Pretentii. Sentința nr. 1887/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1887/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 3601/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 1887/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. F. .., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., S. F. ORĂȘENESC CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru reclamantă – care depune delegație de substituire a apărătorului I. D. -, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că societatea-reclamantă a depus la dosar o precizare de acțiune – în cuprinsul căreia a indicat cuantumul sumei solicitate de la pârâți cu titlu de dobândă fiscală.
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și F. -, de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei consideră că Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și F. este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Avocat C. D., pentru reclamantă, solicită – dat fiind că, în cuprinsul precizării de acțiune, societatea pe care o reprezintă a specificat o anumită valoare a sumei solicitate -, încuviințarea efectuării unei expertize contabile, care să determine cuantumul exact al sumei cuvenite cu titlu de dobândă
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și luând în considerare înscrisurile aflate la dosar, instanța consideră că nu este utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize contabile și, în consecință, respinge cererea de administrare a respectivei probe.
Apărătorul societății-reclamante învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul atât asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune – invocată de D.G.D.F.P. C., în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D., în cuprinsul întâmpinării -, cât și asupra fondului.
Avocat C. D., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției. Precizează că a fost întrerupt cursul prescripției, prin introducerea acțiunii inițiale – prin care s-a cerut restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare. Referitor la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată - în sensul obligării pârâților la achitarea dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare (începând cu data plății – 18.11.2008 -, și până la momentul restituirii respectivei sume -31.05.2012), precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 10.03.2014 reclamanta S.C. F. .. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., S. F. ORĂȘENESC CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i plătească dobânda legală în materie fiscală la suma de 6.126 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, începând cu momentul achitării taxei (18.11.2008) și până la data când suma anterior menționată i-a fost restituită (31.05.2012) – în conformitate cu hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-565/11 (M. I.) -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, societatea-reclamantă a învederat faptul că a achiziționat un autovehicul second-hand marca Renault Magnum, . VF611GTA_, – înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru al Uniunii Europene – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrânsă să plătească taxa de poluare reglementată de prevederile O.U.G. 50/2008 – fapt atestat de chitanța ., nr._/18.11.2008.
Reclamantul a menționat că a formulat acțiune în justiție - în data de 05.05.2011, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._/63/2011 - și, prin Sentința nr. 2729/17.11.2011, pârâtele au fost obligate, în solidar, să-i restituie suma achitată cu titlu de taxă de poluare - în cuantum de 6.126 lei -, fără a se fi dispune si obligarea la plata dobânzii fiscale pentru suma respectiva.
Reclamantul a precizat faptul că, în data de 18.04.2013, Curtea Europeană de Justiție, prin hotărârea pronunțată în cauza C–565/11 (M. I.), a dispus ca dobânda la taxa achitată să se acorde de la momentul plății, și nu de la data punerii în întârziere, așa cum prevedea art. 124 Cod Pr. Fiscală, singurul cadru legal în vigoare la data judecării cauzei. Astfel, s-a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a respectivei taxe.
Reclamanta a susținut faptul ca nu a beneficiat de plata niciunei dobânzi aferente taxei ce a fost constatata ca fiind nelegala de către instanța de judecata, prin urmare, potrivit principiului „accesorium sequitur principalem", dobânda ce se cuvine trebuie achitata tot de la momentul in care taxa a fost ilicita.
Referitor la data de 31.05.2012, societatea-reclamantă a menționat că, urmare a cererii de punere in executare a sentinței nr. 2729/17.11.2011, A.F.P. Calafat a procedat - începând cu data de 31.05.2012 -, la plata/compensarea sumelor stabilite de către instanța de judecata. Astfel, din suma totală de restituit, de 60.615 lei:
- în data de 31.05.2012, prin Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr._, s-a compensat suma de 13.388 lei;
- în data de 31.05.2012, prin Nota de compensare privind cesiunea dreptului de restituire nr._, s-a compensat suma de 2.159 lei;
- în data de 31.05.2012 prin Nota de compensare privind cesiunea dreptului de restituire nr._, s-a compensat suma de 2.370 lei;
- în data de 01.06.2012, au fost plătite de către reclamantă sumele de 12.100 lei si 3.789 lei;
- în data de 18.06.2012, reclamanta a achitat suma de 26.809 lei;
De asemenea, reclamanta a invocat faptul că, în data 07.02.2013, a solicitat Serviciului F. Orășenesc Calafat să-i fie achitată dobânda fiscală la suma plătită cu titlu de taxă de poluare, de la momentul încasării taxei și până la data restituirii sumei de 6.126 lei – cererea fiind înregistrată sub nr. DJ_ -, insa parata a înțeles sa răspundă negativ la respectiva solicitare.
Totodată, în opinia societății-reclamante, având în vedere principiul priorității dreptului comunitar – consacrat de Constituția României -, instanța va trebui să înlăture de la aplicare prevederile art. 70, 120 și 124 C.pr.fiscală, în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 25 și 90 (110) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-565/11 (M. I.) și Codul de Procedură Fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
În data de 09.04.2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – precizând că acționează în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D. -, a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat prescripția dreptului material al reclamantului de a cere obligarea pârâților la plata dobânzilor de la data de 18.11.2008 - reprezentând data plății taxei de poluare -, și până la data stabilită prin sentința civilă nr. 2729/17.11.2012.
În susținerea acestei excepții s-a invocat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 135 din OG nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Or, în contextul în care reclamantul a achitat taxa de poluare în data de 18.11.2008, termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2009 și se împlinește la 31 decembrie 2013.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 statuează că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii", astfel că dreptul la acțiune privind dobânda legală, care este un accesoriu al creanței principale, se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principală .
În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalului D. la 10.03.2014, după împlinirea termenului de prescripție. Cum prevederile legale ce reglementează prescripția sunt imperative - acestea limitând timpul în care se poate valorifica un drept -, iar în cauză nu a intervenit niciunul din motivele de întrerupere a cursului prescripției, excepția invocată trebuie admisă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 N.C.pr.civ.
Deși legal citați, pârâții S.F.O. Calafat și A.F.M. nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de achitare a dobânzii legale la suma plătită cu titlu de taxă de poluare – înregistrată la S.F.O. Calafat sub nr. DJ_/07.02.2014 -, și răspunsul primit la aceasta; copia chitanței ., nr._/18.11.2008; copia Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr._ – întocmită de A.F.P. Calafat în data de 31.05.2012; copii după Notele de compensare privind cesiunea dreptului de restituire nr._ și_/ 31.05.2012 - întocmite de A..F.P. Calafat; copia unui înscris intitulat "extras de cont nr. 7, din data de 13.07.2012"; copia Sentinței nr. 2729/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul D.; copia Deciziei nr. 3039/25.04.2012 – pronunțată de Curtea de Apel C..
Analizând actele aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._/63/2011, în data de 05.05.2011, reclamanta S.C. F. .. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea sumelor achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare sau taxă de poluare – în cuantum total d 60.616 lei -, precum și să-i achite dobânzile aferente..
Prin Sentința civilă nr. 2729/17.11.2011 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3039/25.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. -, a fost admisă în parte acțiunea formulată, pârâții fiind obligați, în solidar să-i plătească societății-reclamante sumele de 7.791 lei, 6.875 lei, 6.017 lei și 6.126 lei - reprezentând taxe de poluare. De asemenea, pârâta A.F.P. Calafat a fost obligată să-i achite reclamantei sumele de 12.099 lei, 12.100 lei și 9.607 lei – reprezentând taxe de primă înmatriculare. Referitor la dobânzi, în motivarea hotărârii, instanța a specificat că, din moment ce art. 124 din C.pr.fiscală statuează că "Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor" iar reclamanta nu a solicitat organelor fiscale și plata unor dobânzi, un astfel de capăt de cerere nu poate fi primit.
Așadar, se reține că instanța a considerat că nu era îndeplinită o condiție de admisibilitate a cererii vizând acordarea de dobânzi – formularea unei astfel de solicitări către organele fiscale, înainte de a sesiza instanța – or, în contextul în care, în cadrul prezentei acțiuni, reclamanta a prezentat dovada că, anterior intentării cererii de chemare în judecată, a solicitat S.F.O. Calafat plata dobânzilor la sumele achitate cu titlu de taxă specială auto, respectiv taxă de poluare, nu se poate susține că s-ar fi tranșat – cu autoritate de lucru judecat -, posibilitatea acordării unor astfel de dobânzi. În altă ordine de idei, în dispozitivul Sentinței civile nr. 2729/17.11.2011 nici nu există mențiunea expresă că s-ar fi respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de dobânzi la sumele achitate cu titlu de taxă specială auto și taxă de poluare, deși în considerentele hotărârii fusese analizat acest aspect.
În motivarea Sentinței anterior menționate, instanța a stabilit că, întrucât atât art. 2141 din Codul fiscal cât și O.U.G. 50/2008 – în temeiul cărora au fost percepute de la societatea-reclamantă sumele de 7.791 lei, 6.875 lei, 6.017 lei, 6.126 lei, 12.099 lei, 12.100 lei și 9.607 lei cu titlu de taxe speciale auto și taxe de poluare -, contravin disp. art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), normele de drept intern trebuie înlăturate de la aplicare, astfel încât persoana juridică care a achitat respectivele taxe este îndreptățită a obține restituirea sumelor plătite.
Conform celor înscrise în cuprinsul Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr._/31.05.2012 – întocmită de A.F.P. Calafat –, sumele cuvenite societății-reclamante în temeiul Sentinței civile nr. 2729/17.11.2011 au fost compensate cu alte obligații fiscale ale S.C. F. ..
Referitor la excepțiaprescripției dreptului material la acțiune – invocată de D.G.F.P. D. (în numele și pentru pârâta A.F.P. C.) în cuprinsul întâmpinării -, aceasta apare ca fiind neîntemeiată.
Astfel, art. 135 din O.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), statuează că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
D. fiind că reclamanta a achitat taxa de poluare în data de 18.11.2008, de la momentul respectiv a luat naștere și dreptul său de a cere restituirea sumei plătite. De asemenea, începând cu data de 01.01.2009, a început să curgă termenul de prescripție de 5 ani – reglementat de actul normativ anterior menționat -, în interiorul căruia reclamantul putea solicita instanței restituirea sumei achitate cu titlu de taxa specială auto. Respectivul termen de prescripție s-ar fi împlinit în data de 06.01.2014 – dat fiind că, întrucât ziua de sfârșit a acestuia (01.01.2014) constituia sărbătoare legală, a fost prelungit, așa cum statuează prevederile art. 101 alin. 3 C.pr.civ. -, dacă nu ar fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia.
Or, din moment ce societatea-reclamantă a investit instanța în data 05.05.2011, respectivul termen de prescripție fusese întrerupt – dat fiind că art. 133 lit. a) din O.G. 92/2003 (Codul de procedură Fiscală) prevede că "Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: ... în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune", în timp ce art. 2.537 pct. 2 din Noul cod civil statuează "Prescripția se întrerupe :...prin introducerea unei cereri de chemare în judecată"
Prin urmare, de la momentul rămânerii irevocabile a Sentinței nr. 2729/17.11.2011 (25.04.2012), a început să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, în interiorul căruia se putea solicita acordarea dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare – respectiva dobândă constituind un accesoriu al creanței principale, așa cum se recunoaște, de altfel, și în cuprinsul întâmpinării -, care nu se împlinise la momentul intentării cererii de chemare în judecată (10.03.2014).
Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamanta este îndrituită de a pretinde și dobânzi la sumele achitate cu titlu de taxă specială auto, respectiv taxă de poluare.
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Însă, CJUE a stabilit – în cauza C-565/11, I. c. Statul Român – că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
CJUE a apreciat că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
Așadar, reglementarea națională – art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală -, contravine dreptului comunitar în măsura în care nu permite unui contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar, să nu obțină – atunci când trebuie a i se rambursa respectivele sume -, și dobânzi la sumele plătite decât de la momentul trecerii unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire, și nu de la data achitării acelor sume.
Întemeindu-se pe Hotărârea CJUE anterior menționată, reclamanta a solicitat pârâtei S.F.O. Calafat - cererea fiind înregistrată sub nr. DJ_/07.02.2014 -, să-i achite și dobânda fiscală aferentă sumei de 6.126 lei reprezentând taxă de poluare – începând de la data plății și până la momentul restituirii efective -, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Acest refuz este însă nejustificat, în contextul în care art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da prioritate reglementărilor comunitare și va înlătura de la aplicare prevederile contrare ale art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală – referitoare la momentul de la care un contribuabil căruia i-a fost percepută o taxăcu încălcarea dreptului Uniunii poate pretinde acordarea de dobânzi la suma achitată.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind indubitabil că societatea-reclamantă era îndreptățită a obține dobânzi la sumele achitate cu titlu de taxă specială auto și taxă de poluare – cuvenite chiar de la momentul plății respectivelor taxe -, acțiunea formulată apare ca fiind întemeiată și, ca atare, urmează a fi admisă.
În consecință, vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D., S.F.O. Calafat și A.F.M, în solidar, să achite reclamantei dobânda legală la suma de 6.126 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, începând cu data plății (18.11.2008) și până la momentul restituirii respectivei taxe (31.05.2012).
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții, în solidar, să achite societății-reclamante suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al societății-reclamante, ca fiind neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta .., având sediul în Calafat, .. 26, jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D., S. F. Orășenesc Calafat, având sediul în Calafat, .. 3, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite societății-reclamante dobânda legală la suma de 6.126 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, începând cu momentul plății (18.11.2008) și până la data de 31.05.2012.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 27 mai 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./30.05.2014
Tehnored. M.M/6 ex/
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 163/2014.... → |
|---|
