Pretentii. Sentința nr. 515/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 515/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 6568/97/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA a-II-a CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.

SENTINȚA CIVILĂ NR.515/CA/2015DOSAR NR._

Ședința publică din data de 29 aprilie 2015

PREȘEDINTE :B. E. C. - judecător

C. M. - grefier

Pe rol fiind judecarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul J. I. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, S. F. Municipal Orăștie D. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat P. M. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care ;

Reprezentanta reclamantului, avocat P. M., a precizat că nu are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.

Instanța, raportat la prevederile art.244 Cod proc.civ., declară cercetarea procesului încheiată și acordă acordă cuvântul atât cu privire la excepții cât și pe fondul cauzei:

Reprezentanta reclamantului, avocat P. M., a solicitat respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de DGRFP Timișoara, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, în sensul de a se dispune restituirea sumei de 2950 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda fiscală calculată de la data plății, respectiv 03.08.2009 și până la data restituirii efective. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 745 lei, reprezentând onorariul de avocat și taxe judiciare de timbru.

Instanța a reținut cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL ,

Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub numărul unic de dosar_ și precizată (f. 39), reclamantul J. I. a solicitat obligarea pârâților Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, S. F. Municipal Orăștie și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 2.950,00 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum și la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență că a achiziționat un autovehicul din Uniunea Europeană și a fost nevoit să plătească, pentru înmatricularea în România a autovehiculului, o taxă care însă este impusă în mod ilegal și în contradicție cu dreptul comunitar.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.

În motivarea întâmpinării sale, pârâta a arătat, în esență, că: acțiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, obligatorie în cauză, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor Deciziei nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că cererea reclamantului nu se întemeiază pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din Codul de procedură fiscală; organul fiscal nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este un simplu încasator al taxei a cărei restituire se solicită, aceasta constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu, în gestiunea Administrației F. pentru Mediu; în cauză nu poate fi vorba de o discriminare, întrucât O.U.G. nr.50/2008 prevede același algoritm de calcul al taxei atât pentru autoturismele produse sau achiziționate din România, cât și pentru cele achiziționate din import, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a autoturismului, astfel că nu poate fi reținută incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților europene; asupra O.U.G. nr.50/2008 nu a fost admisă vreo excepție ne neconstituționalitate și nici nu a fost invalidată de organele cu drept de decizie din Comunitatea Europeană; regimul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 a înlocuit, în fapt, regimul accizelor, prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import; incidența în cauză a prevederilor art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene este inexistentă, având în vedere că taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene; în ce privește cererea de obligare la plata dobânzii legale, aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă nici în forma cea mai ușoară pentru faptul generator al plății; referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, și aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că nu se poate imputa pârâtei o culpă procesuală, plata efectuată având caracter voluntar. În drept, pârâta a invocat prevederile art.109 alin.2 din Codul de procedură civilă, art.7 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. 50/2008.

Procedând la soluționarea cauzei, instanța va analiza, mai întâi, potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate, iar apoi fondul cauzei.

În examinarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, motivată pe lipsa procedurii prealabile obligatorii, se vor avea în vedere dispozițiile și considerentele Deciziei nr.24/2011, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit acestei decizii (punctul 2 al dispozitivului): „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod”. Prezenta cauză are drept obiect solicitarea reclamantului de restituire a taxei de poluare, pe care pretinde că a plătit-o fără să o datoreze și ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar motivul pentru care reclamantul s-a adresat instanței este refuzul, nejustificat, de restituire a acestei taxe.

Prin urmare, în mod evident acțiunea are drept scop cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu, acest refuz nejustificat având caracterul unui act administrativ asimilat, caz în care, potrivit art.7 alin.(5), citit împreună cu art.2 alin.(2) din Legea contenciosului administrtiv nr.554/2004, procedura prealabilă nu mai are caracter obligatoriu (în același sens, a se vedea considerentele Deciziei nr.24/2011, mai sus menționate).

În consecință, întrucât în cauză nu este obligatorie parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

În examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, instanța reține că, în ce privește debitorii obligației de restituire a taxei pe poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, relevante sub aspectul legitimării procesuale, sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.

Taxa de poluare instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art. 1 alin.(1) din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie, conform aceluiași act normativ, de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 din același act normativ care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care a refuzat restituirea.

În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.

Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin.2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru Mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrației Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, astfel că excepția invocată este neîntemeiată și va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că, în fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul provenit dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și a fost obligat, în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, să plătească la bugetul de stat, taxa pe poluare pentru autovehicule. Conform chitanței depuse la dosar, reclamantul a achitat această sumă, iar prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a solicitat restituirea acestei taxe, solicitarea sa fiind soluționată nefavorabil, însă.

Problema de drept care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia s-a condiționat înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene de plata unei taxe - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.

Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.

Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.

Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Prin urmare, constatând că taxa pe poluare a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamantă ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și, în consecință, va obliga, în solidar, pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma achitată de aceasta cu titlu de taxă pe poluare.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, instanța va face aplicarea Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu). Potrivit acestei hotărâri, aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.

Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor, începând cu data plății taxei a cărei restituire o solicită și până la restituirea efectivă a acesteia. Desigur, dacă reclamantul solicită expres ca dobânda să fie calculată de la o dată ulterioară celei a plății taxei a cărei restituire o solicită, instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut.

În consecință, instanța va obliga pârâtele la plata către reclamant a dobânzii, conform celor expuse mai sus.

Având în vedere art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta D.G.R.F.P. – Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul J. I., având CNP_, domiciliat în ., ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în D., ., nr. 90, jud. Hunedoara, S. F. Municipal Orăștie, cu sediul în Orăștie, ., jud. Hunedoara, și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6,_, și în consecință:

Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2950 lei reprezentând taxă de poluare, achitată conform chitanței . nr._/03.08.2009, și a dobânzii fiscale începând cu data de 03.08.2009, până la data plății efective.

Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 745,00 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședința publică, azi 29.04.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

B. E. C. C. M.

B.E.C./C.M./6 ex.

18.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 515/2015. Tribunalul HUNEDOARA