Pretentii. Sentința nr. 2559/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2559/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 6569/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2559/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. N. și pe pârâtele A.J.F.P. D., A .F. M., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._ din 29.04.2014 reclamanta A. N. a chemat în judecată pe pârâtele A.J.F.P. D., A .F. M., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 4.034 lei, și dobânda aferentă, achitată cu chitanța . 10 nr._ din data de 25.03.2013 cu titlu de timbru de mediu, cu cheltuieli de judecată.
În fapt arată că pentru înmatricularea autoturismului OPEL Tip Astra achiziționat din Germania, reclamanta a achitat suma de 4.034 lei, achitată cu chitanța . 10 nr._ din data de 25.03.2013 cu titlu de timbru de mediu, această taxă fiind nelegală, contravine legislației Uniunii Europene și încalcă deciziile C.J.U.E.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea timbrului, achitat în temeiul OUG nr.9/2013, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea taxei de poluare.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Legea 9/2012 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamantul, care a achiziționat un autoturism second hand a fost obligat, cu ocazia înmatriculării, să achite taxa de poluare în cuantum de 4034 lei, calculată în baza OUG nr.9/2013.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.
De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului .
Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, astfel în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata de timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precitat.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În temeiul art.453 C.p.civ., va fi respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. N. cu domiciliu în C. .. 3, .. 1, . în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., ambele cu domiciliu în C. .,2 Județul D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 corp A sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 26 septembrie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3171/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1786/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
