Obligaţia de a face. Sentința nr. 974/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 974/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 10328/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 10 Aprilie 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINTA Nr. 974 CA /2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant N. G. și pe pârât P. J.. IAȘI- SERVICUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR IAȘI, având ca obiect obligația de a face INMATRICULARE AUTOVEHICUL.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea asupra cauzei pentru data de 10.04.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /10.10.2013 reclamantul N. G. a chemat în judecată pe pârâta Instituția Prefectului jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR IAȘI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl exonereze de la plata timbrului de mediu la înmatriculare pentru autoturismul său, marca Toyota tip RAV 4, achizitionat de la Impuls Leasing Romania IFN si se obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului său, fără plata taxei, întrucât aceasta contravine principiilor comunitare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca Toyota Rav 4, număr identificare JTMBH31VX0D003400, aratand ca l-a achiztionat de la Impuls Lasing Romania IFN SA conform contract cumparare prin leasing. Apreciaza ca taxa este discriminatory si se incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, si se incalca principiul neretroactivitatii legii civile.. Apreciaza ca nu datoreaza aceasta taxa si ca este un abuzz sui constituie un refuz nejustificat.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Instituția Prefectului jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR IAȘI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând cu prioritate exceptia inadmisibilitătii pentru neîndeplinirea conditiilor prevăzute de art. 2 din L. nr. 554/2004, neexistând un act administrativ nelegal, precum si pentru neurmarea procedurii prealabile.A mai invocat si lipsa calitatii procesuale pasive, deoarerce restituirea taxei este o obkligatie fiscala si nu are competente in aceste sens.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că este în vigoare OUG nr. 9/2013, lege conformă dreptului european, instituind timbrul de mediu. De asemenea, obligarea sa la înmatricularea autovehiculului fără a exista o prealabilă constatare a nedatorării taxei nu se justifică în niciun fel.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Exceptia inadmisibilitătii ridicată de pârât este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Temeiul de drept al actiunii este refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, refuz care reprezintă un act administrativ asimilat. Totodată, fiind în ipoteza reglementată de art. 2 lit. i, art. 2 alin. 2 din L. nr. 554/2004, procedura prealabilă nu este necesară, asa cum dispune art. 7 alin. 5 teza ultimă din acelasi act normativ.
Oin ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, retine trivbunalul ca in cauza nu s-a spolicitat restituirea timbrului de mediu, ci doar inmatricularea fara plata acestei taxe, astfel incat parata are calitate procesuala pasiva conform ordinulului MAI 1501/13.11._, urmand a respinge exceptia invocata.
Pe fondul actiunii, instanta retine că la data cererii reclamantului de înmatriculare, septembrie 2013, era în vigoare OUg nr. 9/2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele ipoteze:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin reglementarea OUG nr. 9/2013 legiuitorul a înlăturat astfel vădita diferență de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, diferentă instituită prin OUG nr. 50/2008, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 9/2013 nu mai este discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, nemaiexistând diferente de tratament fiscal între autovehiculele importate din state UE în vederea punerii lor în circulatie în România si produsele nationale similare. Dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, însă acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Tocmai acest lucru l-a făcut legiuitorul odată cu adoptarea OUG nr. 9/2013,fiind înlăturat efectul sus-mentionat, efect produs de Codul fiscal, apoi de OUG nr. 50/2008.
Timbrul de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013 si impus reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său nu este contrar dreptului UE, nefavorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și nedescurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Instanța reține că în cauză reclamanta a invocat încălcarea dreptului UE din perspectiva existenței unei discriminări în sensul arătat în acțiune.
Instanța constată însă că articolul 110 TFUE prevede că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Ori instanța constată că la data achitării taxei de către reclamantă modul de calcul al taxei este același pentru autoturismele noi, neînmatriculate, indiferent de țara de proveniență.
In speta nu sunt incidente nici aspectele invocate de neretoactivitate a legii civile, in conditiile in care sunt aplicabile dispozitii fiscale speciale.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamanta și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, instanța va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACETE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii .
Respinge execptila lipsei calitatii procesuale passive a Instituția Prefectului Județului Iași Serviciul Public Comunitar Regimul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, invocata de aceasta.
Respinge cererea formulată de reclamantul N. G. cu domiciliul în . . etaj 4 . CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. C. din IAsi ..3 . în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului Județului Iași Serviciul Public Comunitar Regimul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în Municipiul Iași, ., județul Iași
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2014.
PresedinteGrefier
T. A. M. A. L.
Red/tehnored TAM 5 ex.
05.05.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 983/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 946/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
