Anulare act administrativ. Sentința nr. 45/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 5310/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 16 Ianuarie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 45/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B. G. M. și pe pârât INSTITUȚIA P. JUD. IAȘI REPREZ. PRIN PREFECT R. O., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă reprezentantul legal al pârâtului.,
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Reclamantul se legitimează cu CI . nr._, depune la dosar copii înscrisuri cu duplicat și TJ de 0,3 lei și precizează că înțelege să conteste ordinul prefectului prin care i s-a respins reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, excepție invocată și de pârât prin întâmpinare și acordă cuvântul asupra acesteia. Reclamantul precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /19.04.2013 reclamantul B. G. M. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Iași, solicitând anularea Ordinului nr. 957 din 26.10.2010. Cererea a fost depusă inițial la P. de pe lângă Tribunalul Iași.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că, prin ordinul atacat, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 554/2004.
În dovedirea susținerilor, reclamantul a tașat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat în principal excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași deoarece, prevederile art. 53 -54 din Legea nr. 18/1991 stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.
În al doilea rând, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât ordinul a fost emis de Prefectul județului Iași.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul din 5 decembrie 2013, verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin 1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale, urmând ca această excepție să fie soluționată cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin 1 Cod procedură civilă.
Analizând exceția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, prin prisma actelor și lucrărilor doarului și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin Ordinului nr. 957 din 26.10.2010 emis de Prefectul județului Iași ( fila 5), au fost respinse cererile depuse de B. G. M. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren situate în municipiul Iași, . și nr. 68.
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, art 53: „ (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”. art. 54: „ 1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III. (2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile..”
Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 5 alin 2: “(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța constată că, excepția necompetenței materiale a tribunalului este fondată, urmând a fi admisă în consecință.
Așa după cum rezultă din prevederile legale redate anterior, ordinul emis de către prefect în procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de legea fondului funciar se atacă în conformitate cu prevederile art. 54 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 19/1991.
În acest sens, Tribunalul reține că, Ordinul emis de către prefect în aplicarea Legii nr. 18/1991 este act administrativ, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate, iar instanța căreia îi revine competența materială de a soluționa cererile de anulare a acestuia este judecătoria.
Pe de altă parte, este de reținut că, pentru desfiintarea actului administrativ emis de pârât se prevede, potrivit Legii nr.18/1991, o alta procedura judiciara, rezulta ca în actuala cauza este înlaturata competenta instantei de contencios administrativ așa după cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, instanța reține că instanța supremă a statuat că: “Legea nr. 18/1991, republicată, prevede în art. 53 alin. (1) și art. 54 că se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap .III al Legii privind terenurile proprietate de stat Față de obiectul și cauza juridică a acțiunii formulate de reclamantă, se constată că sunt incidente normele de competență materială cuprinse în Legea nr. 18/1991, ca lege specială. În consecință, aplicând dispozițiile art. 1 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., Curtea va stabili că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să se pronunțe în primă instanța în litigiul dintre reclamanta A.M. și pârâtul Consiliul General al municipiului București.” - Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ - decizia nr. 3773 din 7 noiembrie 2003
În această situație, față de obiectul cauzei, de dispozițiile menționate și d considerentele expuse anterior, instanța va declina în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a acțiunii formulată de contestației la executare formulată de reclamantul B. G. M., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Iasi.
Conform art. 132 alin 3 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul B. G. M., cu domiciliul în Slatina, .. 12, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Iasi, cu sediul în Iasi, .. 60, jud. Iași, în favoarea Judecătoriei Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 17 Ianuarie 2014
DPC 30.01.2014
4 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 42/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 19/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
