Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 8707/221/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 133/A/2015DOSAR NR._

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTEDUCA C.-judecător

M. I.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1201/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1201/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ /2014, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul R. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și ca urmare s-a dispus înlocuirea amenzii de 160 lei, aplicată petentului prin Procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 27 oct.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.36 alin. 1 și sancționată de art. 99 alin.2 din OUG.195/2002, cu sancțiunea contravențională Avertisment, menținând în rest dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat.

Pentru a pronunța această sentință ,prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27 octombrie 2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 480,00 lei (320,00 lei + 160,00 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 108 alin. 1 lit.b pct.2 și alin. 1 lit. a pct.3, art. 100 alin.2 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 – în sarcina acestuia reținându-se faptul că în data de 27 octombrie 2013, ora 11,14 a condus autoturismul VW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 68A în localitatea Săcămaș, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ cu viteza de 79 km/h în localitate și fără a purta centura de siguranță.

În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției contestate, instanța reține că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Din materialul probator administrat coroborat cu poziția procesuală exprimată de petent în cuprinsul plângerii contravenționale, procesul-verbal întocmit are forță probantă atât în ceea ce privește existența faptelor cât și a vinovăției contravenientului.

Cu referire la fapta de a conduce autovehiculul în localitate cu o viteză superioară celei maxime admise, instanța constată că săvârșirea faptei a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele foto depuse la dosar se poate observa, la timpul 11:14:36 că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr._ în localitatea Săcămaș cu viteza de 79 km/h, în planșa 4 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Pentru săvârșirea acestei contravenții, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 320,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 98 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

În aceste condiții, pentru corectarea conduitei petentului, instanța apreciază că este necesară menținerea sancțiunii aplicate pentru această faptă.

În ce privește fapta de a circula fără a utiliza centura de siguranță, având în vedere poziția procesuală exprimată de petent cu privire la fapta reținută în sarcina lui, instanța constată că acesta se face vinovat de fapta reținută în sarcina lui, iar procesul-verbal întocmit corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului. Referitor la sancțiunea aplicată se va reține că aceasta s-a făcut în limitele prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.

În baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comisă de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că petentul a condus autovehiculul fără a purta centura de siguranță pe un drum național fără trafic intens cum se poate observa în planșele foto depuse la dosar, precum și faptul că prin fapta comisă nu s-au produs pagube.

Prin urmare, instanța a constatat că această fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un pericol social concret mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În concluzie, raportat la conduita și persoana contravenientului, unicitatea faptei (în speță intimata nu a probat că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru același gen de faptă), lipsa unor pagube minime constatate, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care va înlocui amenda aplicată cu avertisment.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, a atenționat petentul asupra pericolului social al faptelor și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța a admis în parte plângerea formulată de petent în sensul că a înlocuit amenda de 160,00 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27 octombrie 2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin.1 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 cu sancțiunea contravențională „Avertisment” și a menținut în rest procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei să fie respinsă plângerea petentului ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă deoarece prin actul normativ incident în cauză se sancționează comportamentul conducătorului auto care poate duce la producerea unor evenimente rutiere, cu urmări grave și în plus în cauză petentul nu a adus nicio probă contrarie celor consemnate în procesul-verbal care să înlăture prezumția de temeinicie a sancțiunii aplicate, astfel că nu sunt motive de înlocuire a amenzii cu avertisment.

Apelul intimatului este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Petentul nu a depus întâmpinare.

Examinând apelul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că este fondat și ca urmare va fi admis, iar sentința schimbată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Petentul a fost sancționat contravențional pentru faptul că în ziua de 27.oct.2013, a circulat cu automobilul prin localitatea Săcălaz fără să poarte centura și cu viteza de 79 km/h, care depășește viteza legală, admisă în localități, fapte ce sunt recunoscute de petent și dovedite cu actele depuse.

Prima instanță, a reținut că fapta de nepurtare a centurii de siguranță săvârșită de petent, prezintă un pericol social mai diminuat, apreciind astfel că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv, cu cel preventiv și educativ și ca urmare s-a făcut aplicarea art. 7 din OG.2/2001 cu privire la această contravenție.

Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din OG nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor – avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Aprecierea instanței de fond în sensul că nepurtarea centurii de siguranță este o faptă lipsită de pericol și de gravitate redusă și ca urmare amenda aplicată poate fi înlocuită cu sancțiunea avertisment nu este întemeiată deoarece în cauză petentul a comis în același timp două contravenții respectiv depășirea vitezei de circulație în localitate și nefolosirea centurii de siguranță și în plus petentul nu a dovedit circumstanțe din care să rezulte faptul că s-ar impune aplicarea prevederilor art.7 din OG nr.2/2001.

În concluzie, instanța de apel reține că sentința atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul înlocuirii amenzii de 160 lei cu sancțiunea Avertisment pentru contravenția prevăzută de art.36 alin.1 din OUG nr. 195/2002, astfel că sunt motive de schimbare a sentinței și prin urmare în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă apelul intimatului Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara va fi admis ca fondat iar sentința schimbată în sensul respingerii plângerii petentului R. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 27 octombrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 1201/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă sentința atacată în sensul că, respinge plângerea petentului R. C. împotriva procesului-verbal de contravenție.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. C. M. I.

GREFIER,

B. A.-E.

Red.MI/dact.DL/4ex

30.03.2015( judec.fond U. G.-M.)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul HUNEDOARA