Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1349/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 412/2015
Ședința publică de la 10 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător I. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții petenți T. C. și S.C. C. D. S.R.L. - prin administrator T. M. împotriva sentinței civile nr. 4030 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat D. D. pentru apelanții petenți T. C. și S.C. C. D. S.R.L., fiind lipsă intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și că apelul a fost formulat și motivat în termen.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă asupra acestuia.
Avocat D. D. pentru apelanții petenți T. C. și S.C. C. D. S.R.L. având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile și în subsidiar anularea procesului-verbal de contravenție, a actelor subsecvente, respectiv a procesului verbal de confiscare mărfuri, restituirea sumelor de bani. Totodată solicită a se avea în vedere certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului, pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere la pronunțarea sentințe. A solicitat să se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4030 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenții T. C. și S.C. C. D. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.01.2014.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/15.01.201 s-a dispus sancționarea petentului T. C. cu 1500 lei amendă contravențională, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 15.01.2014 a vândut ambulant produse de panificație și dulciuri în comuna Godinești, . din autoutilitara_ în alte locuri decât cele autorizate de primărie sau prefectură.
Instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la instanță la data de 17.04.2013, împotriva procesului-verbal de contravenție înmânat la data de 11.04.2013.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Că, în momentul efectuării controlului de către agentul constatator petentului i s-a luat o declarație prin care acesta a recunoscut că pe data de 15.01.2014 s-a deplasat pe raza comunei Godinești la mai mulți cetățeni, căror le-a vândut ambulatoriu la porțile locuințelor marfă din autoutilitara cu număr de înmatriculare_, fapt ce nu este contrazis de altfel, de declarațiile martorilor D. S., S. I. și F. V..
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității, sancțiunea fiind legal aplicată, fiind respinsă plângerea contravențională formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, petentul T. C. și S.C. C. D. S.R.L., prin administrator T. M. solicitând admiterea apelului și anularea sentinței, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul de a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.01.2014 emis de intimată, a actelor subsecvente acestui proces verbal respectiv proces verbal de confiscare mărfuri și sume de bani și restituirea sumei de 265,60 lei plus 44.4 lei și a valorii mărfurilor confiscate și vândute de alte magazine în sumă de 221,30 lei proprietate a S.C. C. D. S.R.L. precum și a sumei de bani de 550 lei proprietate a lui T. C. pentru următoarele motive:
În fapt precizează că prin procesul verbal contestat s-a reținut ca faptă contravențională că s-au vândut ambulant produse de panificație și dulciuri în comuna Godinești ._ în alte locuri decât cele autorizate de primărie sau prefecturi, considerând că a încălcat art. 1 lit. b) din Legea nr.12/1990 ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de confiscare prin care s-au confiscat suma de 265,60 lei și mărfurile prevăzute în procesul verbal de confiscare proprietate a S.C. C. D. SRL precum și a sumei de 550 lei proprietate a lui T. C..
Arată că suma totală confiscată este de 860 lei din care: 550 lei proprietate T. C., 265.60 lei încasați pe marfă și bătuți în casa de marcat, 44,40 lei încasați pe marfa vândută dar omiși a fi bătuți în casă datorită busculadei creată de organelor de poliție.
Că, art. 1 lit. b) din Legea nr.12/1990 prevede: „constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi;”
În realitate, activitatea pe care o desfășoară S.C. C. D. S.R.L. de circa 5 ani nu este de a vinde ambulant în anumite locuri ci este aceea de a vinde la domiciliul solicitantului mărfuri de panificație și dulciuri solicitate de cumpărători prin telefon sau comandă scrisă ori verbală, activitatea comercială fiind alta decât cea menționată în procesul verbal, fiind denumită mai nou activitate comercială de „Catering" așa cum de fapt aproape zilnic personalul instanțelor de judecată sau altor instituții ori unități primește la serviciu prin comandă telefonică sau comandă scrisă ori verbală mărfuri alimentare pentru pauza de masă sau alte mărfuri.
Așadar, această activitate nu este o activitate de comerț ambulant desfășurat în anumite locuri stabile pentru care să se poată determina un loc stabil în așa fel încât pentru acest loc să se poată emite o autorizație de către primării sau prefecturi cum prevede textul de lege.
Locul de livrare a mărfurilor nu corespunde de la o zi la alta pentru a putea fi identificat cu certitudine în vederea autorizării lui de către primării și prefecturi și în consecință fapta consemnată în procesul verbal nu corespunde realității fiind încălcate în acest fel dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Pe de altă parte, din Certificatului constatator emis la data de 30.09.2009 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G., S.C. C. D. S.R.L. pentru care efectua serviciile de transport și livrare la domiciliu solicitanților, rezultă că în conformitate cu codurile CAEN 4791,4799, 4941 societatea putea desfășura activitățile de ,,4791 comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet” ; ,,4799 comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor” și „4941 transporturi rutiere de mărfuri”.
Așadar, chiar dacă s-ar trece peste realitatea de fapt și s-ar considera că activitatea pe care o desfășura este o activitate de vânzare ambulantă în locuri neautorizate de primării sau prefecturi, conform Certificatului constatator emis la data de 30.09.2009 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. această activitate era și este autorizată în condițiile dispuse de lege prin avizarea în prealabil de către autoritățile locale și județene a activității și în consecință sancțiunea a fost aplicată eronat, altfel actul emis de către o autoritate a statului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. ar fi fără efecte juridice și lipsit de importanță în fața autorităților de control, cărora a omis a le prezenta acest act la momentul controlului.
Ba mai mult, agentul constatator a confiscat pe lângă mărfurile proprietatea S.C. C. D. S.R.L. consemnate în avizul de expediție rămase nelivrate și sumele de bani plătite de beneficiarii serviciilor la care ajunsese deja să livreze marfa în plus și total ilegal și abuziv a confiscat și suma de 550 lei bani proprietatea T. C. pe care îi luase pentru plata, la terminarea programului de lucru, a unei anumite cantități de masă lemnoasă necesară în gospodărie, acest aspect fiind probat la fondul cauzei.
Dacă agentul constatator făcea un simplu calcul al valorii totale a mărfurilor prevăzute în avizul de expediție putea observa că suma de 550 lei excede totalului valoric al mărfurilor consemnate în avizul de însoțire transportate, ba mai mult, l-a forțat să scoată suma de 550 lei proprietatea a și să o așeze lângă mărfuri pentru a o fotografia în considerarea faptului că provine din mărfurile livrate la domiciliu, gestul agentului constatator fiind total lipsit de profesionalism, etică și echitate socială.
Așadar, în speța de față se observă foarte clar că cele consemnate în procesul verbal de către agentul constatator nu sunt în confirmate cu realitatea.
Instanța de fond prin sentința dată a motivat sub aspectul fondului cauzei în respingerea acțiunii doar pe faptul că nu a dovedit că nu a vândut ambulatoriu așa cum au reținut organele de poliție, motivare care este străină de natura motivelor din acțiune din moment ce a invocat aspectele de fond invocate mai sus pe care instanța de fond nu le-a analizat în sensul de a fi precizat în special care sunt motivele de înlăturare a efectelor Certificatului constatator emis la data de 30.09.2009 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe Lângă Tribunalul G. ce autorizează activitatea desfășurată ca de altfel așa cum nu a analizat și faptul că s-a confiscat o sumă care excede avizului de însoțire a mărfurilor, sumă ce era proprietate individuală și nu făcea parte din actele de comerț.
Mai consideră că instanța nu analizat fondul cauzei sub aspectul motivelor din acțiune aspect ce imune anularea sentinței și reanalizarea fondului cauzei sub incidența tuturor motivelor invocate prin acțiune.
Totodată, învederează că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 244 alin. 1 C.p.c. conform căruia judecătorul în data de 18.06.2014 după administrarea probei cu martori era obligat să fixeze termen pentru dezbaterea fondului încălcând în acest fel un drept procesual ce impune anularea hotărârii.
Pentru cele arătate mai sus a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat. În drept a invocat dispozițiile art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 si art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Deși prin rezoluția din data de 25.11.2014 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe cererea de apel formulată de apelanții petenți T. C. și S.C. C. D. S.R.L., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 10.02.2014, fiind citate părțile.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins cu următoarea motivare.
Prin procesul-verbal . nr._/15.01.2014 s-a dispus sancționarea petentului T. C. cu 1500 lei amendă contravențională, în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 reținându-se în sarcina sa că în data de 15.01.2014 a vândut ambulant produse de panificație și dulciuri în comuna Godinești, . din autoutilitara_ în alte locuri decât cele autorizate de primărie sau prefectură. În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a mărfii și a sumei de 860 lei. Procesul verbal a fost semnat de petent, la rubrica „Alte mențiuni” consemnându-se: „ Nu am obiecțiuni”.
Scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite: „Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: … b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi;”
Așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatarea contravenției și procesului-verbal de confiscare întocmite la data de 15.01.2014 precum și din declarația petentului T. C., în dimineața zilei de 15.01.2014 petentul, conducător auto al autoutilitarei înmatriculată sub nr. Gj-64-D. expunea spre vânzare produse de panificație și dulciuri aparținând S.C. C. D. S.R.L. în alte locuri decât cele autorizate de prefectură sau primărie, la porțile locuitorilor din localitatea Godinești, ., aspect confirmat de J. V. și P. O., persoane identificate în timp ce cumpărau marfă de la acesta. Cu ocazia controlului au fost confiscate mărfurile alimentare specificate în procesul verbal întocmit precum și suma de 860 lei ce se afla în autovehicul, alături de marfă.
Probatoriul administrat la solicitarea petenților nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatarea contravenției.
Astfel, în ceea ce privește apărarea potrivit căreia S.C. C. D. S.R.L., societate pentru care desfășura activitate de vânzare petentul T. C., ar fi desfășurat activitate de catering și nu comerț ambulant, tribunalul constată că nu poate fi reținută, întrucât, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române „ Catering este un serviciu prestat în baza unui contract ce presupune prepararea hranei pentru un consumator anume, servirea ei într-o anumită locație și într-un anumit context (eveniment), precum și debarasarea (curățarea) locației după încheierea evenimentului.”, ceea ce evident nu este cazul, chiar dacă s-a încercat prin depozițiile martorilor F. V. și S. I. să se dovedească că petentul ar fi livrat la comandă produse de panificație și legume.
Într-un alt sens, s-a încercat a se argumenta desfășurarea legală a vânzării ambulante de această dată, prin Certificatul constatator emis la data de 30.09.2009 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe Lângă Tribunalul G., ce autorizează activitatea prevăzută de codul 4799 de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor. Or, pentru a desfășura o astfel de activitate în localitatea Godinești era nevoie de autorizația prefecturii sau primăriei, autorizație pe care petentul a recunoscut că nu o avea.
În ceea ce privește formele de comerț prevăzute de codurile ,,4791 comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet” și „4941 transporturi rutiere de mărfuri” la care face referire petentul se observă că nu sunt aplicabile în speță, neavând legătură cu activitatea de vânzare desfășurată de acesta și sancționată prin actul dedus judecății.
De altfel, în afara declarațiilor martorilor, livrarea de mărfuri la comandă nu este susținută de probatoriul administrat cu privire la activitatea S.C. C. D. S.R.L.
Se reține astfel că argumentele invocate petenți prin motivele de apel și în plângere sunt contradictorii, excluzându-se unele pe celelalte și ducând la concluzia că starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea.
Nu este întemeiat nici motivul de apel referitor la confiscarea pe lângă marfă și banii proveniți din vânzări și a sumei de 550 lei, bani care nu ar fi provenit din vânzarea mărfurilor ci ar fi reprezentat bani personali ai petentului. Dacă suma respectivă ar fi reprezentat bani personali ai petentului, acesta avea obligația să o declare în momentul în care s-a procedat la stabilirea raportului zilei precedente și la inventarierea mărfurilor aflate în autovehicul, ceea ce nu a făcut, așa cum nu a făcut nici o menține în acest sens la semnarea procesului-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 12/1990, „mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. … b … dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.”
Așa fiind, în mod corect agentul constatator a confiscat mărfurile proprietatea S.C. C. D. S.R.L. consemnate în avizul de expediție și sumele de bani existente în autoutilitară rezultate din vânzări.
În ceea ce privește motivul privitor la încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) cod procedură civilă conform cărora la data de 18.06.2014, după administrarea probei cu martori, judecătorul era obligat să fixeze termen pentru dezbaterea fondului, încălcare ce ar atrage anularea hotărârii, tribunalul constată că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, la art. XII alin. (1) se stipulează că dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului și, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
Este și cazul art. 244 denumit „Terminarea cercetării procesului” care la alin. (1) invocat în motivele de apel, prevede: „Când judecătorul se socotește lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică.” Or, în cauza de față desfășurarea întregului proces, de la primul termen de judecată a avut loc în ședință publică, inclusiv audierea martorilor.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, probele administrate nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatarea contravenției.
Pentru considerentele expuse motivele de apel se vor înlătura ca neîntemeiate.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții petenți T. C., având CNP_ și domiciliul în . și S.C. C. D. S.R.L. prin administrator T. M. cu sediul în municipiul Târgu J., ., ., județul G., CUI_, cu domiciliul și sediul procesual ales la C.A. D. R., cu sediul în comuna Tismana, ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 4030 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Târgu J., ., județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2015.
Președinte, L. M. | Judecător, I. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn. E.B.
4 ex./ 19 februarie 2015
J. fond E. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 96/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 411/2015.... → |
|---|
