Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 972/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 972/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2088/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 972/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
PreședinteBocșan D.-judecător
M. I.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta . împotriva sentinței civile nr. 3365/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. C. pentru apelantă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului-verbal încheiat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3365/03 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . Certeju de Sus în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 17 februarie 2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 17.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, reținându-se în sarcina acestuia că la controlul efectuat în data de 27.02.2014 în localitatea Șoimuș, județul Hunedoara, la bordul autotrailerului de transport mărfuri agabaritice cu numărul de înmatriculare_, nu există numărul necesar de diagrame conform Acordului AETR, din care să rezulte perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorului auto în ultimele 28 zile anterioare controlului și nici Anexa cu privire la desfășurarea activităților conducătorului auto.
În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
În conformitate cu art. 26 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului european și al Consiliului, privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, art. 15 alin. 7 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 a fost înlocuit cu următorul text: (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și
(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
Iar potrivit art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 995/2011, conducătorul auto care conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 trebuie să prezinte, la cererea personalului cu atribuții de control, următoarele:
a) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 28 zile precedente;
b) cardul conducătorului auto, în cazul în care este titularul unui asemenea card;
c) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor 15 zile precedente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006;
d) formularul pentru atestarea activităților în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 sau Acordul AETR, după caz.
În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului stă procesul verbal de constatare a contravenției, probă care, în lumina O.G. nr. 2/2001, poate face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, acesta bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Prin plângerea formulată petentul susține că aspectele reținute în procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului, întrucât conducătorul auto se afla în prima cursă din anul 2014, iar în perioada 08.01. – 17.02.2014, acesta a desfășurat în cadrul firmei alte activități decât condusul autovehiculelor. S-a mai susținut că aceste aspecte au fost aduse la cunoștința agentului constatator.
Din analiza procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că data efectuării controlului a fost în 27.02.2014, astfel că, potrivit dispozițiilor legale incidente, conducătorul auto avea obligația de a prezenta, la cererea personalului cu atribuții de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 28 zile precedente.
Totodată, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 995/2011, conducătorul auto care conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 trebuie să prezinte, la cererea personalului cu atribuții de control, următoarele: a) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 28 zile precedente; b) cardul conducătorului auto, în cazul în care este titularul unui asemenea card; c) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor 15 zile precedente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006; d) formularul pentru atestarea activităților în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 sau Acordul AETR, după caz.
Conform declarației conducătorului auto audiat în calitate de martor (f. 58 dosar), a rezultat că acesta era în concediu de odihnă de prin 7-8 ianuarie până la mijlocul lunii februarie 2014, iar la data controlului era prima sa zi de activitate după concediu. Însă declarația martorului nu se coroborează cu datele care rezultă din analiza certificatului de desfășurare a activității, depus de petent în susținerea plângerii (f. 7 dosar), potrivit căruia conducătorul auto P. N. desfășura o altă activitate decât condusul în perioada 08.01.2014 – 17.02.2014, cu toate că în formularul respectiv exista și varianta “s-a aflat în concediu de odihnă”. Tot din declarația martorului audiat a rezultat că agenții de poliție nu i-au solicitat anexa cu privire la activitățile desfășurate de acesta în acea perioadă, deoarece agenții s-au enervat și au plecat. Referitor la această afirmație, instanța nu a putut-o reține, având în vedere, pe de o parte, subiectivismul martorului, care este angajat al societății petente, iar pe de altă parte, chiar în situația în care așa s-ar fi petrecut lucrurile în realitate, instanța apreciază că obligația de a pune la dispoziția agenților constatatori, cu ocazia controlului, toate documentele relevante, revenea conducătorului auto.
Referitor la certificatul de desfășurare a activității întocmit potrivit Regulamentului (CE) nr. 561/2006, la data de 17.02.2014, instanța a apreciat că, în lipsa stabilirii orei la care documentul a fost emis (controlul în trafic efectuându-se la ora 12:40), acesta constituie un înscris întocmit pro causa, motiv pentru care nu a ținut cont de el. Aceasta întrucât conducătorul auto avea obligația de a-l avea asupra sa la momentul plecării în cursă și de a-l prezenta la controlul efectuat în trafic.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că petentul se face vinovat de contravenția ce a fost reținută în sarcina sa, probele demonstrând faptul că la momentul controlului în trafic conducătorul auto nu a putut prezenta înregistrări tahograf și nici alte documente justificative pentru desfășurarea activității.
În aceste condiții, instanța a considerat că în mod corect agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal, reținând în sarcina petentului săvârșirea acestei contravenții.
Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Cum în cauză nu a fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile O.G. nr. 37/2007, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții, scopul indirect al instituirii acestei obligații pentru operatorii de transport este acela de protejare a circulației pe drumurile publice, domeniu deosebit de important al vieții sociale. În concret, gradul de pericol social al faptei este deosebit de ridicat în condițiile în care activitatea de conducere și odihnă a șoferului nu poate fi justificată, permițând, astfel, operatorului de transport, utilizarea conducătorului auto și peste limitele maxime de conducere admise de legislație.
Instanța nu a putut atribui faptei petentului un grad de pericol social redus întrucât această contravenție nu este una de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu – accident de muncă sau rutier ca urmare a suprasolicitării conducătorului auto, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, cu luarea în considerare a împrejurărilor concrete ale faptei, instanța apreciază că ea prezintă un grad pericol social deosebit de ridicat ce justifică sancțiunea aplicată.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate de reprezentantul intimatei, motiv pentru care instanța a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta .; solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă plângerea contravențională așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, petenta a arătat că a depus la dosar diagramele tahograf din care rezultă că la data de 06/07 ianuarie 2014-07/08 ianuarie 2014, trailerul proprietatea petentei avea un kilometraj de 386.055 km., kilometraj existent și la data plecării în cursa din data de 17 februarie 2014, data încheierii procesului verbal de sancționare astfel că, reiese de aici că în perioada 06/07 ianuarie 2014-17 februarie 2014, trailerul în cauză nu a circulat și ca urmare nu avea cum să producă diagrame tahograf, iar în ce privește faptul că în certificatul de desfășurare a activității nu s-a trecut și ora emiterii lui, petenta arată că formulatul tipizat nu cuprinde nici o rubrică în care să fie stabilită ora întocmirii, astfel că instanța a impus petentei mai mult decât prevede legea.
Apelul a fost timbrat legal cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul IPJ Hunedoara a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, apreciind că susținerile petentei sunt nepertinente întrucât și dacă mașina nu a circulat efectiv diagramele tahograf pe 28 de zile în urmă trebuiau să se afle la bordul mașinii.
Examinând apelul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, tribunalul constată că este fondat și ca urmare va fi admis, iar sentința schimbată în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal atacat pentru considerentele ce se vor arăta:
Petenta a depus la dosar diagramele tahograf, foaia de parcurs și certificatul de desfășurare a activității, din care rezultă că la datele de 06/07 ianuarie 2014- 07/08 ianuarie 2014 trailerul proprietatea petentei avea un kilometraj de 386.055 km., kilometri existenți și la data plecării în cursa din data de 17 februarie 2014, data încheierii procesului verbal de sancționare contravențională ( filele 6-9 dosar fond).
În perioada 08 ianuarie 2014-17 februarie 2014, din lipsă de comenzi, trailerul s-a aflat în staționare și ca urmare nu a înregistrat nici diagrame tahograf pe ultimele 28 de zile calculate din 17 februarie 2014, care să poată fi prezentate organelor de control.
În ce privește certificatul de desfășurare a activității, întocmit în data de 17 februarie 2014, data plecării în cursă a trailerului condus de martorul P. N., acesta este valabil, având completate corect toate rubricile și nu se impune a fi înlăturat pentru că nu cuprinde ora întocmirii lui, întrucât legea nu prevede și această obligație, formularul fiind disponibil în versiune electronică imprimabilă la adresa http/ec.europa.eu.
Referitor la conducătorul auto, martorul P. N., respectiv activitatea desfășurată de acesta în perioada 08 ianuarie-17 februarie 2014, aceasta nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât s-a dovedit că trailerul în toată această perioadă nu a circulat, iar martorul a desfășurat alte activități în cadrul unității, având o perioadă și concediu legal (fila 12).
Așa fiind, prima instanță prin interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică și ca urmare, apelul declarat de petentă este fondat și se impune a fi admis.
Apelanta, prin avocatul său, nu a cerut cheltuieli de judecată cu ocazia dezbaterii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite ca fondat apelul introdus de către petenta . Certeju de Sus, împotriva sentinței civile nr. 3365/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara și în consecință:
Schimbă sentința atacată în sensul că admite plângerea petentei în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și anulează procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 17.02.2014.
Fără cheltuieli.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 iunie 2015.
Președinte,Judecător,
B. DumitruMorcan I.
Grefier,
B. A. E.
M.I./B.A.E. – red. 4 ex.
09.09.2015
- jud. fond – C. M. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2015.... | Cerere în anulare. OUG 119/2007. Hotărâre din 03-03-2015,... → |
|---|








