Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 738/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5971/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 738/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 11 mai 2015

PreședinteMorcan I.-judecător

B. D.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul I. A. I. împotriva sentinței civile nr. 3614/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. T. I. pentru apelant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței reprezentantul apelantului solicită în probațiune a se depune la dosarul cauzei înregistrarea video, cerere care a fost solicitată și la instanța de fond. Arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța respinge cererea de probațiune formulată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului declarat, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3614/2014 a judecătoriei D., s-a respins plângerea formulată de petentul I. A. I., domiciliat în Hunedoara, ..5, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata IPJ Hunedoara, cu sediul în D., ..130 ca neîntemeiată și pe cale de consecință:

Constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal . nr._/09.07.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.135 lit. h) din HG 1391/2006.

În fapt, s-a reținut că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în trecere pe sensul său de mers.

În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.

Criteriul calificării interne presupune că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.

Având în vedere sancțiunea principală aplicată - amenda în cuantum de 360 lei -; ținând cont că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat are un caracter punitiv și educativ; instanța consideră că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.

În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța constată că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).

De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art.47 din O.G.2/2001, instanța apreciază că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.

Petentul susține că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, deoarece în întâmpinare și raportul agentului se specifică două numere de înmatriculare diferite,_, respectiv_ .

În primul rând instanța reține că menționarea a două numere de înmatriculare diferite nu afectează validitatea procesului-verbal, întâmpinarea și raportul agentului constatator fiind ulterioare actului atacat. În al doilea rând, instanța reține că numărul de înmatriculare trecut în procesul-verbal este_, aspect confirmat și de planșa foto depusă la dosarul cauzei. Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă apărarea petentului ca neîntemeiată.

Ca urmare a examenului de legalitate efectuat, instanța reține că principiul legalității nu a fost încălcat.

Conform art.135 lit. h) din HG 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.

Elementul material al laturii obiective a contravenției este reprezentat în acest caz de o acțiune, și anume neacordarea de prioritate unui pieton care se află pe sensul de mers al autovehiculului.

Din fotografia nr.1 (f.13) reiese cu claritate că pietonul nu se afla pe scuarul ce separă cele două sensuri de circulație, fiind pe sensul de mers al petentului. Acesta nu a oprit pentru a acorda prioritate, pietonul fiind obligat să aștepte ca mașina să treacă pentru a putea traversa (fotografia nr.2 f.13).

Declarația martorului audiat (f.33) este infirmată de pozele existente la dosarul cauzei. Acesta cel mai probabil nu a observat toate detaliile de la momentul săvârșirii faptei. Această concluzie este susținută de declarația acestuia, care a precizat că se afla într-o altă mașină la momentul săvârșirii faptei de către petent.

Având în vedere probele existente la dosarul cauzei, instanța urmează să acorde eficiență fotografiilor depuse de intimată, care surprind cu exactitate momentul săvârșirii faptei. Având în vedere pozele depuse, data săvârșirii faptei (09.07.2014), data audierii martorului (15.12.2014), precum și împrejurarea că martorul se afla într-o altă mașină, instanța urmează să înlăture declarația acestuia.

Ținând cont de probatoriul administrat, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.135 lit. h) din HG 1391/2006.

Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Ținând cont de faptul că salariul minim pe economie la momentul săvârșirii faptei era de 900 lei (conform art.1 alin.2 din HG nr.871/2013), iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie (art.98 alin.2 OUG nr.195/2002), instanța constată că agentul constatator a aplicat în mod corect amenda în cuantum de 360 lei (4 puncte-amendă, conform art.98 alin.4 lit. b) din OUG 195/2002).

Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, întrucât sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Având în vedere starea de indisciplină în materie rutieră existentă la ora actuală în România, și consecințele în plan material și uman generate de această stare, se apreciază că fapta săvârșită nu are un grad de pericol social scăzut, iar potrivit art.7 alin.2 din OG 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În conformitate cu art.35 alin.1 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Prin neacordarea de prioritate, petentul a creat o stare de pericol pentru integritatea corporală a pietonului, care nu poate fi apreciată ca fiind mică.

Exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul este facultativă, însă persoana care alege să beneficieze de acest drept, trebuie să respecte cu strictețe toate normele de conduită rutieră. D. în acest fel se poate asigura un climat de siguranță și disciplină pe drumurile publice.

Menținerea amenzii contravenționale și a suspendării dreptului de a conduce, este de natură să asigure atât caracterul preventiv cât și educativ al pedepsei administrative, asigurând pe viitor stricta respectare a legii rutiere de către petent.

Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen petentul I. A. I., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile, în principal anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii, anularea celor 4 puncte-amendă aplicate, anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și restituirea sumei de 180 lei, iar în subsidiar înlocuirea măsurii sancțiunilor aplicate cu avertisment, exonerarea de plata amenzii, anularea celor 4 puncte-amendă aplicate, anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și restituirea sumei de 180 lei.

În motivarea apelului declarat a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod netemeinic și nelegal apărările formulate în cauză, apreciind că în fotografia de la fila 13 din dosarul de fond reiese cu claritate că pietonul nu se afla pe scuarul care separă cele două sensuri de circulație ci pe sensul de mers al apelantului și că acesta nu i-a acordat prioritate. A mai arătat că instanța de fond a înlăturat fără temei declarația martorului audiat în cauză.

La pronunțarea soluției a solicitat a se analiza fotografiile depuse la fila 13 dosar de fond si declarația martorului P. R. I., putându-se observa din analiza acestora că nu corespunde realității cele reținute în sentința apelată. Astfel, apelantul a semnalizat dreapta iar la culoarea verde a semaforului s-a încadrat la dreapta pe sensul său de mers, pietonul aflându-se în staționare pe scuarul amenajat între cele două sensuri de mers și pătrunzând pe șosea după efectuarea manevrei de către apelant.

A mai invocat și nulitatea absolută a procesului-verbal contestat motivat de faptul că în întâmpinarea depusă și în raportul din data de 17.09.2014 este menționat că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ iar în procesul-verbal este menționat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .

La dosarul cauzei Inspectoratului de Poliție al județului Hunedoara a depus întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.

În esență a arătat că apelantul a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, acordare care înseamnă să oprești și să lași să treacă pe cel care are acest drept și nu continuarea mersului chiar cu viteză mică sau o eventuală ocolire a acestuia.

Instanța de fond în mod corect a respins plângerea, procedând la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal și coroborând probele administrate a rezultat săvârșirea cu vinovăție a faptei reținute în sarcina petentului.

A arătat că prin cererea de apel formulată se urmărește scutirea de la executarea sancțiunii aplicate și nu stabilirea stării de fapt, aspect care rezultă și din cererea de înlocuire a sancțiunii cu cea a avertismentului.

Referitor la numărul de înmatriculare al autoturismului, acesta este menționat în procesul-verbal încheiat și se poate observa și în fotografiile depuse la dosarul cauzei, astfel că declarația martorului a fost corect înlăturată.

În drept a invocat prevederile OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001, Codul de procedură civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, a motivelor de apel și a întâmpinărilor formulate, tribunalul constată că apelul este fondat și ca urmare va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.135 lit. h) din HG 1391/2006, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în trecere pe sensul său de mers.

Față de specificul faptei contravenționale, se reține că pe de o parte suntem în prezența unor constatări personale ale agentului constatator, percepute prin propriile simțuri și care fac dovada până la proba contrară, fiind vorba de o prezumție simplă de temeinicie a procesului verbal, iar pe de altă parte este vorba de un fapt negativ care se poate proba numai printr-un fapt pozitiv, probă ce incumbă petentului,conducător auto oprit în trafic, care să facă dovada că nu a săvârșit fapta contravențională

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se în acest fel respectarea dreptului de apărare al contestatorului.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de la Strasbourg care a statuat că prezumțiile de fapt și de drept sunt compatibile cu art.6 din CEDO, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile: să fie utilizate în limite rezonabile, să nu opereze automat (adică nu sunt absolute), iar cel în defavoarea căruia operează acestea (adică contestatorul) să aibă la îndemână mijloace de probe variate pentru a dovedi faptul că sunt neîntemeiate.

De asemenea, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Criticile apelantului petent sunt raportate la temeinicia faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal contestat și la înlăturarea de către instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a apărărilor formulate.

Însă, situația de fapt nu este cea reținută de agentul constatator și însușită de prima instanță, așa cum a reușit apelantul să dovedească prin administrarea mijloacelor de probă în fața instanței de fond.

Astfel, fiind audiat, martorul propus de acesta, a declarat că se afla într-o altă mașină și a observat când pietonul s-a angajat în traversare, acesta fiind pe scuar în momentul în care petentul a trecut pe trecere și s-a angajat în traversare după ce petentul a trecut cu mașina.

Declarația martorului se coroborează cu susținerile petentului și chiar cu planșele fotografice, din care rezultă că autoturismul condus de petent trecuse în momentul când pietonul s-a angajat în traversare, acesta fiind în partea laterală spate a autoturismului.

Astfel, petentul a dovedit o stare faptică care contravine celei descrise în procesul-verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției fiind răsturnată.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul introdus de petentul I. A. I., va schimba în tot sentința atacată și va admite plângerea acestuia, în sensul că va anula procesul verbal . nr._ din 09.07.2014, întocmit de Poliția Municipiului D..

În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către petentul I. A. I. împotriva sentinței civile nr. 3614/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă în tot sentința în sensul că admite plângerea contravențională în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și anulează procesul-verbal . nr._ din 09.07.2014 încheiat de Poliția municipiului D..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2015.

Președinte,Judecător,

M. IosifBocșan D.

Grefier,

B. A. E.

B.D./B.A.E. – red. 4 ex.

09.09.2015

- jud. fond – V. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul HUNEDOARA