Anulare act administrativ. Sentința nr. 1266/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1266/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 7623/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 27 Mai 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 1266/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. L. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÎRGU F., pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. IAȘI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 20.05.2014, apoi pentru astăzi 27.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamanta D. L. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu F. și a solicitat anularea deciziilor nr._ din 13.11.2012 și nr. 299 din 08.01.2013 emise de către pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal nr._ din 03.12.2009, organul fiscal a constatat, în temeiul art. 176 din C.pr.fiscală starea de insolvabilitate a debitorului . Tg. F. întrucât aceasta era înregistrată cu obligații fiscale restante de 27.715 lei și nu avea în patrimoniu suficiente bunuri sau venituri.
S-a menționat că unitatea nu realizează venituri, figurând cu mijloace fixe în valoare totală de 1366 lei, dar care nu acoperă obligația de plată; nu are bunuri sau venituri, nu figurează cu mijloace de transport, bunuri mobile sau imobile urmăribile.
În vederea recuperării creanței, prin Decizia nr._ din 13.11.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg. F., menținută prin Decizia nr. 299 din 08.01.2013 s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei în calitate de fost administrator al societății, în temeiul disp. art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G nr. 92/2003.
Prevederile art 176 din OG 92/2003 privind insolvabilitatea reglementează modalitatea generală de evidență și urmărire de către organul fiscal a creanțelor fiscale ale debitorilor insolvabili. Textul de lege prevede că aceste creanțe se trec într-o evidență separată, organele fiscale având obligația de a efectua cel puțin odată pe an o investigație asupra starii acestor contribuabili, iar în cazul în care constată că au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, iau măsurile necesare de executare silită, iar daca la sfârșitul perioadei de prescripție nu se constată dobândirea unor astfel de bunuri, organele de executare procedează la scăderea creanțelor fiscale din evidența analitică de plătitor .
Este real că, pentru debitorii aflați în insolvență, dispozițiile art 177 din og 92/2003 prevăd și o cale judecătorească de recuperare a creanțelor fiscale, respectiv prin declanșarea procedurii insolvenței în baza cererilor înaintate de organele fiscale instanțelor competente, iar prin dispozițiile art 27 din același act normativ se instituie posibilitatea atragerii răspunderii solidare a diferitelor persoane alături de debitorul aflat în insolvență, pentru sancționarea în acest fel a unor fapte culpabile întreprinse de aceștia prin care au provocat insolvabilitatea debitorului .
Această răspundere însă, este una personală, fiind atrasă doar de fapte ilicite, dovedite, ale persoanelor care au fost parte în relațiile comerciale încheiate cu societatea devenită insolvabilă, urmărind prin actele încheiate, provocarea insolvabilității acesteia .
In speță, dispozițiile art . 27 alin 2 lit c și d din OG 92/2003 prevăd că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar, administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective, rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, precum și administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credință au determinat nedeclararea sa neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale .
Din interpretarea juridică a acestor texte de lege rezultă că persoanele enumerare pot fi trase la răspundere doar atunci cand au determinat nedeclararea sau neachitarea obligațiilor fiscale, ambele situații implicând reaua credință a acestora .
Organele de inspecție fiscală ale ANAF nu au efectuat un control temeinic pentru a putea constata existența unor dovezi care să poată denatura că reclamanta, în calitate de fost acționar și administrator a determinat cu rea credință neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Ca și motiv de nelegalitate a actelor contestate, reclamanta a menționat și faptul că nu a fost audiată de către inspectorii fiscali, conform art. 9 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Deciziile contestate sunt nelegale și prin raportare la disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, conform cărora în societatea cu răspundere limitată, asociații răspund pentru obligațiile societății până la acoperirea capitalului subscris, precum și pentru faptul că de la data declarării insolvabilității societății s-au calculat greșit accesorii pentru obligațiile restante.
Dacă societatea a înregistrat venituri în anul 2008 pot fi făcute verificări cu privire la asociata Feclistov C. care a administrat societatea.
În drept, reclamanta a invocat disp. OG nr. 92/2003
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului Tg.F. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
La data întocmirii deciziei de atragere a răspunderii solidare, societatea debitoare nu mai desfășura activitate, nu s-au depus declarații privind obligațiile față de bugetul consolidat al statului și au fost epuizate toate măsurile de executare silită.
Obligațiile fiscale pentru care s-a dispus angajarea răspunderii solidare provin din declarațiile pe propria răspundere depuse de către debitoarea ., asumate de către administratorul societății.
Neefectuându-se plăți, în contul creanțelor fiscale, împotriva debitoarei s-a început executarea silită la data de 31.12.2005.
Administratorul societății avea obligație de a analiza situația datoriilor debitoarei și dacă se constata că aceste obligații nu pot fi acoperite cu activul societății, trebuie să se solicite instanței deschiderea procedurii insolvenței, conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Simpla constatare a stării de insolvabilitate constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.
La solicitarea organului fiscal s-a dispus numirea unui lichidator, dar lichidatorul judiciar nu a finalizat procedura de lichidare, motiv pentru care, pentru obligațiile fiscale neachitate de societatea debitoare, s-a emis decizia nr._ din 13.11.2012 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr._ din 13.11.2012 privind angajarea răspunderii solidare, Administrația Orașului Tg. F. a decis răspunderea în solidar a debitoarei ., a persoanei fizice D. L., în calitate de administrator cu puteri depline pentru suma de 29.510 lei, în conf. cu disp. art. 27 alin. 2 lit. c și d și art. 28 din OG nr. 92/2003.
Prin decizia nr. 299 din 08.01._, Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg. F. a respins contestația formulată de către reclamanta D. L..
În motivarea contestației, pârâta a arătat că societatea a fost declarată insolvabilă cu bunuri urmăribile conform procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._ din 03.12.2009. Debitele neachitate provin din perioada 2006-2009 și s-a depus decont de TVA inclusiv pentru luna martie 2008, fapt pentru care nu se putea invoca lipsa disponibilităților bănești.
Faptul că documentele societății au fost predate lichidatorului ca urmare a declanșării procedurii de dizolvare nu exonerează administratorul de răspundere pentru neplata obligațiilor fiscale.
La data de 03.12.2009, pârâta a încheiat procesul verbal nr._ de declarare a stării de insolvabilitate a debitorului ..
. a fost înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, având ca asociați pe reclamanta D. L. și pe Feclitov C..
La data de 25.02.2011, societatea a fost dizolvată prin sentința nr. 395 din 25.02.2011 a Tribunalului Iași.
La data de 17.06.2011, prin Rezoluția nr._ a persoanei desemnate din cadrul ORC de pe lângă Tribunalul Iași a fost numit lichidatorul.
La data de 15.07.2013, sub nr. 410 a fost înaintat la ORC de pe lângă Tribunalul Iași raportul lichidatorului . prin care s-a arătat că nu a fost identificat vreun bun sau vreo creanță în patrimoniul societății și a solicitat radierea societății.
Instanța reține că în cauză nu a fost dovedită reaua credință a reclamantei pentru nesolicitarea deschiderii procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, în conf. cu disp. art. 27 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003.
Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului răspund solidar cu acesta: c) „administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate” și d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Pentru antrenarea răspunderii solidare trebuie îndeplinite condițiile cerute de dispoziția citată: neachitarea la scadență a obligației fiscale, omisiunea de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale neachitate, dar și reaua credință a administratorului.
Reaua credință reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită; legiuitorul nu a instituit o prezumție de vinovăție în cazul administratorului și asociaților societății.
Nu se poate reține conduita culpabilă a reclamantei, dat fiind că la data de 09.10.2006 a împuternicit-o pe Feclistov C. pentru a îndeplini în numele său toate formalitățile necesare pentru închiderea punctelor de lucru, închiderea activității firmei și pentru lichidarea ., conform procedurii înregistrată la Biroul Notarului Public C. R. D. sub nr. 2609 din 09.10.2006.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că prezumția de bună credință a reclamantei nu a fost înlăturată, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 27 alin. 2 lit. c și d din C.pr.fiscală, motiv pentru care va admite acțiunea și va anula deciziile contestate cu privire la atragerea răspunderii solidare a reclamantei și va exonera reclamanta de plata sumei de 29. 510 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. L., domiciliată în orașul Tg F., . 19, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași( actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași) cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași și Administrația Finanțelor Publice a orașului Tg F.( actualmente Serviciul fiscal orășenesc Tg F.) cu sediul în orașul Tg F. . 40-41, județul Iași.
Anulează Decizia nr_ din 13.11.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Tg F. privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei și Decizia nr 299 din 08.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Tg F. privind soluționarea contestației.
Exonerează reclamanta de la plata sumei de 29.510 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în conformitate cu dis part 396 al 2 din Codul de procedură civilă, azi, 28.05.2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
REDACTAT P.E../TEHNOREDACTAT C.A
2 EX – 26.09.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1243/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 4/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
