Anulare act administrativ. Sentința nr. 525/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 10263/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 27 februarie 2014
Președinte - A. T.
Grefier A. L.
SENTINȚA Nr. 525/CA/
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant D. M. si pe parat Directia Regionala Generala a Finantelor Publice Iasi- Administratia Finantelor Publice Iasi - având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsa parti.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constata ca
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astazi, cand
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul D. M., a chemat in judecata pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi –Administratia Judeteana a Finantelor Publice IAsi, si Serviciul Fiscal Orasenesc H.. , solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea timbrului de mediu achitat, în cuantum de 6112 si anularea deciziei de calcul si la plata dobânzii fiscale aferente.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca Audi 1tip B5, fabricat în 200o, număr identificare AAAU1K1L11BA2E2, autovehicul achizitionat din Marea Britanie, pentru a îl înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de emisii poluante impusă de L. nr. 9/2012. Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat în Italia. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea timbrului de mediu, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE). Considera ca taxa stabilita este discriminatorie timbrul de mediu a inlocuit vechea taxa de poluare, fiind schimbata doar denumirea. Mai apreciaza reclamantul ca I se incalca dreptul la libera circulatie a marfurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâtele nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 22.08.2013, cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iași taxa –timbru pentru mediu pentru autoturismul marca Audi tip B5, fabricat în 2000, autovehicul importat din M|area Britanie, în sumă de 6112 lei.
Instanța constată că acțiunea este neîntemeiată. Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013. de la 01.01.2013, odată cu încetarea suspendării, norma legală a redevenit conformă cu dreptul european, producându-și efecte până la 15.03.2013, când a intrat în vigoare OUG nr. 9/3013 privind timbrul de mediu.
Reține instanța că decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, instanța constată că la data stabilirii și achitării taxei de către reclamant – 09.08.2013 - și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamanta și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța reține că taxa este legală.
În consecință, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, cu toate capetele de cerere.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. M., CNP_,cu domiciliul ales la avocet D. D. F. cu sediul in IAsi . . B etaj 1, ., în contradictoriu cu pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi –Administratia Judeteana a Finantelor Publice IAsi, cu sediul Iași, .. 26 si Serviciul Fiscal Orasenesc H..
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
Președinte, Grefier,
T. A. M. Ancauta L.
Red. TAM ./tehnored.TAM/5 ex/ 24.03.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 520/2014. Tribunalul IAŞI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
