Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 775/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 775/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 7324/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 775/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 18 mai 2015

PreședinteGoron M.-judecător

D. C.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către apelanta reclamantă . SRL și apelantul pârât I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 430/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă cj B. A. pentru intimată, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a constatat că prin serviciul registratură al instanței apelantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare în două exemplare.

La întrebarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentantul intimatei solicită admiterea apelului declarat de către apelanta reclamantă . SRL și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. Cu privire la apelul declarat de către apelantul pârât I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR solicită respingerea acestuia.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 430/2015 a Judecătoriei D. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. S. O. Trans S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – Regiunea nr. 5 și în consecință:

S-a înlocuit amenda de 9000,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20 august 2014 cu sancțiunea contravențională „Avertisment”, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 3, pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6, alin. 1, din același act normativ.

S-a înlocuit amenda de 4000,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20 august 2014 cu sancțiunea contravențională „Avertisment”, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 4, pct. 61 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 7, alin. 1, din același act normativ.

S-a menținut în rest procesul-verbal atacat.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20 august 2014, petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 16.000,00 lei (3.000,00 lei + 9.000,00 + 4.000,00 lei) pentru săvârșirea de către acesta a următoarelor fapte contravenționale:

a) fapta de a circula pe drumurile publice fără rovinieta valabilă, prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată art. 8 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina petentei că autovehiculul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN7, loc. Mintia fără a deține rovinietă valabilă.

b) fapta de a utiliza conducători auto cu atestat/certificat de competență profesională expirat, prevăzută de art. 3, pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6, alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina petentei că conducătorul auto utilizat, numitul C. I., avea certificatul de competență profesională expirat la data de 14.03.2014.

c) nerespectarea obligației de a echipa vehiculul rutier cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acesteia, prevăzută de art. 4, pct. 61 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din același act normativ.

Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal, în sensul că, deși a fost încheiat în lipsa contravenientului, actul nu a fost semnat de un martor, instanța a avut în vedere Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din OG 2/2007 și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovediri unei vătămări.

Potrivit art. 19 alin.1 din OG 2/2001 care prevăd că: “(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.”

Astfel, menirea martorului este aceea de a dovedi refuzul sau imposibilitatea semnării procesului verbal de către contravenient, ori încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului și în nici un caz, dovedirea unor împrejurări de fapt legate de contravenție. Din aceste considerente nu se poate considera că petenta a suferit vreo vătămare, în condițiile în care chiar dacă era consemnat un martor în cadrul procesului verbal, acesta ar fi certificat doar refuzul contravenientului de a semna sau lipsa acestuia la momentul întocmirii procesului verbal.

Petenta nu a adus proba vătămării suferite prin încheierea procesului verbal fără semnătura unui martor.

S-a mai invocat nulitatea procesului verbal ca urmare a nerespectării dreptului de a formula obiecțiuni, însă instanța a apreciat și acest motiv ca fiind neîntemeiat, deoarece nu reprezintă o cauză de nulitate absolută, ci de nulitate relativă, astfel cum reiese din Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în recursul în interesul legii având ca obiect unificarea practicii în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din OG 2/2007 și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovediri unei vătămări, iar petenta nu a făcut dovada vătămării suferite, cu atât mai mult cu cât obiecțiunile s-au putut formula pe calea plângerii adresate instantei de judecată.

Totodată s-a reținut și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin sau dispoziție de serviciu ale agentului constatator atâta timp cât acesta își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.

De asemenea instanța a reținut ca motiv de nulitate relativă și neindicarea în procesul-verbal de contravenție a faptului dacă controlul s-a efectuat sau nu de către doi inspectori, petenta nedovedind vreo vătămare suferită ca urmare a încheierii procesului-verbal în acest mod.

-fapta de a circula pe drumurile publice fără rovinieta valabilă, prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată art. 8 alin. 1 din același act normativ;

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

Petenta nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, din copia rovinietei depusă de petentă la dosarul cauzei (f. 15) rezultând că aceasta a fost eliberată în data de 20.08.2014, la ora 23,12 iar contravenția a fost constatată în data de 20.08.2014, la ora 09,50, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 3000,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională în ceea ce privește această faptă.

-fapta de a utiliza conducători auto cu atestat/certificat de competență profesională expirat, prevăzută de art. 3, pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6, alin. 1 din același act normativ;

Potrivit art. 3, pct. 14 din H.G. nr. 69/2012, constituiecontravenție dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat. Potrivit art. 6, alin. 1 din același act normativ, fapta se sancționează cu amendă de la 9.000,00 lei la 12.000,00 lei, petentei fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Totodată, potrivit art. 20, alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 3, pct. 14 din același act normativ se suspendă copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare, pentru o perioadă de 30 de zile.

Instanța nu poate primi apărările petentei cu privire la faptul că pentru conducătorul auto nu este necesar certificat de competență profesională deoarece disp. art. 3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 42/2006 se referă la scutirea de la calificarea inițială și nu la deținerea certificatului. Dimpotrivă, la art. 6, alin. 1 din același act normativ se prevede că „toți conducătorii auto care sunt titulari ai unui CPI/CPI trebuie să urmeze cursurile de formare continuă în termen de maximum 5 ani de la obținerea acestuia”.

Așa cum rezultă din extrasul din baza de date I.S.C.T.R. a persoanelor atestate pentru activități de transport rutier (f. 36) certificatul profesional al conducătorului auto C. I. a fost obținut la data de 14.03.2009, fiind expirat la data de 14.03.2014, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de contravenție contestat.

S-a reținut însă că petenta a făcut dovada înscrierii conducătorului auto la cursul de pregătire profesională organizat de Academia de Transport Intern și Internațional, potrivit facturii fiscale depuse la dosarul cauzei (f. 16).

Fapta constând în nerespectarea obligației de a echipa vehiculul rutier cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acesteia, prevăzută de art. 4, pct. 61 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din același act normativ.

Potrivit art. 4, pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, constituiecontravenție dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. Potrivit art. 7, alin. 1 din același act normativ, fapta se sancționează cu amendă de la 4.000,00 lei la 6.000,00 lei, petentei fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Această faptă nici nu este contestată de petentă, care a dovedit în schimb că a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii acestor plăcuțe, în sensul că s-a prezentat la R.A.R. Argeș pentru a obține fișa de dimensiuni/mase (adresa nr._/09.07.2014) dar și faptul că aceste date au fost transmise fabricantului plăcuțelor pentru realizare, serviciile fiind achitate conform facturii fiscale . RAR nr._/09.07.2014. Petenta a mai dovedit că plăcuțele i-au fost predate la data de 26 august 2014.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.

În baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.

Ca si natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplica în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale iar potrivit disp. art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Instanța a apreciat că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Numai în acest fel se poate spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În concluzie, raportat la conduita și persoana contravenientului, lipsa producerii unui prejudiciu precum și faptul că petenta nu a intenționat eludarea dispozițiilor legale, făcând dovada înscrierii conducătorului auto la cursurile de pregătire profesională precum și dovada că a efectuat demersuri în vederea măsurării dimensiunilor vehiculului și a comenzii plăcuțelor prevăzute de lege, instanța a apreciat că, respectând principiul proporționalității, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că aceste două ultime fapte analizate nu vor mai fi repetate, motiv pentru care a înlocuit amenda aplicată pentru fiecare din acestea cu avertisment.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen atât I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – Regiunea nr.5 solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale cât și petenta . SRL solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment și pentru fapta privind lipsa rovinietei.

În motivarea apelului său I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – Regiunea nr.5 a arătat că faptele săvârșite de petentă reprezintă o încălcare gravă a Regulamentului CE ceea ce nu justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului său petenta arată că a achiziționat rovinieta imediat după control astfel că o sancțiune mai blândă este justificată.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Într-adevăr așa cum a reținut instanța de fond procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, însă aceste aspecte nu fac obiect de contestație prin prezentul apel, cu excepția individualizării sancțiunii aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat.

Astfel se poate concluziona că faptele reținute în procesul-verbal există, constituie contravenție, iar încadrarea lor juridică este corectă.

Sub aspectul individualizării sancțiunii este de reținut că legiuitorul a prevăzut sancțiunile în anticiparea pericolului social abstract al faptelor contravenționale reglementate. Pe de altă parte, în exercitarea funcției sale de control de legalitate, judecătorul conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât asupra cuantumului acesteia cât și a naturii ei, fiind îndreptățit conform art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 de a înlocui amenda cu avertismentul și în actul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cadrul controlului de legalitate menționat, judecătorul face o aplicare a legii in concreto, astfel că reanalizând circumstanțele cauzei Tribunalul constată că conduita procesuală a petentei caracterizată în mod just de instanța de fond ca fiind de bună credință se confirmă, că faptele acesteia au avut urmări minore fără a produce consecințe grave, aspecte ce demonstrează că aprecierea instanței de fond relativă la un pericol social concret minim este temeinică, ceea ce justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment pentru cele două fapte.

În ceea ce privește lipsa rovinietei în mod just prima instanță a reținut că nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertisment, fapta fiind pe deplin dovedită, iar amenda aplicată orientată spre minimul prevăzut de legiuitor.

Așadar instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Cele expuse în precedent dovedesc temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, astfel că pentru menținerea ei, Tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile introduse de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR - Regiunea nr.5 și ." SRL împotriva sentinței civile nr. 430/2015 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 18.05.2015.

Președinte,Judecător,

G. MariaDuca C.

Grefier,

B. A. E.

D.C./B.A.E. – red. 4 ex.

05.06.2015

- jud. fond – R. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 775/2015. Tribunalul HUNEDOARA