Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 37519/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 24 Ianuarie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător A. T.
Judecător M. Hărățu
Grefier L. M. P.
DECIZIE Nr. 123
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent ȘRAIER V. și pe intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul legal al intimatului – consilier juridic C. A. în baza delegației, lipsind:
- recurent - ȘRAIER V..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de invocat și excepții de ridicat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului legal al intimatului.
Reprezentantul legal al intimatului solicită instanței respingerea recursului în baza probatoriului administrat.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza spre competenta soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 05.07.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul Sraier V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2012, petentul a fost sancționat pentru că, de 21.11.2012 aflându-se in stare de ebrietate a provocat scandal prin adresarea de amenintari cu acte de violenta si a adresat cuvinte si expresii jignitoare trecatorilor de pe . sa furnizeze date despre identitatea sa organelor de politie aflate in exercitarea atributiilor de serviciu.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2012, petentul a fost sancționat pentru că, de 21.11.2012 aflându-se in stare de ebrietate a provocat scandal prin adresarea de amenintari cu acte de violenta si a adresat cuvinte si expresii jignitoare trecatorilor de pe . sa furnizeze date despre identitatea sa organelor de politie aflate in exercitarea atributiilor de serviciu.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, a reținut că, procesul verbal coroborat cu probatoriul administrat în cauză conține toate elementele necesare individualizării sancțiunilor . Astfel se arată pe de o parte că, procesul verbal de contravenție descrie suficient de clar faptele pentru a se putea aprecia asupra gravității lor iar pe de altă parte că, în ce privește incadrarea juridica a faptei instanta constata ca aceasta s-a facut corect.
Prima instanță, raportându-se principiilor instanței de contencios al drepturilor omului referitoare la prezumția de nevinovăție, a reținut că,procesul-verbal atacat trebuie susținut de documentația care a stat la baza întocmirii lui iar în ceea ce privește existența acestei fapte, aceasta a fost dovedită prin depunerea la dosarul cauzei documentatia ce a stat la baza procesului verbal de constatare a contraventiei .Instanța de fond a apreciat că dovada săvârșirii acestor fapte s-a realizat prin procesul verbal de contravenție coroborat cu probele administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Sraier V., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, după expunerea pe scurt a situației de fapt, petenul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică deoarece, din actele medicale pe care le deține rezultă că este o persoană bolnavă mintal și cu discernământ alterat, din 2003 până în 2013 fiind internat la Spitalul clinic de psihiatrie Socola.
Recurentul a mai susținut că, iresponsabilitatea este una din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei și presupune lipsa de discernământ .
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 483 și următoarele din noul Cod procedură civilă și ale OG nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, recurentul a atașat declarației de recurs, în copii, înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile orale, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică .
În recurs a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către recurent.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2012, petentul a fost sancționat pentru că, de 21.11.2012 aflându-se in stare de ebrietate a provocat scandal prin adresarea de amenintari cu acte de violenta si a adresat cuvinte si expresii jignitoare trecatorilor de pe . sa furnizeze date despre identitatea sa organelor de politie aflate in exercitarea atributiilor de serviciu.
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii si liniștii publice: art. 3 pct. 1, pct. 24 și pct. 31 „ Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice; „ 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar, cu majoritate, reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică .
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În acest sens, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară.
Astfel este de reținut că, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatului ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, constatarea faptei contravenționale constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că recurentul petent nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Pe de altă parte, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, susținerea recurentului referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei determinat de existența iresponsabilității, este vădit nefondată.
Responsabilitatea contravenientului reprezintă starea psihofizică a unei persoane de a avea reprezentarea conduitei sale periculoase și a urmărilor acesteia, orientându-și în mod voit energia sa fizică în raport cu această conduită. Existența discernământului, a stării de responsabilitate se prezumă, iresponsabilitatea fiind o excepție care trebuie dovedită. Pentru a o persoană să beneficieze de această cauză de exonerare, trebuie ca discernământul să fie inexistent și nu doar diminuat deoarece, în măsura în care, o persoană are discernământ, chiar și diminuat, dispar rațiunile care stau a baza exonerării celor iresponsabili.
Or, în niciunul din actele medicale depuse de către recurent nu rezultă că acesta ar fi lipsit de discernământ, simpul fapt că acesta a suferit multiple internări la Spitalul de Psihiatrie Socola, nefiind de natură de a prezuma de plno lipsa discenărmântului.
De altfel, cum cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei sunt situații de excepții, acestea trebuie dovedite și nu prezumate.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar reține, cu opinie majoritară că, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul nu numai că a provocat scandal ci a amenințat și cu acte de violență, comportamentul său fiind profund antisocial, urmările unei astfel de fapte putând fi din cele mai grave, în condițiile în care aceasta nu ar fi sancționată. Caracterul extrem de violent al conduitei recurentului petent rezultă și din raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, întocmit de către reprezentanții intimatului, din care rezultă că a fost nevoie de patru agenți de poliție pentru imobilizarea recurentului petent.
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt și invocare în justificarea acțiunilor sale a stării sale de sănătate, atitudine ce duce pe de o parte, la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat gravitatea faptelor sale iar pe de altă parte că, folosirea acestei stări de sănătate denotă din plin existența discernământului, avâd perfect reprezentarea efectului acestei stări pe care o invocă, asupra sancțiunii ce i-a fost aplicată. În acest sens, instanța, în majoritate, reține că recurentul petent, perfect conștient de rezultatul pe care îl poate obține cu ajutorul actelor medicale, le invocă în sprijinul afirmațiilor sale, încercând astfel, cu bună știință, să ocolească răspunderea pentru faptele sale antisociale.
În aceste condiții, cu majoritate, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța, cu majoritate, va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SRAIER V. împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2014.
.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. C. D. A. T. M. Hărățu
Cu opinie separată în sensul
admiterii recursului,
modificării sentinței primei instanțe
în sensul admiterii în parte a plângerii
formulate de petent și înlocuirii
sancțiunii aplicate cu avertisment
Grefier
L. M. P.
L.P. 24 Ianuarie 2014
Red. D.P.C./12.02.2014
2 ex./
Jud. Iași: A. F. S.
Opinie separată
Având în vedere circumstanțele personale ale recurentului-petent, ce suferă de o afecțiune medicală ce presupune alterarea discernământului, apreciez că, făcând aplicarea dispozițiilor art 21 alin 3 din O.G 2/2001, este oportună înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul prin individualizarea sancțiunii contravenționale .
Judecător
M. Hărățu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 19/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 127/2014.... → |
|---|
