițându-se astfel verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de pct. 5.2.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, așa cum a fost modificată, motiv pentru care instanța a apreciat ca neîntemeiat și acest motiv de nulitate, menționând că exista o eroare in cuprinsul procesului verbal in sensul că, loc de ROM 114 agentul a trecut ROM 112, dar aceasta este doar o simplă eroare materială.
În ceea ce privește nerespectarea marjei de eroare, instanța a reținut că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice.
Intimatul-petent nu a prezentat nicio dovadă care să conducă la concluzia că aparatul radar care a măsurat viteza automobilului pe care-l conducea ar fi funcționat în mod defectuos și, deși există posibilitatea ca radarul radar care a măsurat viteza autovehiculului pe care-l conducea intimatul-petent sa fi fost afectat de o eroare maximă de +/-4%, nu există nici un temei juridic pentru ca instanța să considere – în mod automat -, că marja de eroare nu putea fi decât în favoarea conducătorului auto.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din probele administrate în cauză, respectiv înregistrările fotografice radar, efectuate cu ocazia constatării faptei contravenționale, rezultă că autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 101 km/h (fila 22 dosar).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că cinemometrul (aparatul radar) a fost omologat și verificat metrologic (fila 45 dosar).
În aceste condiții, în raport de H.G 1391/2006 care reglementează modalitatea de întocmire a proceselor – verbale de contravenție în situația în care se folosesc aparate tehnice de verificare, instanța a apreciat că probele cu înscrisuri administrate fac pe deplin dovada a tuturor datelor și împrejurărilor comiterii contravenției.
Deși contestă starea de fapt reținută în actul de contravenție și dovedită cu planșele foto depuse la dosar, petentul nu și-a dovedit susținerile din plângerea contravențională.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța a apreciat că procesul verbal este temeinic.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, faptul că petentul a circulat pe un bulevard din C., noaptea, cu o viteza foarte mare punându-și in pericol viața și pe cea a participanților la trafic, faptul că petentul nu a propus probe care sa-i circumscrie favorabil, instanța a apreciat că sancțiunea avertisment nu este suficientă pentru sancționarea petentului și avertizarea acestuia ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. I. D., în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/ 06 09 2013.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către M. I. D., solicitând instanței, într-o primă teză, să admită apelul și să schimbe în tot Sentința Civilă nr. 3583/13.03.2014, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate și pe fond, să anuleze Procesul - verbal ., nr._/06.09.2013
Într-o a doua teză solicită să admită apelul, să schimbe în tot Sentința Civilă nr. 3583/13.03.2014, în sensul admiterii plângerii contravenționale și pe fond, să anuleze în parte Procesul verbal ., nr._/06.09.2013, emis de I. D. - Serviciul Rutier C., în sensul înlocuirii sancțiunii principale aplicate constând în amendă în cuantum de 720 lei și a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce, cu avertisment, și, pe cale de consecință, să-l exonereze de la plata amenzii în cuantum de 720 lei, să dispună ștergerea celor 9 puncte amendă și restituirea permisului de conducere reținut.
Se arată că la data de 06.09.2013, prin Procesul - verbal ., nr._/06.09.2013 emis de I. D. - Serviciul Rutier C., în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, avertisment, 9 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce, reținându-i-se în acest sens și permisul de conducere pe o perioada de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG 195/2002.
În fapt, se arată că agentul constatator a reținut că, în data de 06.09.2013, în jurul orei 0115 a condus autoturismul marca Opel, înmatriculat sub nr. Dl 36 FFF, pe . de 101 km/h, viteză stabilită de aparatul radar marca AUTOVISION, . 112, montat pe auto MAI_.
Astfel, agentul constatator a apreciat că a încălcat prevederile art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, dispunând, în consecință/ sancționarea sa cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului său de a conduce, în temeiul art. 102, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin Sentința civilă nr. 3583/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată .
Într-o primă teză a apelului consideră că Sentința civilă nr. 3583/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este nelegală.
1. Sentința civilă nr. 3583/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În acest sens, arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că menționarea în cuprinsul Procesului verbal de către agentul constatator a aparatului radar . 112 în loc de ROM 114 este doar o simplă eroare materială.
Consideră că, pentru a se bucura de prezumția de legalitate și temeinicie procesul - verbal de contravenție trebuie să cuprindă numai date corecte, orice mențiune eronată fiind de natură să răstoarne această prezumție.
Astfel, în situația în care printr-un act normativ se prevede obligația încheierii procesului verbal într-o anumită modalitate, astfel cum se întâmplă prin: art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, forma procesului verbal, respectiv mențiunile prevăzute în dispozițiile legale, trebuie respectate în mod obligatoriu. în caz contrar, sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativă a procesului verbal încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, sancțiune care intervine în situația dovedirii unei vătămări.
Consideră că la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 181, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D: Potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 19^/2002, privind circulația pe drumurile publice, procesul verbal de contravenție cuprinde, descrierea faptei și mențiunea că, contravenientul a fost înregistrat cu………… înregistrarea se păstrează la sediul unității 6 luni de la data constatării contravenției.
Astfel, menționarea aparatului radar, marca Autovision . 112 în cuprinsul procesului verbal, aparat radar care există, însă care este montat pe alt autoturism decât cel în care se afla agentul constatator la momentul întocmirii procesului verbal, respectiv autoturismul cu nr. MAI_, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar chiar de către intimat (răspunsul la adresa instanței și buletinele de verificare metrologică), echivalează cu inexistența acestei mențiuni în procesul verbal.
De asemenea, consideră că menționarea eronată a aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea sau nemenționarea acestuia în cuprinsul procesului Verbal de contravenție atrage nulitatea relativă a acestuia, sancțiune condiționată de existența unei vătămări a petentului prin încheierea actului sancționator cu nerespectarea prevederilor legale menționate.
În prezenta cauză, arată că procesul verbal este nul relativ, întrucât vătămarea suferită de către petent ca urmare a menționării eronate a aparatului radar cu care a fost efectuată înregistrarea; presupusei contravenții, există, și aceasta rezidă în imposibilitatea instanței de a efectua o verificare efectivă a înregistrărilor aparatului respectiv, și de asemenea, în imposibilitatea de a examina existența unei verificări metrologice valabile a aparatului radar, în lipsa căreia, înregistrările nu ar putea fi luate în considerare.
Arată că procesul verbal de contravenție contestat este netemeinic, întrucât aparatul radar marca Autovision, . 112 menționat în cuprinsul actului sancționator ca fiind cel cu care s-a efectuat înregistrarea vitezei autovehiculului condus de petent, nu cuprinde nicio înregistrare cu privire la autovehiculul său.
Prin urmare, consideră că în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționat că înregistrarea s-a făcut cu aparatul radar marca Autovision . 112 montat pe autoturismul MAI_, iar pe acest autoturism la data întocmirii procesului verbal era montat un alt aparat radar, (. 14), procesul verbal de contravenției este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice și ca atare, se impune anularea acestuia.
2. Sentința civilă nr. 3583/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 3.1.1., lit. b și c din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 publicat în M. Of. al României nr. 1102/07.12.2005, precum și a art. 1 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În acest sens, precizează că, instanța de fond a reținut în mod eronat că deși există posibilitatea ca aparatul radar care a măsurat viteza autovehiculului condus de petent să fi fost afectat de o eroare maximă de +/- 4%, nu există nici un temei juridic pentru ca instanța[să considere în mod automat -, că marja de eroare nu putea fi decât în favoarea conducătorului auto.
De asemenea, arată că, printr-o interpretare proprie, instanța de fond a reținut în mod greșit, în motivarea soluției adoptate, că verificarea cerințelor de metrologie cuprinse în Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre efectuează numai cu ocazia verificării metrologice și nu se aplică în funcționarea propriu-zisă â cinemometrelor.
Cu toate acestea, se arată că instanța de fond a confirmat existența posibilității ca aparatul radar să fi măsurat în mod greșit viteza autovehiculului condus de apelant, însă în ceea ce privește temeiul juridic în baza căruia să rețină că marja de eroare este în favoarea conducătorului auto, a considerat că aceasta nu există.
Or, în cauză, suntem în prezența unui dubiu care are un caracter rezonabil, această calitate fiind esențială pentru a fi atrasă aplicarea principiului in dubio pro reo, principiu care își găsește pe deplin aplicabilitatea în materie contravențională, fiind complementar prezumției de nevinovăție.
In aceste condiții, ca urmare a constatării existenței unui dubiu, apelantul consideră că instanța de judecată trebuia să admită plângerea contravențională și să dispună anularea procesului verbal de contravenție, întrucât intimatul trebuie să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „acuzatului" și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, respectiv împrejurarea că petentul ar fi condus cu viteza de 101 Km/h în localitate, în caz contrar, urmând ca dubiul să profite petentului, în sensul că viteza maximă: pe "care autovehiculul condus de petent o avea, a fost de 97 -98 km/h.
Astfel, cum s-a reținut și în jurisprudență, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, înregistrarea făcută trebuie să corespundă cu cele consemnate de agentul constatator, în caz contrar, instanța urmând a reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției cere ca instanța să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Or, în cauză, apelantul consideră că însăși constatarea faptei de către agentul de poliție s-a bazat pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile.
În acest sens arată că, potrivit art. 3.1.1., lit. b și c din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei: ... b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: ±3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ±3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h. c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este cea de la pct. 3.l.l. b); în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea de la pct. 3.1.1. b); în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroare amaximă tolerată este de: ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ±4% din valoarea măsurată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.
Ca atare, arată că interpretarea instanței de fond în sensul că erorile menționate de normele de metrologie s-ar aplica numai cu ocazia verificării metrologice a cinemometrelor este în contradicție cu reglementarea expresă a normelor metrologice întrucât acestea stabilesc erorile la măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar și erorile la măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Rezultă deci că măsurarea vitezei autovehiculului apelantului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv 97 -98 km/h (101 km/h valoarea măsurată - 4% din valoarea măsurată)
Astfel apreciază că nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 47 - 48 Km/h a vitezei maxime admise.
Chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, aprecieză că fapta reținuta de agentul constatator nu constituie contravenție în sensul art. 1 din OG nr. 2/2001, raportat la temeiul de drept reținut de agentul constatator în actul sancționator.
Astfel, deși fapta ar întruni elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108, alin. 1, lit. d, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de judecată nu are posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune, aceasta având doar obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
Față de cele menționate, apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar pe fond, anularea Procesului verbal ., nr._/06.09.2013, emis de I. D. - Serviciul Rutier C. cu consecința înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 720 lei și a restituirii permisului de conducere reținut.
II. într-o a doua teză a apelului, apreciază că Sentința civilă nr. 3583/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a art. 7, alin. 3 coroborat cu art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 7, alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar potrivit art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.
In consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, a apreciat că instanța de fond în mod greșit a considerat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, raportat și la probele administrate în cauză, apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să admită în parte plângerea și ca efect al individualizării corecte a faptei săvârșite, ar fi trebuit să dispună aplicarea sancțiunii avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru formarea unei atitudini corespunzătoare a apelantului.
Față de cele menționate, solicită să dispună admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate și pe fond, anularea în parte a Procesului-verbal ., nr._/06.09.2013 emis de I. D. - Serviciul Rutier C., în sensul înlocuirii sancțiunii principale aplicate constând în amendă în cuantum de 720 lei și a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce cu avertisment, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii.
În drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul I.P.J. D. a formulat întâmpinare la 03.10.2014 prin care a precizat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată, apreciind că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. Se arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ. De asemenea, invocă disp. art. 249 C.p.c., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar în materie contravențională, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară. Intimatul învederează faptul că prin mijloacele de probă depuse la dosar a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției și arată că fapta reținută în sarcina apelantului prezintă un pericol social destul de ridicat, circulând cu viteza de 101 Km/h în localitate. Solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 3583/06.03.2014, pronunțată de Judecătoria C..
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06 09 2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere deoarece s-a reținut în sarcina sa că a condus auto Opel cu nr._ pe . de 101 km/h, depistat cu aparatul radar Autovoision . 112 montat pe auto MAI_, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 din HG 1391/2006 și este sancționată potrivit disp art 102 alin 3 lit. c din OUG 195/2002
Judecătoria C., prin sentința nr. 3583/13.03.2014 a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea pv, tribunalul apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la aparatul radar cu care a fost efectuată măsurarea vitezei, tribunalul însă, în baza probelor existente la dosarul cauzei, reține că aparatului radar, marca Autovision . 112 menționat în cuprinsul procesului verbal, este montat pe alt autoturism decât cel în care se afla agentul constatator la momentul întocmirii procesului verbal, respectiv autoturismul cu nr. MAI_, fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar chiar de către intimat.
Contrar celor reținute de instanța de fond, tribunalul consideră că menționarea greșită a aparatului radar din cuprinsul pv, nu poate fi apreciată ca fiind doar ca o simplă eroare materială.
Astfel, tribunalul, fiind în imposibilitatea de a proceda la examinarea existenței unei verificări metrologice valabile a aparatului radar, cât timp nu se poate stabili cu certitudine care aparat radar a fost montat pe autoturismul MAI_, in concordanță și cu cele susținute și de către apelant, consideră că înregistrările nu pot fi luate în considerare.
Prin urmare, raportat la cele arătate mai sus, instanța considera că în cauză a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului - verbal de contravenție, menționarea eronată a aparatului radar, făcând aplicabile prevederile art. 175 NCPC, atrăgând nulitatea relativă a procesului verbal încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește vătămarea suferită de apelant, aceasta constă tocmai în imposibilitatea petentului de a examina existența unei verificări metrologice valabile a aparatului radar.
Față de toate cele arătate instanța constatând că indicarea eronată a mijlocului de măsurare a vitezei, este în măsură să producă o vătămare apelantului-petent care nu poate fi înlăturată decât prin anularea pv, va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va admite plângerea contravențională și va anula p.v.de contravenție . nr._ din 06.09.2013 și va exonera petentul de plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelanta M. I. D. CU D.. PROCEDURAL ALES LA SCPA G. ȘI ASOCIAȚII SCA, cu sediul în C., ., .. 2, ., împotriva Sentinței Civile nr. 3583/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D..
Schimbă sentința apelată în sensul că admite plângerea contravențională.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 06.09.2013 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | Judecător, J. S. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. C.V./4 ex.
Jud. fond V.F.
Teh. A.C. 15.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 415/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1706/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
