Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 978/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 6368/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 978/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 iunie 2015

PreședinteBocșan D.-judecător

M. I.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul V. D. împotriva sentinței civile nr. 534/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor, dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 534/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. D., în contradictoriu cu intimatul C. Județean Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/02.07.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele în baza probelor administrate:

Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 02.07.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 15.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. o din OG 43/1997, în sarcina sa reținându-se faptul că în data de 02.07.2014, în jurul orei 16:23, fiind oprit în trafic în localitatea Săulești, pe DJ 700, transporta cu autovehiculul cu nr._ /_ agregate de balastieră și a refuzat la solicitarea agentului constatator să se supună verificării prin cântărire a materialului transportat.

Analizând legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001. Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este descrisă complet, în plan topografic și temporal, iar încadrarea juridică a faptei și sancțiunea aplicată sunt conforme dispozițiilor art. 61 al. 1 lit. o din OG 43/1997.

Raportat la decizia de RIL nr. XXII/19.martie 2007, instanța constată că nu există cazuri de nulitate absolută din cele imperativ-limitativ prevăzute la art. 17 din OG 2/2001, care ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nulitate al procesului-verbal de contravenție constând în lipsa calității de agent constatator a persoanei care l-a întocmit, în prealabil, instanța a reținut că potrivit. art. 22 din OG 43/1997 – „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective”, iar potrivit art. 612 lit. b din același act normativ – „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se fac de către: .. (b) personalul împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean și de interes local, potrivit competentelor stabilite conform legii”. Ori atâta timp cât procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de către un angajat al Consiliului Județean Hunedoara împuternicit în acest sens (dovadă fiind însăși procesul-verbal de contravenție întocmit care poartă antetul instituției emitente), motivul de nulitate invocat de petentă în acest sens este neîntemeiat.

Critica de nelegalitate a procesului verbal contestat constând în omisiunea agentului constatator de a menționa în procesul verbal contestat numele martorului audiat G. T. ca martor asistent nu tinde la invalidarea procesului verbal contestat pentru următoarele considerente.

Prin decizia RIL XXII/2007, ICCj a statuat următoarele:,,În art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act,… nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”

Motivul de nulitate invocat se circumscrie astfel unui caz de nulitate relativă, urmând regimul juridic al acesteia. Astfel, petentul a făcut dovada că procesul verbal nu cuprinde nico mențiune privitoare la prezenta unui martor asistent, care să ateste prin semnătură refuzul petentului de a semna procesul verbal. Pentru a opera sancțiunea anulării procesului verbal, petentul trebuia să facă suplimentar dovada unei vătămări și a faptului că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal, nulitatea fiind una relativă și virtuală.

Instanța apreciază că, prin încuviințarea probei testimoniale având ca obiect audirea în calitate de martor a numitului Gergelz T., cu privire la care intimata a subliniat că nu a fost prezentă în contextul aplicării sancțiunii, exclude de plano orice vătămare pe care ar fi putut să o invoce petentul. Dând efect principiului egalității părților în proces, instanța a ,,ascultat” argumentele petentei privind motivul refuzului de a se supune procedurii de cântărire a masei transportate, prin încuviințarea martorului. Pe cale de consecință, eventuala vătămare decurgând din omisiunea menționării ca martor asistent a numitului G. T. este înlăturată, acesta susținând întrutotul poziția petentului. Nu trebuie însă omis că rolul martorului asistent este limitat prin lege la atestarea prin semnătură a împrejurării că actul contestat este întocmit în lipsă sau contravenientul refuză semnarea acestuia, aspect necontestat de petent.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.G. nr. 43/1997 au drept scop asigurarea folosirii în siguranță a rețelei de drumuri naționale, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 60 alin. 1 lit. o din OG 43/1997 – „(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:… o) refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto;

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia invocate în plângere nu fost dovedite. Există, pe de o parte poziția petentului, susținută de depoziția martorului audiat, conform căreia V. D. a refuzat verificarea operațiunii de cântărire a materialului transportat, motivat de faptul că segmentul de drum pe care agentul urma să facă verificarea era necorespunzător. Pe de altă parte, poziția intimatei este în sensul că motivele refuzului invocate de petent nu corespund realității, întrucât agentul constatator urma să facă verificarea într-o locație corespunzătoare din S..

Nu se poate însă nega că, între cele două poziții divergente exprimate de părți, există un numitor comun, respectiv refuzul de netăgăduit al petentului de a se supune operațiunii de cântărire a agregatului transportat. De asemenea, analizând conținutul normativ al textului de lege sancționator, se poate observa că existența contravenției este subordonată unei singure condiții, respectiv aceea de a refuza cântărirea materialului transportat, fiind fără semnificație juridică motivul refuzului.

Întrucât în speță petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 15.000 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. o din OG 43/1997, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 61 din OG 43/1997, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent și alți utilizatori care respectă dispozițiile legale în materie.

În aceste condiții, instanța a apreciat că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

În motivele de apel petentul arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât procedura de cântărire urmată de agentul constatator nu respectă Ordinul nr. 291/2005 al BRML Anexa 1 – Norma de Metrologie Legală NML – 059-05 punctul 4.1.3, astfel că instanța nu a luat în considerare dispozițiile legale în vigoare motivând sentința în funcție de întâmpinarea depusă de intimat fără alte probe privind sectorul de drum unde a fost oprit de cei doi agenți.

În drept, invocă prevederile art. 466 și urm. codul de procedură civilă și Ordinul nr. 291/2005 al BRML Anexa 1-NML-059-05 punctul 4.1.3.

Apelul a fost timbrat legal cu suma de 20 lei-taxa judiciară de timbru.

Intimatul C. Județean Hunedoara a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând apelul declarat de petent în raport cu motivele invocate și probele administrate în cauză, Tribunalul constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.

Petentul a fost sancționat cu 15.000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 61 al.1 lit.”o” din OG. nr. 43/1997 – reținându-se în sarcina sa, faptul că la data de 02.07.2014 în jurul orei 16: 23, fiind oprit în trafic în localitatea Săulești-DJ-700 în timp ce transporta cu autovehiculul înmatriculat sub nr._ /_, agregate de balastieră a refuzat solicitarea agentului constatator să se supună verificării prin cântărire a greutății materialului transportat.

Petentul nu contestă această faptă, însă susține că locul din sectorul de drum unde agentul constatator intenționa cântărirea autovehiculului nu corespundea în ce privește procedura de cântărire reglementată de Ordinul 291/2005 al BRML Anexa 1-Norma Metrologică Legală-059-05 pct.4.1.3.

Potrivit articolului 61 alin.1 lit.”o” din OG.43/1997, următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:

Lit.o) refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de-a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul se sancționează cu amendă de la 15.000 lei, la 20.000 lei aplicată conducătorului auto.

Din analiza acestui text de lege sancționator se observă că existența contravenției este subordonanță unei singură condiții, aceea de a refuza supunerea autovehicolului încărcat cu materialele la cântărire neavând nicio semnificație juridică motivul invocat pentru acest refuz.

Prin urmare petentul avea obligația să permită cântărirea autovehiculului de către agentul constatator și apoi în situația sancționării pentru altă faptă contravențională să conteste procedura de cântărire în cadrul plângerii contravenționale.

Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de anulare sau schimbare a sentinței atacate, Tribunalul în baza art.480 din Codul de procedură civilă va respinge apelul petentului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul introdus de către petentul V. D. împotriva sentinței civile nr. 534/2015 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. D. M. I.

GREFIER,

B. A.-E.

Red.MI/dact.DL/4ex

09.09.2015

-jud. fond – C. G. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul HUNEDOARA