Anulare act administrativ. Sentința nr. 19/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 7202/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Ianuarie 2014
Președinte - F. A. A.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 19/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. M. și pe pârât AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că, prin serviciul de registratură, reclamantul a depus la dosar precizări și înscrisuri, cu duplicat și a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța respinge ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția netimbării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității și a tardivității, excepții invocate de către pârâtă prin întâmpinare, acestea fiind vădit neîntemeiate. În ceea ce privește prescripția și inadmisibilitatea, respectiv tardivitatea, se constată că nu au nici o legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată având în vedere că se solicită anularea unui act administrativ care a fost emis la data de 19.03.2013, iar acțiunea a fost formulată la data de 06.06.2013, cu respectarea termenului de șase luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar plângerea prealabilă a fost soluționată la data de 17.05.2013, prin urmare cele trei excepții nu au nici o legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, fiind vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția netimbrării, instanța constată că este neîntemeiată întrucât reclamantul a respectat obligația stabilită de instanță privind achitarea taxei judiciare de timbru datorată și respinge și această excepție.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul A. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Iași să dispună anularea Deciziei nr._/19.03.2013 emisă de directorul pârâtei.
În motivarea acțiunii se susține în esență că decizia contestată, în baza căreia reclamantul a fost obligat la recuperarea sumei de 1974 lei pretins încasată nelegal nu este motivată și nu se indică condițiile încălcate care să justifice recuperarea sumei.
De asemenea, în esență, reclamantul critică nemotivarea actului administrativ contestat susținând că:
- suma de restituit nu este justificată în nici un fel sub aspectul nelegalității acordării ajutorului social;
- dispoziția primarului . a ajutorului social nu a fost contestată de nimeni;
- nu au fost indicate condițiile neîndeplinite care să împiedice acordarea ajutorului social;
- actul administrativ fiscal nu a fost comunicat niciodată în condițiile art.44 din OG nr.92/2003, nefiind opozabil reclamantului în raport de prevederile art.45 din C.pr.fisc.
Pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Iași, legal citată, a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat netimbrarea, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată deoarece reclamantul a încasat în mod nelegal în perioada 01.06._13 ajutorul social reglementat prin dispozițiile lg. nr.416/2001 ca venit minim garantat pentru susținerea familiei.
Excepțiile invocate au fost respinse în ședința de judecată de la termenul din data de 14.01.2014.
În dovedirea acțiunii și în apărare a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost atașată documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând probatoriul administrat se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, decizia contestată fiind emisă nelegal, având în vedere următoarele considerente:
În exercitarea atribuției prevăzute de art.16 alin.1 lit.m din OUG nr.113/2011 directorul pârâtei a emis decizia contestată prin care a dispus recuperarea de la reclamant a sumei de 1974 de lei, pretins încasată nelegal în perioada 01.06._13 cu titlu de venit minim garantat.
Critica reclamantului privind nemotivarea actului administrativ contestat este vădit întemeiată, nemotivarea actului fiind de natură a atrage nelegalitatea deciziei contestate deoarece prin acesta nu s-a stabilit:
- care au fost condițiile legale încălcate de către familia beneficiară ce au impus emiterea deciziei contestate în vederea recuperării sumei de 1974 de lei;
- cerințele ce nu au fost respectate la depunerea dosarului pentru aprobarea acordării venitului minim garantat.
Chiar dacă obligația de recuperare, ca formă de răspundere, are caracter obiectiv și derivă din lege, pârâta avea obligația ca la emiterea deciziei contestate să indice motivele pentru care în perioada 01.06._13 s-a acordat în mod nelegal familiei reclamantului venitul minim garantat în baza legii nr.416/2001, sumele încasate nelegal pe fiecare lună în parte din perioada de referință, precum și condiția/condițiile legale neîndeplinite la data formulării cererii de acordare a ajutorului social sau în perioada de acordare, în raport de conținutul deciziei contestate neputându-se stabili care anume condiții de acordare a alocației de sprijin au fost încălcate sau au încetat.
Chiar dacă nemotivarea actului administrativ nu este prevăzută ca o condiție expresă a legalității acestuia, această cerință are caracter obligatoriu deoarece executarea din oficiu a actului administrativ nu ar putea fi realizată în lipsa acelor elemente necesare care să permită persoanei vizate să aducă la îndeplinire actul administrativ, să se supună efectelor sale.
Ori, în cauză, obligația stabilită în sarcina reclamantei se referă la o sumă globală, fără ca pârâta la emiterea deciziei contestate să facă referire la condițiile/cauzele ce au impus recuperarea sumelor. De altfel, deși obligația de recuperare are caracter obiectiv pentru autoritatea competentă aceasta la rându-i are obligația emiterii dispoziții la care art.20 din lg. nr.416/2001 face referire, situație ce implică explicitarea cauzelor care au condus la decizia de recuperare a sumelor. De altfel, cazurile de încetare a plății ajutorului social sunt clar reglementate de art.20 din lg. nr.416/2001 fără însă ca decizia contestată în prezenta cauză să facă referire la unul dintre aceste cazuri și fără a exista o decizie a primarului comunei prin care să comunice condițiile neîndeplinite de reclamant.
Sub acest aspect decizia contestată este deficitară făcând practic imposibil de verificat de către instanța de contencios administrativ dacă obligația de recuperare dispusă de pârâtă prin directorul său este sau nu legală.
Prin urmare, nemotivarea actului administrativ contestat atrage nelegalitatea acestuia, critica reclamantului fiind vădit întemeiată.
În ceea ce privește apărările pârâtei se constată că acestea au caracter neîntemeiat prin prisma motivului de nelegalitate incident în cazul deciziei contestate, trimiterile pârâtei la dispozițiile legale incidente fiind fără relevanță astfel încât față și de considerentele anterior expuse va fi admisă cererea de chemare în judecată și anulată decizia contestată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. M., domiciliat în ., . în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, cu sediul în mun. Iași, ..1, .>
Anulează Decizia nr._ /19.03.2013 emisă de directorul pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2014.
Președinte, F. A. A. | ||
Grefier, L. Momiță |
red și dact jud AFA/4ex/05.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 45/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 123/2014.... → |
|---|
