Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Sentința nr. 3241/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3241/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 12999/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3241/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. P. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de avocat G. D. lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța în raport de dispoz. Legii 309/2002 rap. la Legea nr. 554/2004, pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantului, apreciază că Tribunalul D. – Secția C. este competentă cu soluționarea cauzei.
Instanța în raport de dispoz. Legii 309/2002 rap. la Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cererii de chemare în judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Reclamantul prin apărătorul ales, avocat G. D. având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, să se stabilească și să se plătească reclamantului drepturile prevăzute de Legea 309/2002.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 07.07. 2014, R. P. în calitate de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. Județeană De Pensii D., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr._/24.06.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. - COMISIA DE APLICAREA PREVEDERILOR O.G. 105/1999, aprobată, cu modificările si completările ulterioare, prin care i-a fost respinsă cererea.
În consecință, a solicitat instanței să dispună:
- anularea Hotărârii nr._/24.06.2014, emisă de C. Județeană de Pensii D., ca fiind netemeinica si nelegală si
- Obligarea paratei la stabilirea si plată a drepturilor prevăzute în Legea 309 din 22 mai 2002, ca urmare a calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii 309/2002.
În fapt, a arătat că, la data de 24.06.2014, prin hotărârea menționată mai sus, C. Județeană de Pensii D. a dispus respingerea cererii nr._/23.05.2014, prin care solicită acordarea drepturilor prevăzute in legea 309/2002, considerând că nu se încadrează în dispozițiile acestei legi.
Contrar acestor rețineri, din toate înscrisurile ce au însoțit cererea formulată, anume: livretul militar si adeverința UM_ Pitești, reiese clar faptul că pe perioada 10.11._58 a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 si se încadrează în dispozițiile legii 309/2002.
Conform dispozițiilor art. 1 din Lege, susține că este beneficiarul dispozițiilor acesteia si are dreptul la obținerea indemnizației lunare, fixată conform legii.
A solicitat să se aibă în vedere si faptul că Hotărârea de respingere a cererii trebuie sa fie motivată, conform dispozițiilor art. 6. alin 4 din Lg. 309/2002, ori prezenta hotărâre contestată a fost pronunțată fără respectarea acestei dispoziții legale.
Astfel, solicită instanței să constate că această Hotărâre este netemeinică si a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Dovada celor susținute înțelege să o facă cu înscrisuri: livret militar, copie xerox si adeverința UM_ Pitești.
In drept, a întemeiat prezenta pe dispozițiile Legii 554/2004 si art. 6 alin. 5 din Lg. 309/2002 .
La data de 05.08.2014, pârâta C. Județeană de Pensii D. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, deoarece în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 5 din Legea 309/2002, contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise de către Comisia de aplicare a Legii 309/2002 sunt de competența Tribunalelor - Secția contencios administrativ și fiscal.
Pe fond, Comisia de aplicare a Legii 309/2002 a respins cererea petentului deoarece din actele aflate în dosarul comisiei nu rezultă că a satisfăcut stagiul militar la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea 309/2002. stagiul militar fiind satisfăcut la UM 0303 Dr. P. G., la arma „securitate,, - înscrierea nr. 12, denumirea specialității militare fiind de pușcaș - înscrierea nr. 13, corpul sergenților - înscrierea nr. 14.
De asemenea, solicită să se rețină că reclamantul a făcut parte din corpul „sergenților", a avut gradul de sergent, categoria 1 a.
Precizează că Direcția Generală a Serviciului Muncii era o instituție civilă care nu face parte din Ministerul Forțelor Armate, așa cum reiese din adresa nr. A/452/04.03.2003 a Ministerului Apărării Naționale.
Astfel, art. 1 prevede că "Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean roman, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de munca din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961." .
S-a mai solicitat a se reține că, din opisul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, rezultă ca în evidențele detașamentelor de muncă forțată din cadrul DGSM nu figurează unitățile militare la care au fost încorporați unii dintre solicitanți, existând doar două unități militare care au făcut parte din aceste detașamente - U.M._ Constanta si U.M._ Constanta, în susținerea celor susținute depune, în copie, extras din Opisul alfabetic cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul D.G.S.M - pag. 58 - 59.
In sensul că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea 309/2002 persoana, cetățean roman, care a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961 sunt și Deciziile nr. 213/04.05.2004 si nr. 254/10.05.2005 ale Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea 309/2002, publicate in Monitorul Oficial nr. 519/09.06.2004 si Monitorul Oficial nr. 538/24.06.2005 prin care se respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea 309/2002.
În ceea ce privește adeverința nr. CRz 800/03.12.2012 eliberată de Centrul M. Zonal D., a solicitat ca instanța să nu o aibă în vedere întrucât Centrul M. Zonal D. nu este organul jurisdicțional abilitat de lege să se pronunțe dacă o persoană are sau nu dreptul să beneficieze de prevederile Legii 309/2002.
Solicită ca probe înscrisurile reprezentând copii ale actelor din dosarul nr._, în baza cărora a fost emisă hotărârea nr._/24.06.2014, extras Opis evidență detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M, adresa nr. A/452/04.03.2003 a Ministerului Apărării Naționale, alte înscrisuri care apar ca necesare din dezbateri.
In concluzie, pe excepție solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel C. cu consecința declinării cauzei la Tribunalul D. - Secția contencios administrativ și fiscal, iar pe fond solicită respingerea acțiunii si menținerea hotărârii nr._/24.06.2014 a Comisiei de aplicare a Legii 309/2002 deoarece o consideră legală si temeinică.
În drept, întemeiază prezenta pe prevederile art. 205-208 C., art. 129 C., Legea 509/2002. H.G. 1114/10.10.2002.
Conform disp. art. .223 și 411 C. solicită judecarea chiar si in lipsă.
La data de 13.08.2014, reclamantul R. P. a depus la dosar răspuns la întimpinare, în sensul de a respinge excepția invocată de intimata C. Județeană de Pensii D., excepție de necompetență materială a Curții de Apel C..
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, deoarece a satisfăcut stagiul militar la U.M. 0303 Doctor P. G., această unitate militară, în perioada - 1956 - 1958, cu sediul la Salonta și apoi la Stei, unde atât el cât și colegii săi de armată au lucrat în M. de Uraniu de la Băița, unde au efectuat atât serviciul de pază al acestei mine și erau puși să și lucreze efectiv alături de muncitorii mineri care lucrau acolo.
Astfel, susține că Legea 309/2002 prevede, în mod clar, că militarii care au lucrat în cadrul stagiului militar la diverse munci, pot beneficia de această lege.
A mai arătat că, nu numai că a muncit în armată, dar a muncit și în condiții foarte grele de muncă și anume la mina de uraniu.
Referitor la faptul că, Centrul M. Zonal D. nu ar avea dreptul să se pronunțe dacă o persoană are sau nu dreptul să beneficieze de prevederile Legii 309/2002 (opinia intimatei), a precizat că Centrul M. Zonal nu are opinii ci eliberează acte, mai precis adeverințe, prin care constată unde și ce anume au satisfăcut stagiile militare diverse persoane. Astfel, în baza documentelor deținute, Centrul M. Zonal a constatat că în perioada 10.11._58, reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. 0303 Dr. P. G., iar această unitate militară încorpora militari pentru munci și pază la diverse mine și obiective de muncă civilă.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat respingerea excepției invocate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 N. C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 130 alin. 2 N. C. proc. civ. a invocat excepția necompetenței materiale și a reținut cauza spre soluționare pe această excepție.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 N. C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, Curtea de Apel - Secția C. Administrativ și Fiscal constată că excepția este întemeiată pentru considerentele ce succed:
În speță, pentru stabilirea competenței materiale trebuie pornit de la obiectul cererii de chemare în judecată și de la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În speță, s-a contestat Hotărârea nr._/24.06.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. prin care s-a respins cererea d-lui R. P., cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 și art. 3 din Legea nr. 309/2002
Cererea a fost întemeiată pe prevederile din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 309/2002.
Potrivit art. 6 alin. 5 din Legea nr. 309/22.05.2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, modificat prin art. 44 din Legea nr. 76/2012 „(5) Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la curtea de apel. Contestațiile formulate împotriva hotărârilor comisiei sunt scutite de taxă judiciară de timbru”.
Curtea, având în vedere prevederile art. 6 alin. 5 din Legea nr. 309/2002 și art. 95 pct. 1 N. C. proc. civ, constată că Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal îi aparține competența soluționării cauzei în primă instanță.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 129 alin. 2 pct. 2 N. C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Primind dosarul spre soluționare, a primit nr._, fixându-se termen de judecată la data de 07.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr._/24.06.2014, emisă de C. Județeană de Pensii D., ca fiind netemeinica si nelegală și obligarea paratei la stabilirea si plată a drepturilor prevăzute în Legea 309 din 22 mai 2002, ca urmare a calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii 309/2002.
Prin Hotărârea nr._/24.06.2014 emisă de Comisia de aplicare a Legii 309/2002, s-a dispus respingerea cererii reclamantului nr._/23.05.2014, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea 309/2002, considerând că nu se încadrează în dispozițiile acestei legi.
Conform art. 1 din Legea 309/2002, "Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean roman, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de munca din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961." .
Din actele aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea 309/2002, stagiul militar fiind satisfăcut la UM 0303 Dr. P. G., la arma „securitate,, - înscrierea nr. 12, denumirea specialității militare fiind de pușcaș - înscrierea nr. 13, corpul sergenților - înscrierea nr. 14.
De asemenea, se mai reține că reclamantul a făcut parte din corpul „sergenților", și a avut gradul de sergent, categoria 1 a.
Or, Direcția Generală a Serviciului Muncii era o instituție civilă care nu făcea parte din Ministerul Forțelor Armate, așa cum reiese din adresa nr. A/452/04.03.2003 a Ministerului Apărării Naționale.
Din opisul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, rezultă ca în evidențele detașamentelor de muncă forțată din cadrul DGSM nu figurează unitățile militare la care au fost încorporați unii dintre solicitanți, existând doar două unități militare care au făcut parte din aceste detașamente - U.M._ Constanta si U.M._ Constanta, astfel cum rezultă din extrasul privind Opisul alfabetic cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul D.G.S.M - pag. 58 - 59.
In sensul că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea 309/2002 persoana, cetățean roman, care a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961 sunt și Deciziile nr. 213/04.05.2004 si nr. 254/10.05.2005 ale Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea 309/2002, publicate in Monitorul Oficial nr. 519/09.06.2004 si Monitorul Oficial nr. 538/24.06.2005 prin care se respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea 309/2002.
Astfel, instanța reține, în esență, că în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia a susținut ca prin textul de lege criticat legiuitorul a creat o vadita discriminare intre cetatenii care au efectuat stagiul militar in detasamente de munca in perioada 1950 – 1961, iar discriminarea ar consta in faptul ca au fost exclusi de la beneficiile legii cetatenii romani care, in perioada aratata, au efectuat stagiul militar in detasamente de munca care nu au apartinut Directiei Generale a Serviciului Muncii, în speta, autorul exceptiei efectuand stagiul militar in cadrul detasamentelor Directiei Economice a fostului Minister al Fortelor Armate. Sub acest aspect, s-a arătat ca sfera de cuprindere a dispozitiilor cu caracter reparatoriu ar trebui sa tina seama de conditiile concrete de munca din perioada stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare administrativa a fostelor detasamente de munca.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia republicata vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, in considerarea unor situatii speciale. In felul acesta se justifica nu numai aplicabilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
Constatand ca elementele care diferentiaza regimul juridic al persoanelor, cetateni romani, care au efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, in perioada 1950 - 1961, asigura un tratament juridic specific acestei categorii, Curtea Constitutionala a retinut ca instituirea indemnizatiei lunare, precum si a celorlalte drepturi nu reprezinta un privilegiu, ci se justifica in mod obiectiv, constituind o compensatie partiala pentru privatiunile suferite de persoanele obligate sa efectueze stagiul militar in conditii deosebite.
În ceea ce privește adeverința nr. CRz 800/03.12.2012 eliberată de Centrul M. Zonal D., instanța nu îi va da nicio relevanță juridică, întrucât Centrul M. Zonal D. nu este organul jurisdicțional abilitat de lege să se pronunțe dacă o persoană are sau nu dreptul să beneficieze de prevederile Legii 309/2002.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. P., domiciliat în . Sus, jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D.,cu sediul în C., .. 14, jud. D., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
S.J./C.A. Nov 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 822/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1775/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
